Psihologie Practică

Roua. Ce ne vine prima dată în minte când auzim acest cuvânt? Probabil ceva răcoritor, revigorant, reînsuflețitor. La fel ca roua ne-ar plăcea să fie și sfaturile. Și chiar pot fi așa! Dacă sunt date pe un ton potrivit, la momentul oportun și după metoda sandviș (pe care am prezentat-o într-un articol anterior). Totuși, indiferent cum ne sunt date, NOI ALEGEM cum le primim! Cum primim sfaturile, pentru ca ele să ne fie cu adevărat utile? Iată câțiva pași: 1. Să ascultăm cu atenție și în mod activ. Nu doar auzind ce ni se spune și așteptând ca interlocutorul să termine, ci gândindu-ne de ce ne dă acel sfat și cum l-am putea aplica. Ba chiar putem pune întrebări, cerând lămuriri suplimentare. Și să o facem dintr-un interes sincer. Nu ca un trandafir care, aflat în defensivă, e gata să înțepe. Mai degrabă, ca unul care știe că roua îi face bine și o acceptă cu deschidere. 2. Să fim umili. Stai așa: umili?! Adică să plecăm, pur și simplu capul, luând de bună orice sugestie? Nu! În ni

Pentru momentele în care ne invadează îngrijorările: Și dacă mâine n-ar mai fi, Ce-aș face astăzi altfel? Și dacă m-aș îmbolnăvi De ceva incurabil? Și dacă toți m-ar părăsi, Plecând de-aici în grabă? Și dacă nu voi reuși Să fac o bună treabă? Și dacă nu m-aș mai gândi La toate astea-acum, În schimb, cu-atenție, aș croi Chiar propriul meu drum? Degeaba îmi imaginez Necazul de departe Când important e să lucrez La ce am azi aproape. Chiar azi contează tot ce fac Pentru ziua de mâine Și, de sunt lucruri ce nu-mi plac, Acum le schimb în bine! Cu bucurie eu trăiesc În fiecare zi, Gândind că mâine iar vor fi Motive să zâmbesc!

Sfaturile! E o adevărată provocare atât să le oferim, cât și să le primim! Mai ales când nu sunt cerute, nu-i așa? Sincer, de câte ori nu ni s-a întâmplat să primim un sfat și să nu-l acceptăm, ba poate, chiar să ne supărăm pe cel care ni l-a dat? Sau de câte ori nu am dat un sfat care a fost primit cu o grimasă? Azi m-am gândit să scriu despre o tehnică în 3 pași, care ne poate ajuta atunci când oferim sfaturi (despre cum să le primim voi vorbi într-o altă postare). Metoda se numește SANDVIȘ și, cu toate că este simplă, necesită practică. Să luăm o situație ipotetică: ai întâlnire cu cineva. Vine, dar cu întârziere. Ai vrea să-i spui că te-a deranjat lipsa de punctualitate și că speri că nu se va repeta. Însă cum să-i mai zici ceva când îți spune că era aglomerat traficul, că a pierdut autobuzul fiindcă a trebuit să scoată câinele la plimbare, că, pe nepusă masă, au venit rudele și n-a putut ieși la timp din casă etc? 1. Fă o remarcă pozitivă. "Mă bucur că ai ajuns deși ai

Vară, soare, cald... Vrem să ne răcorim și cumpărăm o înghețată. Prin diferitele arome și culori, ne cucerește pe toți, mici și mari. Și niciunul dintre noi nu se gândește că înghețata se va termina până la urmă. Altminteri, nimeni nu ar mai mânca înghețată, nu-i așa? Din contră, o savurăm cu bucurie. Atât timp cât dovedim moderație, nu este nicio problemă. La fel și cu viața: să ne bucurăm de ea fără să ne îngrijorăm peste măsură. Este normal și benefic să fim preocupați de diverse aspecte ale vieții. Acest lucru ne motivează pentru acțiune. Dar dacă îngrijorarea persistă și este atât de puternică încât ne împiedică să ne bucurăm de viață, ce putem face? 1. Identificăm ceea ce poate fi schimbat în rutina noastră, în stilul de viață, în modul de relaționare cu ceilalți etc. și facem, treptat, modificările necesare pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții. 2. Acceptăm ceea ce nu stă în puterea noastră să schimbăm și învățăm să tolerăm faptul că nu putem controla fiecare detaliu din

Pădurea este în flăcări. Toate animalele fug pentru a se salva. Doar un colibri își umple ciocul cu apă din râu și o aruncă peste foc. Crezi că vei putea stinge incendiul cu ciocul ăsta atât de mic?- întreabă leul. Știu că nu voi reuși totul singur, dar îmi fac partea.- răspunde colibriul. Morala? Oricât de puțin putem face, important e să facem tot ce depinde de noi. Avem nevoie și de alții. Totuși, chiar dacă ei inițial nu ne susțin, putem să le dăm noi un bun exemplu. Poate, cu timpul, vor observa și vor învăța de la noi. Să reținem: chiar dacă putem face foarte puțin pentru a îmbunătăți o situație, acel puțin este întotdeauna mai mult decât nimic!Și este foarte important!😍

Se spune că există schimbare fără progres, însă nu și progres fără schimbare. Adevărat. Totuși, uneori, ne e greu să facem anumite schimbări și chiar le amânăm. De ce? De teamă! Cu toate acestea, unele schimbări ne sunt utile și necesare. De ce apare teama în fața lor și cum o putem depăși? 1. Teama de necunoscut. Fie că e vorba de un nou loc de muncă, de dobândirea unor noi abilități, de renunțarea la un comportament nociv și înlocuirea lui cu unul folositor sau de orice altceva, nu vom cunoaște de la început toate detaliile. Iar atunci ne întrebăm: oare voi reuși? oare mă voi descurca? dacă mă fac de râs? dacă acest efort este în zadar? Antidotul pentru teama de necunoscut este tolerarea ambiguității. Sincer, nici nu vom putea și nici nu trebuie să cunoaștem absolut toate detaliile unei situații înainte de a lua o decizie. Avem nevoie doar de câteva detalii, numărul necesar și suficient, pentru a ști că facem o alegere bună. Asta înseamnă să abandonăm nevoia de control excesiv și