Psihologie Practică

Se apropie sfârșitul anului și, inevitabil, facem evaluarea propriilor realizări și ne stabilim noi obiective. Dincolo de acestea însă, azi vreau să scriu despre lucruri care m-au bucurat, pe care le consider motive de recunoștință. Sunt multe, începând cu cele pe care le putem cita fiecare dintre noi: încă un an de viață, sănătate, clipe frumoase petrecute alături de familie și prieteni etc.     Lista mea personalizată din acest an include următoarele motive de recunoștință:     Am început, oficial, o nouă activitate profesională, cea de traducător; limbile străine m-au pasionat mereu, dar acum le pot folosi și în acest mod; iar un aspect deosebit este că pot să colaborez cu o veche prietenă, confirmând astfel că prietenia poate dăinui peste ani și poate dobândi chiar noi fațete. Mulțumesc, Cami! 😘 Am rămas activă și ca psihoterapeut. Cine mă cunoaște știe că nu pot să renunț la domeniu. Psihoterapia e o artă. O artă specială prin care oamenii pot învăța să-și îmbunătăț

Vă plac surprizele? Poate veți spune: "Cele plăcute, da"! În cazul meu, depinde. În principiu, îmi plac surprizele plăcute. Și tot atât de adevărat este că, pe cât posibil, îmi place să știu ce urmează să se întâmple. Bun sau rău, mie să-mi spui. Asta este dorința de control. Și e firească. Să ne gândim pentru o clipă cum ar fi viața fără niciun control: un haos! Controlul face parte din noi. Chiar și organismul nostru controlează procesele interne pentru a funcționa la parametrii optimi. Problema intervine atunci când acest control este exagerat. Cu ceva timp în urmă, am auzit o maximă care mi-a atras atenția: dacă ai o problemă care nu are soluție, este posibil să nu ai o problemă. Chiar așa e: dacă o problemă nu are soluție (imediată) sau acea soluție nu e în mâinile noastre, de ce să ne stresăm, încercând să controlăm situația? Gândește-te care situații depind de tine și care nu. Fă tot ce depinde de tine pentru a rezolva problema, iar restul lasă liber. Dă drumul,

Cine mă cunoaște știe că nu sunt o mare amatoare de muzică românească. Mie îmi plac melodiile cu mesaj și găsesc mult mai multe în muzica străină decât în cea autohtonă. La noi, cu mici excepții, e prea mult zgomot pentru nimic. Totuși, azi vreau să vă propun o melodie românească așa cum erau pe vremuri: cu mesaj direct și puternic, cum n-am mai auzit demult! O melodie care ne motivează să trăim frumos realitatea vieții noastre. https://www.youtube.com/watch?v=Cl0Btooz0t4

Să presupunem că ai crescut într-o familie dezorganizată, cu multe probleme și în care părinții nu ți-au oferit iubire. În consecință, ai diverse dificultăți emoționale și de relaționare: poți fi deprimat, îți poate fi greu să-ți exprimi afecțiunea față de alții și să ai relații strânse cu ei sau ești agresiv. Cine e de vină pentru problemele tale? Mediul în care ai crescut și părinții tăi, ai putea crede. Ai dreptate. Mediul și relațiile din copilărie ne influențează într-o măsură destul de mare dezvoltarea ulterioară și modul în care ne raportăm la viață. Tot atât de adevărat este și că, pe măsură ce te tot gândești la nedreptățile suferite și cauți vinovații, riști să dezvolți o atitudine de victimă. Sau dacă, din contră, te învinuiești pentru anumite aspecte, ai putea ajunge să fii prea dur cu tine însuți. Niciuna dintre aceste atitudini nu-ți este de folos. Vina poate să fie a oricui. Însă, acum că ai ajuns la maturitate, TU DECIZI cum gestionezi situația! Este RESPONSABILITAT

O melodie antimaterialism. O melodie care ne amintește de importanța sincerității în relații și că fericirea stă în lucruri mici, la fel ca iubirea. https://www.youtube.com/watch?v=l7iaZPkQ5SY

 Aici găsim toate capitolele de până acum și cele care vor urma! https://www.youtube.com/playlist?list=PLsc6rW74UpNgyLLzPxyzS_LajdAI19ZvI

La baza tuturor lucrurilor frumoase stă iubirea! Să facem totul cu iubire! Iubire pentru cei din jurul nostru. Iubire pentru noi înșine. Iubire pentru munca noastră. Iubire pentru Dumnezeu. Iubire pentru viață. Pentru tot. Vă las aici o melodie care îmi place foarte mult și mă inspiră: https://www.youtube.com/watch?v=7mj9qEmop_M

Învață din trecut, fă-ți planuri de viitor, dar trăiește în prezent! Da, cu cât suntem mai consecvenți în prezent cu obiectivele noastre, cu cât luptăm mai mult pentru ele AZI, cu atât avem șanse mai mari să le îndeplinim! Cu cât facem lucruri mai smnificative și trăim mai frumos ACUM, cu atât ne va plăcea mai mult viitorul nostru și nu vom regreta trecutul. Acesta este mesajul lui Pavel Stratan într-una dintre cele mai frumoase și profunde melodii pe care le-a lansat! https://www.youtube.com/watch?v=Yo2kMAX-tpM

Ăsta-i jocul mulțumirii, Ajutor al fericirii. Caută bune efecte Chiar de nu-s toate perfecte. Tu ai vrea să fie soare, Să te relaxezi la mare. Dar acuma, că tot plouă, Poți citi o carte, două. Ai vrea să te-mbogățești, Ca mai mult să cheltuiești. Dar, de-ai economisi, Mai fericit tu ai fi. Visezi la casă mai mare Și la mașină mai tare? Bine că ai unde sta Și cu ce te deplasa! Jocul mulțumirii scoate Tot ce e mai bun din toate. Înveți să fii mulțumit Cu ce ai și fericit!

Una dintre melodiile mele preferate marca Celine Dion. That's the way it is ne motivează să nu renunțăm ușor la relațiile noastre și nici la alte lucruri importante pentru noi. https://www.youtube.com/watch?v=211myGaCEhc

Cel mai frumos și cu talent, Cel mai plin de rafinament, Bineînțeles, cel mai deștept, Ba chiar și cel mai înțelept Sunt eu- m-ai recunoscut tu. Atât îți trebuie, să zici nu! Eu sunt mereu primul în toate, Pe mine nimeni nu mă bate. N-accept să fiu pe locul doi, Acolo puteți fi doar voi! Crezi că sunt mândru în exces? Tu nu știi ce-i aia succes! Când se-ntâmplă să fiu surprins Și uneori, poate, învins, E cea mai mare tragedie: Cum să mi se-ntâmple chiar mie? Tot universul s-a prăbușit Fiindcă eu nu am reușit! Tot ce știam eu despre mine A dispărut ca de la sine. Trebuie din nou să mă adun, Ca să refac ce a fost bun. Imaginea mea ireală E cum o vreau eu: ideală! Tu zici că eu sunt narcisist Și că nu-s deloc realist, Dar ai vrea tu să fii ca mine, Știi și tu asta foarte bine. Sus fiind, nu m-atinge nimic, Când cad, cu greu mă mai ridic!

O fetiță foarte talentată. O voce frumoasă. O melodie superbă, care ne motivează să nu renunțăm la obiectivele noastre și să ne bucurăm nu doar de destinație, ci și de fiecare pas făcut pe drumul care ne duce spre atingerea lor. Și nu, versurile nu îndeamnă la narcisism sau egocentrism, ci la perseverență și atitudine proactivă! Iată traducerea versurilor: Eu sunt de mărimea visurilor mele, Nu voi renunța la niciun plan. Știu că pot și că le voi realiza! Dacă cineva îți spune că e imposibil, N-ai niciun motiv să-i dai atenție. Ceea ce este pentru noi vom obține! Cu fiecare pas făcut Tu crești din ce în ce mai mult. Suntem atât de mici la început, Dar vom fi foarte mari. Dacă nu încetezi să crezi, Poți ajunge până la cer. Suntem atât de mici la început, Dar vom fi foarte mari. Dacă nu încetezi să crezi vei deveni un gigant. Eu știu că uneori e dificil Să menții gândirea pozitivă. Dar sunt aici ca să îți spun: Chiar dacă drumul este lung, Nimeni nu-ți poate distru

M-am trezit de dimineață Fără niciun chef de viață Mă-ntrebam de ce trăiesc Dacă viața n-o iubesc. Dar apoi, ca prin minune, Fără ca nimeni a-mi spune, M-am umplut de energie Și de multă fantezie. Aveam chef să fac de toate, Am muncit pe săturate. De multe m-am apucat, Nicio clipă nu am stat. Oboseala n-o simțeam, În continuu m-agitam. La cumpărături am fost, Am cheltuit fără rost Și, cu gaură-n buget, Mă gândeam apoi, discret: Mă pot distra în vreun fel Fără bani în portofel? De iubit m-am despărțit, Altu' la rând a venit L-am cunoscut azi în piață, Dar parcă ne știm de-o viață. Acum sunt chiar extenuată Și pe pat am căzut lată, Întrebând la ce e bun Tot ce-am făcut pân-acum. Iarăși vine deprimarea Și m-apucă disperarea. Iar după ce îmi revin, Intru-n manie, sublim! Așa-i viața mea de-o vreme, Căci trăiesc tot la extreme. Tulburarea bipolară Este ca un fel de scară: Te duci în sus sau în jos, Dar oricum toate-s pe dos. Poți să o ții sub co

Da, ați citit corect: și noi, adulții, putem învăța de la copii, nu doar ei de la noi! Putem învăța chiar foarte multe! Uneori, poate că trebuie doar să ne amintim cum eram noi când eram mici. Și să începem să reîncercăm toate acele lucruri pozitive pe care acum nu le mai facem pentru că "suntem mari și..." Suntem mari și...ce? Păi, cum ce? Ne e teamă să încercăm lucruri noi, pentru că am putea greși. Ne e frică să intrăm în relații noi, fiindcă am putea fi răniți. Ne e jenă să punem aceeași întrebare de 100 de ori, până când înțelegem, pentru că, zicem noi, ar trebui să știm din prima, ca să nu ne facem de râs. Ah, și suntem atât de ocupați cu activități mult prea structurate, încât nu mai avem nici timp, nici energie pentru a explora noul. Mai bine mergem pe aceeași cale bătătorită, chiar dacă ea nu ne duce unde vrem noi. Cum sunt copiii în aceste aspecte și ce am putea învăța de la ei? 1. Copiii explorează. Chiar dacă greșesc, se murdăresc sau se mai rănesc, ei explore

Furie, strigăt, violență, Dar le dăm altă valență Pozitivă, pentru-a fi Atrăgătoare pentru copii. Un erou original Și chiar supranatural Se răzbună pe cei răi Folosind tot rele căi. Dar copilul îl admiră, Calitățile-i înșiră Și vrea să fie ca el, Că i-a devenit model. Și uite așa facem noi Modele din anti-eroi! Dar erou-echilibrat Nu-i așa de promovat: Un erou mai rațional, Tot la fel de original, Ce gândește principial; Învingând răul prin bine, El chiar la dreptate ține!

Mi s-a întâmplat să fiu dezamăgită atunci când lucrurile nu au decurs exact așa cum mi-aș fi dorit și în momentul în care aș fi vrut. Uneori, chiar am crezut că dacă nu obțin pe loc un lucru, nu-l voi mai obține niciodată. Poate că toți am avut cândva astfel de convingeri și sentimente. Fac parte din procesul de maturizare psiho-emoțională. Cu timpul, doar cu timpul, înțelegem și putem accepta că lucrurile nu sunt, de fiecare dată, cum și când vrem noi. Să vă povestesc despre cartea din pod, o întâmpare (una dintre mai multe, dar care mi-a rămas în inimă) care m-a convins că lucrurile nu se întâmplă cum/când vrem noi, ci cum/când vor ele! Și nu, nu vorbesc despre destin, ci despre momente și circumstanțe diferite, mai mult sau mai puțin prielnice. Era prin anul 2000. Aveam 16 ani atunci. Învățasem deja spaniola de vreo 2 ani, dar, bineînțeles, o perfecționam. Bunica, în timp ce eu eram la studiu, căuta ceva prin podul casei. Și a dat peste o carte de poezii. Crezând că e în spaniol

1. Nu există sportiv fără antrenor și nici antrenor fără sportiv. Să le fiu recunoscătoare celor care mă ajută să îmi ating obiectivele.   2. Momentele speciale merită să fie trăite din plin chiar dacă sunt scurte.   3. Contează să știi cum să cazi (pentru a nu te accidenta grav) și să știi să te ridici și s-o iei de la capăt cu încredere și perseverență. Niciun obiectiv care merită efortul nu se atinge ușor. Orice nereușită este o lecție de viață! 😏 4. Chiar dacă o perioadă ești nevoit să te oprești, nu înseamnă că s-a încheiat totul pentru tine. Poți reveni într-un alt moment mai prielnic.   5. Dorește-ți mereu mai mult și, în același timp, fii mulțumit cu ce ai și bucură-te. Astfel, vei putea progresa, păstrându-ți zâmbetul pe buze!   6. Înțelege valoarea activității tale și fă totul din pasiune. Așa vei putea trece mai ușor peste momentele grele și vei putea păstra amintirile frumoase.   7. Secretele succesului, în orice aspect al vieții, sunt mai multe: c

Trei idei cu care ne luptăm mai ales noi femeile (deși, din ce în ce mai mult și bărbații au de-a face cu ele) însoțite de alternativele lor raționale:   1. Fii slabă. Păi, de ce să fii slabă? Și cât de slabă să fii ca să te încadrezi în tipare? Mai degrabă, fii sănătoasă! Menține un nivel de greutate care să te ajute să rămâi sănătoasă!   2. Fii într-o relație de dragoste. Da, e foarte des întâlnită ideea asta. Dacă ai atins o anumită vârstă, e ciudat să nu fii într-o relație st abilă sau chiar căsătorit. Și ce se întâmplă? Intrăm în orice relație doar ca să scăpăm de presiunea grupului. Dar, de fapt, în felul ăsta dovedim că nu ne iubim suficient pe noi înșine. Deci, iubește-te pe tine însăți mai întâi! Apoi, vei putea să-l iubești și pe cel care e potrivit pentru tine. Vă veți găsi reciproc (pentru că vă va fi clar ce căutați la o relație) și vă veți iubi autentic!   3. Fii mereu în pas cu moda. Indiferent că e vorba de vestimentație, tehnologie sau orice altceva

Elevii se plâng de școală. Profesorii se plâng de elevi și de părinții elevilor. Părinții se plâng atât de profesori, cât și de copii. Vă sună cunoscut scenariul? În ziua de azi, e tot mai frecvent. În realitate, responsabilitatea este a fiecăreia dintre părți, a sistemului ca întreg. Iar primul pas în rezolvarea problemelor este recunoașterea lor și asumarea responsabilității! Eu am viață de școlar. Dacă obosit îți par, Tu să știi că ai dreptate, Că mă scol la ora șapte. Uneori, chiar mai devreme Deși mi-e așa de lene! Ca să pornesc către școală Zi de zi, iarnă sau vară. Când ajung, m-așez în spate, Ca să dorm pe jumătate. Profu' strigă catalogu'. Mă ridic greu, ca ologu' Cutărică, în picioare! Hai, găsește o rezolvare La problemă!-care dară, Aia de-acasă de-aseară, Când părinții s-au certat, Iar eu n-am mai învățat? Ah, stai, acum avem mate Ecuații, rezultate... Eu sunt varză-oricum, la toate! Am în cap biologie Și, parcă, ceva chimie, Că atât am

Ți s-a întâmplat vreodată să ratezi o importantă ocazie în așteptarea momentului perfect pentru a acționa? Probabil că toți am pățit-o, măcar o dată. Și ne-a părut rău că acel moment perfect n-a apărut. Dar nici n-avea cum să apară, pentru că NU există! Există doar momente oportune, nu perfecte. Melodia care urmează ne amintește să ne urmărim obiectivele cu perseverentă, acționând la momentul oportun. Fiecare pas în atingerea unui obiectiv are momentul lui oportun. Nu va fi perfect, vom avea unele temeri și îndoieli, dar, dacă ne-am luat toate măsurile de precauție necesare și suficiente, ne rămâne doar să acționăm cu curaj! De multe ori, viața ne oferă surprize mai plăcute decât am fi crezut!😊 https://www.youtube.com/watch?v=w-Ng5muAAcg

Deși-s încă mititel Mi se zice Duracell. Am atâta energie De-aș putea să-ți dau și ție! Toți ar vrea să fiu mai lent Și-n jurul meu mai atent, Dar eu de când am intrat Nicio secundă n-am stat. Sunt așa de agitat! Nu poți să mă ții legat De o bancă de la școală! Doamn-a zis c-o bag în boală! M-au dus și la psiholog: Liniștiți-l, vai, vă rog! Nu știu ce să fac cu el, Că nu-i cuminte defel! Psihologu-a zis așa: De-acum facem altceva: Orar de activitate Și sport pentru sănătate. Credeam că-i plictisitor, Dar e chiar încântător! Din toate câte puțin Fac și recompense-obțin! Mai iau câte-o pastiluță, Că-i micuță și drăguță. Îmi place mai mult la școală Și doamna n-a dat în boală!

Așa cum v-am obișnuit în seria #MuzicăMotivațională, caut melodii care ne pot inspira pe fiecare dintre noi: să fim mai pozitivi, mai iubitori, mai hotărâți, mai fericiți etc. De ce? Pentru că îmi place muzica și pentru că (încă) nu am întâlnit pe nimeni căruia să nu-i placă. Și pentru că muzica are un efect terapeutic. Iar eu sunt selectivă în privința aceasta, pentru a avea un efect cât mai bun. Linia melodică este importantă, iar, în cazul melodiilor cu versuri, mesajul face toată diferența! Azi vorbim despre încredere. Avem nevoie de încredere în relațiile noastre, în propriile capacități, în situația când pornim pe un drum nou pentru noi... Pe scurt, avem nevoie de încredere în toate aspectele vieții! Melodia pe care v-o propun azi tocmai am descoperit-o. E scurtă, dar cu un mesaj profund și frumos! Las mai jos traducerea și linkul pentru voi: Ieri, un băiat care se juca mi-a spus Că astăzi e sămânța zilei de mâine. Ca să nu îți fie teamă că timpul acesta va trece, Nu dis

Nu pot să vorbesc cu tine, Însă te înțeleg bine. În activități complexe Eu nu am bune reflexe. Parc-ai zice c-am plecat, Că pe Marte m-am mutat, Dar eu sunt aici prezent Și cât pot eu de atent. Autismul nu mă lasă Să fiu ca ceilalți din casă. Sunt atent la o dantelă. Tu-ntr-o lume paralelă Crezi că sunt și mă ignori, Când mă vezi te înfiori. Eu aș vrea totuși ca tu Să mă vezi altfel acu: Sunt chiar aici lângă tine Te rog, tratează-mă bine! Dacă vrei, te rog, învață Cum să comunici în viață Și cu oamenii ca mine, Că trăim pe lângă tine. Comunicăm diferit, Dar suntem demni de iubit Și putem să progresăm, Lucruri noi să învățăm. Nu voi fi exact ca tine, Dar voi putea totuși bine Să mă integrez în viață, De mă privești cu speranță Și dacă, apoi, senin, Mă ajuți și tu puțin.

Ce este fericirea? O stare de bine fizic, psihic și social. Aceasta este una dintre definiții. Mai putem considera fericirea și un sentiment de satisfacție profundă și durabilă în legătură cu propria viață. Indiferent cum am defini-o, cu toții ne-o dorim și o căutăm, nu-i așa? În căutarea fericirii, cercetătorii au descoperit domeniile principale care contribuie la atingerea ei: O muncă de calitate, Familie și sănătate, Chiar umor pe săturate, Relații-n loialitate, Recunoștință în toate, Iubire-n egală parte. Fericirea-i ca la carte!

Unii zâmbesc doar dacă simt nevoia să o facă. Alții zâmbesc chiar și când sunt triști. Tu ce variantă alegi? Studiile de psihologie au arătat că faptul de a zâmbi chiar și atunci când suntem triști ne produce o stare de bine. Avem nevoie de trucuri pentru a zâmbi? Da, uneori, mai ales când suntem triști. Care ar fi câteva dintre aceste trucuri? Melodiile care urmează le rezumă: -să ne concentrăm pe partea bună din orice situație; -să căutăm suport social, înconjurându-ne de oameni care pot să ne înțeleagă și să ne încurajeze; -să fim recunoscători pentru tot ce avem și pentru toate lucrurile pozitive din jurul nostru. https://www.youtube.com/watch?v=ahX_ujsy_ss https://www.youtube.com/watch?v=YJr4ucaI_EI

Viața este ca un maraton. Oricât de mult ar părea uneori o cursă de sprint (cu sarcini de îndeplinit și termene limită), în esență, este maraton. Iar la maraton, cel mai important atribut nu este viteza, ci rezistența. În cursa vieții întâlnim multe obstacole externe, legate de situații mai mult sau mai puțin controlabile de către noi. Poezia terapeutică de azi este însă despre obstacolele interne, cele din mintea noastră, care ne pot submina rezistența în maratonul vieții. Sunt câteva obstacole foarte cunoscute, cu care toți ne confruntăm uneori în fața provocărilor vieții: nu știu , nu pot , nu vreau , trebuie (ca eu/ceilalți/viața) să fie numai într-un anumit fel, dacă nu e așa, nu suport și totul este groaznic pentru mine. Poezia care urmează face referire la toate aceste obstacole și ne dă sugestii în legătură cu o abordare (reformulare) rațională a lor. De nu știu, voi învăța. Nu pot, ajutor aș vrea. De nu vreau, e treaba mea. De trebui' m-aș agăța, Nu supot aș comp

Le-am spus trăiri pentru că nu se rezumă doar la emoții legate de o situație specifică. Trăirile includ și sentimente, care sunt mai stabile, mai generale. De exemplu, pot să simt bucurie în ziua absolvirii facultății. Aceasta este o emoție și este trecătoare. În schimb, pasiunea pentru munca mea este un sentiment și poate dura toată viața. Dar de ce am face un exercițiu al trăirilor pozitive? Ca să ne simțim bine în fiecare zi! Nerealist? Să vedem... E adevărat că, pe parcursul fiecărei zile, pot exista momente plăcute și momente mai puțin sau chiar neplăcute. Cu toate astea, noi alegem la ce ne concentrăm în fiecare zi! Și nu e vorba despre ignorarea negativului. Nu, asta ar fi nerealist. E vorba despre a nu acorda evenimentelor negative o atenție exagerată și o importanță mai mare decât au. Cum ar fi să ne trezim în fiecare zi cu gândul: Azi voi exersa o trăire pozitivă? Să zicem că vrem să începem cu iubirea. Deci azi voi exersa IUBIREA! La începutul zilei, pot face o listă cu

Internet, intranet, rețele sociale... Comunicarea online este esențială în ziua de azi! Și, să fim sinceri, ne simplifică mult viața! În același timp, ne-o poate și complica, dacă nu reușim să ținem în echilibru (sau armonie, cum preferăm) mediul online și cel offline, viața reală. Această poezie terapeutică ne atrage atenția asupra excesului de online și ne oferă câteva sugestii despre ce putem face pentru a reuși să fim cât mai prezenți offline în era internetului.😉 La cafea cu niște amici, Dar nu sunt prezent aici, Ci mă uit iar pe rețea. Ai dat like la poza mea? Am aflat ce-ai realizat Și chiar te-am felicitat, Dar nu când ne-am întâlnit, Pe Facebook te-am taguit. Acum, muncesc la patron, Dar mă ut pe telefon Cine mi-a dat inimioară La statusul de aseară. Nici copiii n-au mâncat Până nu s-au conectat. Ce Șotron jucat afară? Candy Crush până diseară! Acum caut, evident, Ca să pot trăi-n prezent, Ajutor specializat În inter-deconectat. Uite așa, încet-în

Despre educație s-a scris mult și se scrie în continuare. În cărți, pe internet, chiar și la televizor părinții pot găsi sfaturi despre cum să-și educe copiii. Și, în multe cazuri, îi educă așa cum ei înșiși au fost educați de părinții lor. Unele metode educaționale sunt mai rigide, altele-s mai flexibile. E nevoie de echilibru. Prea multă rigiditate poate crea un copil timorat sau, din contră, rebel. Prea multă flexibilitate poate duce la carențe educaționale și chiar la sentimentul că nu ai niciun sens, nicio direcție în viață. Păi și, care e soluția? O combinație între reguli și principii de viață. O regulă este o afirmație care poate fi modificată, ca și o lege. De exemplu: Spală-te pe mâini înainte de fiecare masă. Aceasta este o regulă pe care o putem modifica în funcție de situație. Astfel, dacă suntem într-o călătorie lungă, într-un mijloc de transport, poate ne vom șterge cu șervețele umede în loc să ne spălăm cu apă și săpun, la care nu avem acces momentan. Totuși, respec

Începutul unui an este un nou început pentru fiecare dintre noi. Ce ar fi să ne propunem printre obiective și autoacceptarea necondiționată? De fapt, e de dorit chiar să începem cu ea! Orice schimbare pe care vrem să o facem la propria persoană, presupune, în primul rând a ne accepta așa cum suntem, a ne trata cu respect și iubire pe noi înșine. Abia apoi, pe această bază, vom reuși să facem schimbări pozitive și de durată! Poezia "Oglinda" ne încurajază în direcția autoacceptării necondiționate: În oglindă când te vezi Cât de bine te tratezi? Și cu bune și cu rele, Doar tu ești în a ta piele! Tratează-te cu respect Chiar de îți vezi un defect, Acceptă-te așa cum esti, Bucură-te că trăiești, Iar pentru a progresa Obiective-ți poți trasa! 💖

Așa cum v-am promis, revin cu ultima parte a celor mai frecvente mituri despre psihologie și psihologi pe care le-am întâlnit în activitatea profesională. Cine vrea să revadă prima parte o poate consulta aici https://psychologyinpractice.blogspot.ro/2017/12/psihologia-mituri-si-realitati-i.html?spref=fb Mitul 6: Psihoterapia durează prea mult. Dacă iau pastile, îmi revin mai repede. Realitate: În anumite cazuri, psihoterapia poate dura chiar și numai o singură ședință. Durata medie este de 2 luni și jumătate. Uneori, problema se ameliorează fără pastile, alteori, pastilele sunt necesare. Depinde de la caz la caz. Mitul 7: Psihoterapia vindecă. Realitate: Nu vindecă decât în foarte puține cazuri. Produce, în schimb, o ameliorare semnificativă a simptomelor, persoana respectivă reușind astfel să aibă o calitate mai bună a vieții. Mitul 8: Când mergi la consilier/terapeut trebuie doar să-i spui ce ai și el te tratează. Realitate: Consilierea/terapia este o colaborare între consil