Curajul de a renunța
Da, ai citit bine titlul: Curajul de a renunța! Ai nevoie de curaj pentru a înțelege și a accepta că a venit vremea să pui punct și s-o iei de la capăt pe alt drum. Într-o lume în care ești bombardat(ă) cu mesaje de tipul: Nu te lăsa, mergi mai departe cu orice preț!, Doar lașii renunță! e greu să gândești diferit.
Recunosc, situația actuală de la loturile naționale de gimnastică artistică ale României m-a inspirat să scriu aceste rânduri. Ele se pot aplica însă oricărui domeniu al vieții. Nu voi intra în detalii despre situația din gimnastică și motivele pentru care s-a ajuns aici. Cine vrea găsește pe internet suficiente informații.
Un proverb înțelept spune: Este un timp pentru a căuta și un timp pentru a accepta o pierdere; un timp pentu a păstra și un timp pentru a arunca (Eclesiastul 3:1,6). Cum știm când e cazul să păstrăm și când să aruncăm? Iată câteva semnale importante:
1. Obiectivul tău este din ce în ce mai greu de atins și chiar pare foarte departe, în ciuda faptului că faci tot ce depinde de tine pentru a reuși.
2. Sănătatea ta este afectată. Mă refer atât la sănătatea fizică, cât și la cea psiho-emoțională. Mai rău, nici măcar nu ești crezut(ă) când spui că ai probleme. Poate doar după ce ajungi în colaps. Dar chiar și atunci se dă vina pe tine.
3. Lucrezi într-un continuu stres. Nu ești susținut(ă) suficient. Ți se spune mereu că nu ești bun(ă), că alții fac mai bine, că tu nu vrei să faci performanță. Ți se impun standarde nerealiste în raport cu posibilitățile tale actuale. Și nu prea există oportunitate de dialog și negociere: trebuie să faci și gata!
4. Familia ta suferă și comunicarea vă este afectată. Nu poți să le spui exact prin ce treci, probabil pentru că anumite aspecte sunt confidențiale în munca pe care o desfășori sau deoarece au devenit mult prea dureroase ca să vrei să le mai abordezi. Dar familia oricum vede că ție nu ți-e bine și suferă.
Reține: nu te-ai născut pentru a fi medic, pilot, gimnast(ă)! Te-ai născut pentru a fi orice vrei TU să fii! TU, nu părinții sau alte rude, șefii, colegii etc! Ești ce dorești TU să fii! Și oricând poți să-ți dorești altceva! Important este ca profesia să-ți aducă satisfacție! Încă ceva: nimic nu este definitiv în viață! Ești liber(ă) să revii asupra unei decizii atunci când situația se schimbă și ai putea avea șanse de reușită.
Dacă vrei să renunți, renunță! Când vrei să te întorci, întoarce-te! Și într-un caz, și în celălalt asigură-te că ai analizat bine situația înainte de a lua hotărârea. Mai presus de toate, orice ai face fă din pasiune, nu din obligație! Mult succes!
Recunosc, situația actuală de la loturile naționale de gimnastică artistică ale României m-a inspirat să scriu aceste rânduri. Ele se pot aplica însă oricărui domeniu al vieții. Nu voi intra în detalii despre situația din gimnastică și motivele pentru care s-a ajuns aici. Cine vrea găsește pe internet suficiente informații.
Un proverb înțelept spune: Este un timp pentru a căuta și un timp pentru a accepta o pierdere; un timp pentu a păstra și un timp pentru a arunca (Eclesiastul 3:1,6). Cum știm când e cazul să păstrăm și când să aruncăm? Iată câteva semnale importante:
1. Obiectivul tău este din ce în ce mai greu de atins și chiar pare foarte departe, în ciuda faptului că faci tot ce depinde de tine pentru a reuși.
2. Sănătatea ta este afectată. Mă refer atât la sănătatea fizică, cât și la cea psiho-emoțională. Mai rău, nici măcar nu ești crezut(ă) când spui că ai probleme. Poate doar după ce ajungi în colaps. Dar chiar și atunci se dă vina pe tine.
3. Lucrezi într-un continuu stres. Nu ești susținut(ă) suficient. Ți se spune mereu că nu ești bun(ă), că alții fac mai bine, că tu nu vrei să faci performanță. Ți se impun standarde nerealiste în raport cu posibilitățile tale actuale. Și nu prea există oportunitate de dialog și negociere: trebuie să faci și gata!
4. Familia ta suferă și comunicarea vă este afectată. Nu poți să le spui exact prin ce treci, probabil pentru că anumite aspecte sunt confidențiale în munca pe care o desfășori sau deoarece au devenit mult prea dureroase ca să vrei să le mai abordezi. Dar familia oricum vede că ție nu ți-e bine și suferă.
Reține: nu te-ai născut pentru a fi medic, pilot, gimnast(ă)! Te-ai născut pentru a fi orice vrei TU să fii! TU, nu părinții sau alte rude, șefii, colegii etc! Ești ce dorești TU să fii! Și oricând poți să-ți dorești altceva! Important este ca profesia să-ți aducă satisfacție! Încă ceva: nimic nu este definitiv în viață! Ești liber(ă) să revii asupra unei decizii atunci când situația se schimbă și ai putea avea șanse de reușită.
Dacă vrei să renunți, renunță! Când vrei să te întorci, întoarce-te! Și într-un caz, și în celălalt asigură-te că ai analizat bine situația înainte de a lua hotărârea. Mai presus de toate, orice ai face fă din pasiune, nu din obligație! Mult succes!
Comentarii
Trimiteți un comentariu