Psihologie Practică

Vad periodic unele comentarii care au ca scop sustinerea persoanelor cu dizabilitati. Demersul in sine e laudabil, dovada ca, cel putin unora dintre noi, le pasa! In acelasi timp insa, modul in care sunt formulate astfel de mesaje ii "handicapeaza" si mai mult pe oamenii la care fac referire. De ce? Dati-mi voie sa explic din perspectiva unei persoane cu dizabilitati care este psiholog:   1. Majoritatea acestor mesaje sunt negative. Saracele persoane cu nevoi speciale, pe ele nu le intelege si nu le sustine nimeni, sunt discriminate la tot pasul etc. Pai ce, nu-i adevarat? NU IN TOATE CAZURILE!!! E adevarat ca in alte tari exista o educatie cu privire la dizabilitate si mai multe programe de insertie sociala, dar si la noi sunt unele facilitati de acest gen si nu toti suntem needucati in aceasta privinta si discriminam. Mai mult decat atat, cu cat compatimesti mai mult o persoana, cu atat o poti convinge mai usor ca, intr-adevar, nu e capabila de nimic. Si a

Ce este OMUL? O intrebare grea. Uneori, e mai usor sa spunem ce nu este. Sau cum nu este. Omul nu este bun. Nu este nici rau. Rautatea si bunatatea sunt concepte definite in functie de principiile morale. Omul este NEUTRU! De ce? Pentru ca este imperfect. Eu nu am vazut niciun om care sa faca doar binele si niciunul care sa faca doar raul. Sunt unii care fac mai mult bine decat rau. Pe aceia ii numim OAMENI BUNI. Pe ceilalti, la care predomina raul, ii catalogam drept OAMENI RAI. Si facem aceasta dintr-un motiv simplu: economia cognitiva. Adica nu vrem sa ne umplem mintea cu prea multe tipologii. Sau cu prea multe feluri de individualitati unice. Iar cuvantul "neutru" ne pare mai ambiguu decat celelalte doua. Insa, indiferent cum ni s-ar parea, oamenii sunt, totusi, neutri. Un om "bun" este asa din mai multe motive: poate ca l-a ajutat genetica si nu a mostenit vulnerabilitatea spre o anumita tulburare psihologica, ce l-ar face diferit de majoritate si i-ar cre