TREI COPII PERICOL PUBLIC-Greșeli de educație, ADHD sau tulburare de conduită? Cum le tratăm?-

 

Introducere

 Trei copii pericol public: cauze diferite, probleme și soluții personalizate

 

Teo, Sabrina și Vlad au nouă ani și sunt colegi de clasă într-a treia. Fiecare dintre ei reprezintă o provocare pentru învățătoare, în așa măsură încât aceasta îi numește trei copii pericol public și este de-a dreptul îngrozită de interacțiunea zilnică cu ei.

 Fiecare zi este o surpriză: o nouă temă făcută cu multe greșeli sau numai parțial, încă un accident cauzat din neatenție sau voit, o altă încercare de revendicare zgomotoasă a drepturilor sau de exprimare a opiniei proprii, obiecte uitate prin bănci, neatenție chiar și la cele mai simple sarcini, întreruperea orelor și frecventele excursii la direcțiune pentru avertismente și suspendări, ca să dăm doar câteva exemple grăitoare.

Nici acasă lucrurile nu stau mai bine cu cei trei. Dificultățile sunt variate, mergând de la neînțelegeri cu părinții până la adevărate dări în spectacol cu public, unele dintre ele chiar periculoase pentru familie, prieteni, ba chiar și pentru animalele de companie.

 La prima vedere, Teo, Sabrina și Vlad par să aibă aceeași problemă: proasta educație. Dar n-au decât același psiholog, care, după o evaluare individuală atentă, le pune diagnostice diferite: Teo are tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD, abrevierea din limba engleză). Pe scurt, îi este greu să își mențină atenția și interesul în sarcini plictisitoare pentru el și este excesiv de activ, un fel de micuț Duracell, căruia nu i se termină niciodată bateria.

Vlad este diagnosticat, deși foarte timpuriu, cu tulburare de conduită, adică se constată că are un real talent în a încălca voit, fără nicio remușcare sau vină toate regulile sociale care nu îi convin, inclusiv drepturile fundamentale ale celor din jurul lui.

Dacă tulburările psihologice de care suferă Vlad și Teo au atât cauze neurologice și/sau genetice cât și de mediu, în cazul tulburării de comportament opozițional-provocator, avem de-a face în principal cu greșeli de educație din partea părinților și cu stiluri parentale nepotrivite pentru nevoile Sabrinei.

 În paginile care urmează vom vedea asemănările și deosebirile dintre problemele prezentate de cei trei copii și cum pot fi ele tratate prin medicație, psihoterapie sau o combinație a celor două. Cel mai important, vom observa că, având colaborarea pacientului, a familiei sale și a școlii, există șanse de ameliorare semnificativă în toate cele trei situații.

 Scopul acestei cărți este de a ne ajuta să detectăm posibile manifestări de acest gen la copiii cu care lucrăm sau pe care îi avem în grijă. Ea nu se substituie diagnosticului pus de un specialist în sănătate mintală. Din contră, ne poate determina să căutăm unul potrivit și să apelăm la serviciile sale.