Psihologie Practică

Azi mă gândesc la o frază pe care am reţinut-o, dintr-un serial: "Voi, în calitate de consilieri, sunteţi cei mai buni jucători de fotbal". :))))) De multe ori este aşa: toată lumea se pricepe să dea sfaturi. Nu toţi ascultă însă cu adevărat înainte de a vorbi şi nu toţi dau sfaturi pertinente, bine documentate. Şi, când spun "sfaturi", mă refer la faptul de a orienta, de a ajuta persoana să ajungă la propriile concluzii raţionale, nu la a-ţi impune propriul punct de vedere (indiferent cât de pertinent ar fi). Credit pentru fraza citată  ‪#‎ CarmenAlmeidaCampos‬   ‪#‎ Chiquititas2013‬

 "Se spune că, înainte de a intra în ocean, râul tremură de frică. Priveşte în urmă, la întreaga călătorie: culmile, munţii, lungul drum sinuos prin pădure şi prin sate şi vede în faţa lui un ocean atât de vast încât a intra în el nu înseamnă altceva decât a dispărea pentru totdeauna. Dar nu există altă cale. Râul nu se poate întoarce din drum. Nimeni nu se poate întoarce. E imposibil să te întorci într-o etapă anterioară a existenţei. Râul trebui e să rişte şi să intre în ocean. Şi doar după ce intră în ocean teama dispare, pentru că doar atunci râul îşi dă seama că, în realitate, nu se pierde în ocean, ci SE TRANSFORMĂ în ocean. Pe de-o parte, e dispariţie, pe de alta, renaştere. Aşa suntem şi noi, oamenii. Putem doar să riscăm mergând înainte. Curaj! Avansează cu hotărâre şi devino ocean!" Nu e uşor, teama face parte din viaţă şi însoţeşte schimbarea, dar merită să rişti atunci când schimbarea este în folosul tău.  :)

Povestea celor 2 mere: o mamă şi fetiţa ei se plimbă împreună. Copila are în mână două mere. Mama o roagă să-i dea şi ei unul. Spre surprinderea ei, fata muşcă din amândouă. Mama se înfurie în sinea ei, gândindu-se că fata nu vrea să împartă, că nu e generoasă. Totuşi, păstrează gândurile doar pentru ea, nu spune nimic. După ce muşcă şi din al doilea măr, copila zice: "Poftim, mami, ăsta e cel mai dulce!" Morala? Să nu ne grăbim să tragem concluzii despre comportamentul altor a înainte de a cunoaşte toate aspectele relevante ale situaţiei!  :) Procesările acestea sunt de multe ori automate, adică apar în mintea noastră înainte ca noi să fim conştienţi de ele. Prin urmare, nu le putem controla complet. Chiar şi aşa, la fel cum a procedat mama, e important să nu sărim cu critica înainte de a înţelege exact ce s-a întâmplat şi din ce motiv.  ;)

Moda se schimbă: un timp era riscant să porţi ochelari fiindcă puteai fi poreclit "tocilar", "aragaz cu patru ochi" etc. Apoi, purtarea ochelarilor a început să fie asociată cu inteligenţa şi mulţi, chiar şi cei care nu aveau nevoie, purtau ochelari ca să pară mai "deştepţi" sau "intelectuali". Concluzia? Fii tu însuţi! Lasă propria personalitate să te definească, nu moda. Moda se schimbă, dar ceea ce eşti TU în interior aceea rămâne şi contează cu adevărat! 

A face lucrurile într-un anumit fel doar pentru că "aşa face toată lumea şi trebuie să fiu şi eu în rând cu ea" îţi dă un fals sentiment de libertate şi de apartenenţă la grup. Câţi dintre cei pe care încerci să-i mulţumeşti azi încălcându-ţi conştiinţa îşi vor mai aminti de tine peste 20 de ani şi îţi vor mai fi prieteni? Adevărata libertate înseamnă a face toate lucrurile din convingere personală, după ce ai analizat bine situaţia. Dacă îţi defineşti clar valorile şi le respecţi, atunci vei atrage în jurul tău prieteni adevăraţi, oameni care ţin la tine şi te apreciază sincer. În fond, nu contează cantitatea, ci calitatea prieteniilor!  :)