Psihologie Practică

Da, oamenii recunoscători sunt mai fericiți. Viața lor are un sens. Și nu sunt oameni care văd totul în roz, dar nici în negru. Sunt, mai degrabă, oameni care practică ceea ce în psihologie numim optimism realist: schimbă ce se poate schimba și în rest acceptă viața așa cum e. Dar nu cu resemnare, ci cu recunoștință, concentrându-se asupra aspectelor pozitive, chiar dacă sunt pe deplin conștienți și de cele negative. Când ne-am bucurat sincer și am mulțumit ultima dată pentru un răsărit de soare? Dar pentru o mâncare gustoasă? Sau pentru un talent pe care îl avem? Pentru ca exercițiile de gratitudine să dea rezultatele dorite și să ne creeze o stare de bine, sunt necesare câteva ingrediente: 1. Să ne gândim la aspecte concrete, ca și cele menționate mai sus, pentru care suntem recunoscători. 2. Să ne gândim profund la ele. Nu trebuie să fie mai multe aspecte. Ajunge unul într-o zi. Dar să medităm la el și să notăm motivele de recunoștință referitoare la el. Să zicem că am talentul...

Nu tot ce strălucește e aur. Nu tot ce zboară se mănâncă. Aparențele înșeală... Toate aceste zicale exprimă un mare adevăr: prima impresie ne poate crea o imagine falsă despre o persoană. Sinceritatea în relații se dovedește în timp. Încrederea se câștigă în timp. Exprimat în versuri, ar suna cam așa:  Aparent, ne înțelegem,  În esență, suportăm.  Timpul ne-ajută s-alegem  Între ce suntem și ce arătăm. Autenticitatea e fundamentală în orice relație. Și nu, asta nu înseamnă că trebuie să-i spunem oricui totul despre noi. Dar, atât cât spunem, să fie real, să ne reprezinte. Iar în ceea ce-i privește pe ceilalți, să avem răbdare! E nevoie de timp pentru a descoperi dacă într-adevăr o persoană este ceea ce pare. De aceea, să investim gradual în relații. Să nu ne punem, de la început, sufletul pe tavă, cum se spune! Chiar dacă cineva pare că seamănă cu cel mai bun prieten al nostru, să nu uităm: nu există clone psihologice!😔

Poate că nu vom ajunge la fel de cunoscuți precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, George Enescu sau orice altă personalitate. Și nici nu e necesar! Fiecare dintre noi poate fi campion în domeniul lui de activitate și în viața de zi cu zi. Așa cum am citit cândva într-o carte, fiecare dintre noi are mini-olimpiada sa, situații grele pe care să le depășească, obiective pe care să le atingă zilnic. Și zilnic poate câștiga câte o mini-competiție. Care sunt câteva secrete care ne ajută să devenim campioni în propria viață și să ne păstrăm, ca să spunem așa, titlul? 1. Dorința. Să vrem să fim campioni! Iar asta presupune să înțelegem și să ne asumăm faptul că putem fi mai sus de locul 2, că putem face o treabă foarte bună, nu doar mediocră. Acest lucru nu înseamnă că vom deveni obsedați de perfecțiune și de locul 1. În realitate, orice obsesie ne poate demotiva și ne poate stagna progresul. Important este să facem tot ce depinde de noi în fiecare situație. Atât. Dacă ai făcut tot ce a dep...