#PoeziiTerapeutice Depresina Catastrofescu

O nouă poezie din seria #PoeziiTerapeutice! De data asta e despre depresie, care are și un nume personal: Depresina Catastrofescu. Poezia descrie cele mai frecvente simptome ale depresiei și prezintă, pe scurt și în manieră artistică, unele strategii de a o ține sub control:

  Sunt o doamnă cam tăcută,
  Supărată mai mereu
  Și o să devin căruntă
  De atâta rău și greu.
  Chiar nimic nu merge bine
  Și aș vrea doar să dispar
  Să anihilez îmi vine
  Tot ce nu pot să repar.
  Totul e o catastrofă
  Iar mai rău nici că se poate!
  Eu aș mai scrie o strofă, 
  Dar mi-e lehamite de toate!
  Tot ce-i rău e pentru mine
  Dedicat, parcă, cu drag.
  Când zic și eu că-i mai bine,
  Răul iar apare-n prag.
  De-aia nu mai fac nimica.
  La ce bun să mai trăiesc?
  Stai, iar vine Vasilica
  Și îmi zice să vorbesc!

  Vasilica-i optimistă,
  Dar ascultă cu răbdare
  Cum eu mă plâng de-a mea viață
  Chiar în orice-mprejurare.
  Mă convinge c-ar fi bine
  Să încerc măcar să fac
  Tot ce îmi plăcea-nainte
  Și în pat să nu mai zac.
  Ea mai zice c-am dreptate
  Și că viața nu e roz,
  Însă, pe de altă parte,
  Eu mă umplu de moloz
  Tot gândind la lucruri rele,
  Văd doar partea negativă
  Și așa, numai pe ele
  Le-absorb ca o sugativă.
  Dar în viață ai de toate
  Și lumini, și umbre ai.
  Astfel, cu efort, se poate
  Peste lucrul bun să dai.
  Nu e totul catastrofic,
  Nici insuportabil nu-i.
  Poate nici mirific.
  Totuși, ceva bun tot poți să spui.
  Viața e interesantă
  Exact așa cum e ea.
  Trăiește-o frumos pe toată,
  Vei vedea că-ți va plăcea!
  Și cu bune, și cu rele,
  Și cu ușor, și cu greu
  Tu privește înspre stele
  Viața-i de la Dumnezeu!
  Firește, fii realist
  Și rezolvă ce se poate.
  Mai apoi, tu, optimist,
  Chiar de te descurci în parte,
  Zâmbește, mergi mai departe!
  Și atunci când realizezi
  Că-n tot răul e ș-un bine,
  Doar atunci tu ai să vezi
  Că depresia nu mai ține!