#PoeziiTerapeutice Împăcare cu trecutul
Un poem care descrie tulburarea de stres posttraumatic și arată cum îi putem face față:
Dintr-o dată am pierdut totul: bucurie bunuri, viață
Și am înțeles că toate sunt numai o simplă ață
Fragilă, care se rupe tocmai când nu te aștepți
Și nici măcar nu contează că tu nu poți să accepți.
Acea zi îngrozitoare, ce părea obișnuită,
A-nceput normal ș-apoi, fiind cu totul diferită,
Mi-a marcat întreaga viață, n-am cuvinte să descriu!
Mi-aș dori să nu fi fost sau, poate, eu să nu fiu!
Mi-amintesc niște detalii, altele, acum, s-au șters.
Un lucru pot spune sigur: nimic nu mai are sens!
Universul ce-l știam, viața mea, s-a dărâmat,
Iar eu din dărâmături nu știu de ce m-am salvat.
Gânduri se aglomerează și-ntrebări îmi vin în minte:
De ce oare mi se-ntâmplă toate-acestea tocmai mie?
Ce-aș fi putut face altfel, ca să schimb deznodământul?
De-aș putea, aș schimba totul chiar acum, îți dau cuvântul!
Și mă simt chiar vinovată pentru tot ce s-a-ntâmplat
Deși știu c-acea oroare nu era de-anticipat.
Coșmaruri și gânduri negre, dorință de răzbunare,
Spaimă, un șuvoi de lacrimi și o mare disperare.
Nu mai văd nicio ieșire și parcă nici nu-mi doresc
Să ies din nou la lumină, să continui să trăiesc.
Am rămas parcă acolo, în acea zi de teroare,
Pe care mi-o amintește orice mic-asemănare.
Unii prieteni sunt alături, alții au plecat demult,
Dar pe-aceștia ce-s cu mine am ales să îi ascult.
Ei mi-au zis că tot există pentru mine viitor,
Dar pentru-a spera am totuși nevoie de ajutor.
Am decis să merg la doctor și să spun ce s-a-ntâmplat,
Iar după ce, cu răbdare, tot ce-am zis a ascultat
M-a ajutat să refac firul traumei și astfel să o reorganizez.
Încet, cu multă răbdare, pot s-o reinterpretez.
Acum încep să-nțeleg toată acea grozăvie
Și chiar dacă, uneori, mă gândesc la tragedie,
Știu că am rămas în viață ca să mă bucur că pot
Tot ce-i bun din experiența traumatică să scot.
Simt c-am mai multă putere și că m-am maturizat.
Schimbări mici, în timp făcute, ce nici nu le-am sesizat.
Totuși, am mai mult curaj și înțelepciune-acum.
Pot să-i susțin și pe alții să pășească pe-un nou drum.
Dintr-o dată am pierdut totul: bucurie bunuri, viață
Și am înțeles că toate sunt numai o simplă ață
Fragilă, care se rupe tocmai când nu te aștepți
Și nici măcar nu contează că tu nu poți să accepți.
Acea zi îngrozitoare, ce părea obișnuită,
A-nceput normal ș-apoi, fiind cu totul diferită,
Mi-a marcat întreaga viață, n-am cuvinte să descriu!
Mi-aș dori să nu fi fost sau, poate, eu să nu fiu!
Mi-amintesc niște detalii, altele, acum, s-au șters.
Un lucru pot spune sigur: nimic nu mai are sens!
Universul ce-l știam, viața mea, s-a dărâmat,
Iar eu din dărâmături nu știu de ce m-am salvat.
Gânduri se aglomerează și-ntrebări îmi vin în minte:
De ce oare mi se-ntâmplă toate-acestea tocmai mie?
Ce-aș fi putut face altfel, ca să schimb deznodământul?
De-aș putea, aș schimba totul chiar acum, îți dau cuvântul!
Și mă simt chiar vinovată pentru tot ce s-a-ntâmplat
Deși știu c-acea oroare nu era de-anticipat.
Coșmaruri și gânduri negre, dorință de răzbunare,
Spaimă, un șuvoi de lacrimi și o mare disperare.
Nu mai văd nicio ieșire și parcă nici nu-mi doresc
Să ies din nou la lumină, să continui să trăiesc.
Am rămas parcă acolo, în acea zi de teroare,
Pe care mi-o amintește orice mic-asemănare.
Unii prieteni sunt alături, alții au plecat demult,
Dar pe-aceștia ce-s cu mine am ales să îi ascult.
Ei mi-au zis că tot există pentru mine viitor,
Dar pentru-a spera am totuși nevoie de ajutor.
Am decis să merg la doctor și să spun ce s-a-ntâmplat,
Iar după ce, cu răbdare, tot ce-am zis a ascultat
M-a ajutat să refac firul traumei și astfel să o reorganizez.
Încet, cu multă răbdare, pot s-o reinterpretez.
Acum încep să-nțeleg toată acea grozăvie
Și chiar dacă, uneori, mă gândesc la tragedie,
Știu că am rămas în viață ca să mă bucur că pot
Tot ce-i bun din experiența traumatică să scot.
Simt c-am mai multă putere și că m-am maturizat.
Schimbări mici, în timp făcute, ce nici nu le-am sesizat.
Totuși, am mai mult curaj și înțelepciune-acum.
Pot să-i susțin și pe alții să pășească pe-un nou drum.
Comentarii
Trimiteți un comentariu