#PoeziiTerapeutice Împăcare cu trecutul

Un poem care descrie tulburarea de stres posttraumatic și arată cum îi putem face față:


Dintr-o dată am pierdut totul: bucurie bunuri, viață
  Și am înțeles că toate sunt numai o simplă ață
  Fragilă, care se rupe tocmai când nu te aștepți
  Și nici măcar nu contează că tu nu poți să accepți.

  Acea zi îngrozitoare, ce părea obișnuită,
  A-nceput normal ș-apoi, fiind cu totul diferită,
  Mi-a marcat întreaga viață, n-am cuvinte să descriu!
  Mi-aș dori să nu fi fost sau, poate, eu să nu fiu!

  Mi-amintesc niște detalii, altele, acum, s-au șters.
  Un lucru pot spune sigur: nimic nu mai are sens!
  Universul ce-l știam, viața mea, s-a dărâmat,
  Iar eu din dărâmături nu știu de ce m-am salvat.

Gânduri se aglomerează și-ntrebări îmi vin în minte:
  De ce oare mi se-ntâmplă toate-acestea tocmai mie?
  Ce-aș fi putut face altfel, ca să schimb deznodământul?
  De-aș putea, aș schimba totul chiar acum, îți dau cuvântul!

  Și mă simt chiar vinovată pentru tot ce s-a-ntâmplat
  Deși știu c-acea oroare nu era de-anticipat.
  Coșmaruri și gânduri negre, dorință de răzbunare,
  Spaimă, un șuvoi de lacrimi și o mare disperare.

  Nu mai văd nicio ieșire și parcă nici nu-mi doresc
  Să ies din nou la lumină, să continui să trăiesc.
  Am rămas parcă acolo, în acea zi de teroare,
  Pe care mi-o amintește orice mic-asemănare.

  Unii prieteni sunt alături, alții au plecat demult,
  Dar pe-aceștia ce-s cu mine am ales să îi ascult.
  Ei mi-au zis că tot există pentru mine viitor,
  Dar pentru-a spera am totuși nevoie de ajutor.

  Am decis să merg la doctor și să spun ce s-a-ntâmplat,
  Iar după ce, cu răbdare, tot ce-am zis a ascultat
  M-a ajutat să refac firul traumei și astfel să o reorganizez.
  Încet, cu multă răbdare, pot s-o reinterpretez.

Acum încep să-nțeleg toată acea grozăvie
  Și chiar dacă, uneori, mă gândesc la tragedie,
  Știu că am rămas în viață ca să mă bucur că pot
  Tot ce-i bun din experiența traumatică să scot.

  Simt c-am mai multă putere și că m-am maturizat.
  Schimbări mici, în timp făcute, ce nici nu le-am sesizat.
  Totuși, am mai mult curaj și înțelepciune-acum.
  Pot să-i susțin și pe alții să pășească pe-un nou drum.


 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TREI COPII PERICOL PUBLIC-Greșeli de educație, ADHD sau tulburare de conduită? Cum le tratăm?-

Curajul de a renunța