Avem tot ce ne-am dorit, important e să ne dăm seama de asta!

Cum vi se pare titlul acestei postări? Ar putea fi o exagerare. Sau nu. Depinde de situație. În realitate, dacă ne gândim bine, s-ar putea să constatăm că viața noastră a decurs cam cum am vrut noi până în momentul de față. De ce? Pentru că noi facem alegerile! Noi am decis ce prieteni să avem, ce carieră să urmăm, dacă și cu cine să ne căsătorim, dacă să avem sau nu copii etc.

Mă gândesc la mine. De când mă știu, am avut interese stabile. De exemplu, de mică mi-am dorit să ajut oamenii și să-i învăț. N-am știut eu de la început cum și ce, dar asta am vrut. Și de asta, când am crescut, am devenit psihoterapeut. Iar pentru mine nu există satisfacție mai mare decât să văd că am contribuit, într-o anumită măsură, la îmbunătățirea calității vieții cuiva!

De mică m-au pasionat și limbile străine. Mi se pare fascinant în primul rând să le învăț! Fiecare limbă străină este, de fapt, contactul cu o nouă cultură, deprinderea cu un nou mod de gândire și intrarea într-un nou univers. Asta, pe lângă toate beneficiile psihologice și chiar neuronale pe care le aduce. Și uite așa, am început să dau meditații la limbi străine. Și apoi, am dat examene pentru a fi traducător autorizat.

În prezent, am tot ce mi-am dorit, tot ceea ce în realitate, am căutat de-a lungul anilor, pe plan profesional. În plan personal, zic eu că am reușit să păstrez toate relațiile autentice de prietenie. Iar cele care nu s-au păstrat înseamnă că nu au existat niciodată, ar spune unii. Eu nu cred asta. Bazându-mă și pe cercetările de sociologie, care arată că proximitatea spațială influențează mai mult decât credem cercul nostru de relații apropiate, concluzionez că prieteniile care au fost mai demult au fost atunci. Autentice. Și m-au influențat în bine. Chiar în foarte bine, fiecare în parte! Unele au trecut proba timpului și a distanței, altele, nu. Dar au fost excelnte atât cât au durat! Și, cine știe, poate, dacă eu și acele persoane ne-am afla din nou în proximitate spațială, am relua relația. Deci eu prefer să vorbesc despre prietenii active și prietenii latente. Ambele autentice și semnificative!

Mai am visuri, dorințe, aspirații de vreun fel? Daaaaa, multe și de multe feluri! De altfel, ceea ce am scris aici e doar o parte din tot ceea ce sunt și fac. În același timp, sunt mulțumită cu și recunoscătoare pentru tot ceea ce am și  ce am devenit, purtându-i în inimă pe toți cei care au contribuit și contribuie la dezvoltarea mea ca om! Iar gratitudinea este, fără îndoială, unul dintre secretele fericirii! Vă mulțumesc tuturor!💖


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TREI COPII PERICOL PUBLIC-Greșeli de educație, ADHD sau tulburare de conduită? Cum le tratăm?-

Curajul de a renunța