#PoeziiTerapeutice #TulburareaBipolară La extreme

M-am trezit de dimineață
Fără niciun chef de viață
Mă-ntrebam de ce trăiesc
Dacă viața n-o iubesc.

Dar apoi, ca prin minune,
Fără ca nimeni a-mi spune,
M-am umplut de energie
Și de multă fantezie.

Aveam chef să fac de toate,
Am muncit pe săturate.
De multe m-am apucat,
Nicio clipă nu am stat.
Oboseala n-o simțeam,
În continuu m-agitam.
La cumpărături am fost,
Am cheltuit fără rost
Și, cu gaură-n buget,
Mă gândeam apoi, discret:
Mă pot distra în vreun fel
Fără bani în portofel?
De iubit m-am despărțit,
Altu' la rând a venit
L-am cunoscut azi în piață,
Dar parcă ne știm de-o viață.

Acum sunt chiar extenuată
Și pe pat am căzut lată,
Întrebând la ce e bun
Tot ce-am făcut pân-acum.
Iarăși vine deprimarea
Și m-apucă disperarea.
Iar după ce îmi revin,
Intru-n manie, sublim!
Așa-i viața mea de-o vreme,
Căci trăiesc tot la extreme.

Tulburarea bipolară
Este ca un fel de scară:
Te duci în sus sau în jos,
Dar oricum toate-s pe dos.
Poți să o ții sub control
De intervii făr-ocol
Pentru-a te echilibra
Ș-extremele-a evita!