Vinovații fără vină: dezvoltare personală și fericire în ciuda dificultăților vieții

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VINOVAȚII FĂRĂ VINĂ- de Cristina Ferendino

Introducere

Dezvoltare personală și fericire în ciuda dificultăților

 

Gândindu-te la viața ta până în prezent, ai spune că ai avut mai multe bucurii sau mai multe necazuri? Indiferent de răspunsul tău, este clar că ai avut și dificultăți. Dacă există ceva ce toți avem, acest ceva sunt problemele.

Diferența o face atitudinea. Unii văd dificultățile vieții ca pe niște obstacole în calea reușitei lor. Alții le consideră provocări ce îi vor ajuta să se dezvolte personal în urma experienței. Mai mult, există o vorbă: optimiștii găsesc o soluție la fiecare problemă; pesimiștii găsesc câte o problemă pentru fiecare soluție. Dar realiștii? Ei știu să facă diferența între ceea ce pot/merită să schimbe și ce nu și își concentrează eforturile asupra schimbărilor care depind de ei.

Ușor de zis, mai greu de făcut. Mai ales atunci când, într-un fel sau altul, ești nedreptățit(ă). Poate că un accident îți schimbă radical viața. Sau ești acuzat(ă) pe nedrept. Ori cineva profită de situația în care te afli pentru a-și atinge scopurile egoiste și chiar imorale. Probabil familia te convinge de o așa-zisă datorie morală și te obligă să faci lucruri pe care tu nu le dorești.

Romanul Vinovații fără vină abordează toate aceste aspecte, arătându-ne, prin intermediul unor situații de viață realiste, că avem două alternative: să adoptăm atitudinea de victimă, refuzând orice implicare în îmbunătățirea propriei stări sau, din contră, putem fi optimist-realiști, astfel încât să schimbăm ce se poate și să acceptăm ceea ce nu ține de noi. Putem să fim mereu nemulțumiți sau să exersăm recunoștința pentru tot ce este bine și frumos în jurul nostru, inclusiv pentru lecțiile de viață pe care le învățăm din fiecare experiență.

Iată o metaforă care ilustrează foarte bine ideea de mai sus. Pentru un timp, o fată a trecut prin foarte multe probleme. Când rezolva una, apărea alta și mai gravă. Până la urmă, a mers la mama ei și i-a povestit totul. Mama a pus la fiert niște cafea, un ou și un morcov. În urma procesului de fierbere, morcovul a devenit foarte moale, oul a devenit dur, iar cafeaua s-a transformat într-o băutură delicioasă. Atunci mama i-a explicat fiicei că la fel putea reacționa și ea în fața dificultăților vieții: precum morcovul, devenit prea moale, să se lase doborâtă; ca oul, să devină mult prea dură; sau, ca și cafeaua, să fie puternică și în același timp delicată. Fie că ești un fan al cafelei, fie că preferi alte băuturi, parcă ai vrea să semeni cu ea în această privință, nu-i așa?

Vinovații fără vină ne dau idei despre cum putem atinge dezvoltarea personală și fericirea interioară autentică în pofida adversităților. Este, înainte de toate, un roman motivațional și reconfortant în care observăm optimismul-realist și recunoștința în acțiune.

 

 

CAPITOLUL 1

 

Ianuarie, 2020. Gherla, județul Cluj. Într-o închisoare de femei. O femeie blondă cu ochi căprui, aflată în scaun cu rotile, o vizitează pe deținuta brunetă cu ochi albaștri.

Lorena (cu mult entuziasm): - Serios, Melissa?! Ieși într-o săptămână?

Melissa (foarte fericită): - Serios, Lorena. Vai, abia aștept să ajung acasă, să-mi îmbrățișez copiii... Știi tu.

Lorena: - Îmi închipui. Voi pregăti totul ca să aveți o reîntâlnire de neuitat.

Melissa (îi cuprinde mâinile și îi zâmbește larg): - Îți mulțumesc pentru sprijinul pe care mi l-ai dat în toți acești ani, draga mea! Sunt convinsă că îți datorez chiar și libertatea.

Lorena (nedumerită): - Ce tot spui, Melissa? Cum să-mi datorezi libertatea? Libertatea o datorezi nevinovăției tale și bunei purtări din acești zece ani de detenție.

Melissa: - Da, evident, și mai ales lui Dumnezeu, care face dreptate. Dar și ție. Cine altcineva ar fi putut să-mi trimită un avocat ilustru pentru a-mi demonstra nevinovăția?

Lorena: - Habar n-am, Melissa, dar te asigur că n-am fost eu aia. N-am pile printre avocați. (Cele două cad pe gânduri).

*

București. Casa familiei Runceanu. Un tânăr intră pe hol, din stradă.

Alberto: - Bună, tuturor! Am ajuns!

Roxana (vine din camera de zi): - Te-am auzit. Întrebarea e de unde vii.

Alberto: - De la universitate, mamă. Doar ți-am zis.

Roxana: - Bun, reformulez întrebarea: la care universitate, sau mai bine zis facultate mergi mătăluță, domnule Alberto?

Alberto (râde): - Hai, mamă, ce întrebare, pe bune! Știi foarte bine.

Roxana: - Da, credeam că știu. Însă rezultă că am sunat la Facultatea de Cinematografie și Televiziune, ca să confirm dacă au primit taxa, și mi s-a spus că nu există nimeni cu numele Alberto Runceanu student la actorie. Unde ești student, Alberto? Sau faci vreo facultate?

Alberto (își mușcă buzele, apoi continuă): - Observ că deja ai aflat, așa că nu mai are rost să ascund. Sunt student în anul doi la Asistență Veterinară.

Roxana (privindu-l cu ochi mari, consternată): - Ceeee?!

*

Cluj-Napoca. Casa familiei Craioveanu. Doi băieți gemeni sunt în camera lor, în fața televizorului, joacă un joc video. Bunica lor este și ea în cameră, lângă ușă.

Iolanda: - Matei, Luca, fiți atenți la mine măcar o secundă, vă rog!

Luca: - Așteaptă să trecem nivelul ăsta, bunico.

Matei: - Altfel o să murim.

Iolanda (râde): - Vă garantez că n-a murit nimeni și nici nu va muri cineva vreodată fiindcă a întrerupt un joc.

Matei: - Adică să murim în joc, bunico, of!

Luca: - Dacă nici măcar nu știi despre ce vorbim, mai bine pleacă și închide ușa când ieși, ok?

Iolanda (după o clipă de tristețe): - În regulă, dar atunci nu veți afla că mătușa Lorena e pe drum și a zis că are o veste pentru voi.

Luca: - Perfect! Stai de șase să ne anunți când ajunge mătușa Lorena.

Iolanda: - Să stau de... ce?

Matei: - Bunico, stai de șase adică atentă. Acum ai priceput sau îți desenăm? Ce aiurea cu tine, ioi! (Copiii nici măcar nu se uită la Iolanda când vorbesc) Închide când ieși!

*

Constanța. Într-un apartament. Bunicul își pregătește de plecare cele două nepoate.

Laurențiu: - V-ați pus tot ce trebuie în ghiozdan, Miruna, Mirela?

Miruna și Mirela: - Da, buni!

Laurențiu: - Bine, atunci coborâți repede, că vă așteaptă tati în mașină. (Fetițele merg spre ușa de la ieșire).

Ileana (iese din dormitor în pijama): - Bună dimineața, dragilor!

Miruna: - Bună dimi și pa, mami și buni!

Laurențiu (le pupă pe obraji): - Pa, dragile lui bunu! Să fiți cuminți și să faceți un bun proiect de grup cu colegii! (Apoi, când rămâne singur cu Ileana, îi reproșează dezamăgit) Te scoli după ora prânzului și nici măcar nu ești în stare să le dai un pupic fetelor tale înainte de plecare! Bine că existăm Alin și cu mine să ne ocupăm de amărâtele alea!

Ileana: - Hai, tată, mai ușor cu melodrama, că nu ți se potrivește!

Laurențiu: - Melodramă, Ileana? Melodramă ți-oi da io după ceafă de să n-o s-o poți duce când te-oi dezmoșteni! (Ileana se uită la el foarte mirată).

*

București. Casa familiei Runceanu. Roxanei nu-i vine să creadă ce îi aud urechile. Alberto este hotărât.

Roxana: - Tu ai înnebunit, Alberto, sau ce ai?

Alberto: - Nu, mamă. Pur și simplu, am decis să fac cu viața mea ce vreau eu, nu ceea ce tu și tata mi-ați impus mereu.

Roxana: - Adică îți arunci pe apa sâmbetei cariera artistică, în care am investit atât de mult tatăl tău și cu mine?!

Alberto: - Da, deja am aruncat-o.

Jean (intrând, din curte): - Dacă ai de gând să faci ce a făcut ingrata de sor-ta Melissa, fă-o, dar afară din casa asta! Din momentul ăsta, nu mai faci parte din familia Runceanu!

Roxana: - Jean...

Alberto: - Tată!

 

CAPITOLUL 2

 

București. Casa Runceanu. Alberto încearcă să își explice decizia și să facă pace, însă nu este deloc ușor.

Alberto: - Tată, te rog, lasă-mă să-ți explic!

Jean: - Ba nu-mi explici absolut nimic, Alberto, s-a terminat! Îți aduni chiar acum toate catrafusele și te cari din casa asta pentru totdeauna!

Alberto: - Mamă... tu nu spui nimic?

Roxana: - În apărarea ta, evident că nu. Ești un nerecunoscător, la fel ca Melissa. Du-te imediat să faci ce ți-a ordonat taică-tu! (Alberto este trist; părinții sunt profund dezamăgiți și furioși în același timp).

*

Nici la Constanța, în conversația Ilenei cu Laurențiu, apele nu sunt mai liniștite. Din contră, discuția este din ce în ce mai furtunoasă.

Ileana: - Cum așa, tată? Din ce motiv m-ai dezmoșteni, ia să vedem!

Laurențiu: - Ah, ți se pare că n-am motive! Ce părere ai de comportamentul tău ca soție și mamă?

Ileana: - Ce are comportamentul meu?

Laurențiu (râde): - Nu știi ce are? (Apoi, continuă cu seriozitate) Cât ești de cinică, Ileana! Lucrezi de luni până vineri, de multe ori chiar și sâmbetele, până târziu. Iar când ești acasă, ca azi, dooormi până la miezul zilei. De familia ta niciodată nu te ocupi.

Ileana: - Poftim?! Îți amintesc, dragul meu tată, că mă spetesc muncind la firma de avocatură pe care am moștenit-o de la tine tocmai ca să întrețin familia asta.

Laurențiu: - Partea economică nu-i totul, Ileana. De asemenea trebuie, spre exemplu, să-ți educi fetele.

Ileana: - Nu zău? Dar tu ce păzești, mă rog frumos? Ești pensionar, ești sănătos... măcar atât poți să faci, să ne ajuți pe mine și pe Alin cu Miruna și Mirela.

Laurențiu: - Ileana, să ajut e una și o fac cu toată plăcerea. Dar n-am de gând să vă fac toată treaba. De fapt, nu a voastră, a ta. Alin își face partea ca soț și tată, cu toate că și el muncește foarte mult la firma lui. Dar acasă, știe să fie soț și tată. Singura pierdută în spațiu ești tu. Da’ nu-i nimic că-ți activez eu GPS-ul. Ori ți-l activez, ori te dezmoștenesc, una din două!

Ileana (strâmbându-se): - Hai, sictir!

*

Cluj- Napoca. Casa familiei Craioveanu. Iolanda și cei doi gemeni sunt în sufragerie, stau de vorbă cu Lorena. Sunt toți așezați pe canapea.

Matei : - Ce surpriză ai pentru noi, tuși Lorena ?

Luca : - Dacă sunt informații confidențiale ale agentului 10, putem ieși în curte sau să-l rugăm pe șofer să te urce în camera noastră.

Iolanda (râde) : - Ce-i agentul 10 ?

Lorena : - Ah, un joc pe care îl fac cu gemenii, mamă. Însă acum, informația ne privește pe toți, așa că, Matei, Luca, nu-i nevoie să chemați ajutoare să mă transporte. (Ea și băieții își zâmbesc)

Matei și Luca (nerăbdători) : - Spune-ne odată, mătușă !

Lorena : - Melissa a fost declarată nevinovată și va ieși din închisoare peste o săptămână. (Cu un zâmbet larg)

Iolanda (sare în picioare, foarte surprinsă și furioasă) : - Ce spui, Lorena ?!

Matei și Luca : - Iuhuuu, mama noastră e liberă! O s-o vedem pe mama! Iupiiii! (Strigă bucuroși și sar pe canapea; Lorena se bucură când le vede reacția, însă Iolanda îi privește cu reproș).

*

Penitenciarul Gherla. Melissa este în celula ei, întinsă în pat.

Melissa (se gândește): - Vai, Doamne, cred că asta va fi cea mai lungă săptămână din viața mea! Să ies de aici, după zece ani de închisoare nedreaptă... Să pot să fiu din nou lângă cei dragi, dar fără iubitul meu Dragoș… Și fără serviciu… Cu reputația pătată… Ce se va alege de mine ? (I se citește îngrijorarea pe față, dar apoi zâmbește si adaugă cu voce tare) Orice ar fi, voi fi lângă familia mea, în sfârșit ! În sfârșit !

*

Cluj- Napoca. Casa familiei Craioveanu. Iolanda încearcă să își calmeze nepoții și să preia din nou controlul asupra situației.

Iolanda: - Gata, copii, liniște! Nu mai faceți scan... (Cade pe canapea, părând inconștientă)

Matei: - Scan...dal. Ce-i, buni, ți s-au blocat cuvintele în gât ? Aoleu, mamaie, ce-ai ?!

Luca : - A murit ?! (Copiii sunt confuzi și speriați)

Lorena (după o porție discretă de râs cu mâna la gură, liniștită) : - Nu vă îngrijorați, n-a murit. Are nouă vieți, ca pisicile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 3

 

Gemenii sunt foarte speriați de starea bunicii Iolanda și nu înțeleg cum poate mătușa lor să stea atât de liniștită.

Matei : - Ești sigură, mătușă Lorena ?

Luca : - Pare moartă.

Lorena : - Dar nu-i moartă, băieți. Și e ușor de verificat. Uitați-vă. Așa se ia pulsul. (Le arată) Simțiți?

Matei și Luca: - Da!

Lorena: - Când cineva are puls înseamnă că trăiește.

Luca: - Da, dar oricum arată rău. Noi ne facem griji.

Matei: - Cum o putem ajuta?

Lorena: - Aduceți-mi, vă rog, o găleată cu apă rece. Dar foarte rece, înghețată, să arunc peste ea ca să se trezească din leșin.

Iolanda (sare în picioare tocmai când copiii se pregăteau să iasă din casă): - Să nu vă pună păcatul!

Lorena (râde): - Ați văzut ce ușor a înviat, băieți? (Copiii sunt nedumeriți).

*

București. Familia Runceanu (Jean, Roxana și patru dintre copiii lor) sunt la masa de prânz în bucătăria open space.

Gloria (adolescenta familiei, râde): - Voi vedeți? Zici că suntem la Big Brother: ieșim din casă rând pe rând.

Jean Junior: - Cum adică, Gloria?

Gloria: - Păi prima a fost Melissa, Junior. Acum a plecat Alberto. Cine urmează? (Toți cei patru tineri râd)

Jean (privindu-și cu reproș copii până când le dispare zâmbetul de pe fețe) : - Ce-i așa de amuzant, Gloria ?

Roxana : - Bine ați face să nu urmați exemplul celor doi! Amintiți-vă de tot ce am investit și încă investim în formarea și în carierele voastre artistice. Tot ce facem este pentru binele vostru. Fiți recunoscători!

Gloria: - Știți ceva? Noi vă mulțumim pentru tot ce faceți crezând că-i spre binele nostru. Dar oare chiar știți ce e spre binele fiecăruia dintre noi, ce ne pasionează ?

Junior, Talida și Pavel (în cor): - Oh! (Părinții sunt consternați de cuvintele ei și o privesc cu reproș).

*

Constanța. Alin este în mașină, împreună cu fetele lui, merge spre casă.

Alin: - Cum v-ați descurcat la proiectul de grup, fetelor?

Mirela: - Bine, tati, l-am și terminat. Dar suntem frânte de oboseală! Dacă am lucrat singure...

Alin: - Cum singure? Nu erați un grup de patru?

Miruna: - Ba da, eram. Dar proiectul a fost despre zona Olteniei. Și cum noi avem origini oltenești, Maria și Ivan, colegii noștri, au zis că-i mai bine să-l facem noi două.

Alin: - Și voi ați acceptat, pur și simplu ?

Miruna : - Da, păi ne place subiectul. Și oricum n-avea sens să ne certăm cu ei.

Alin: - Da, sunt de acord cu faptul că nu era cazul să vă certați cu ei. Însă ar fi fost foarte util să împărțiți sarcinile. Miruna, Mirela, proiectul la geografie era de grup. Domnișoara învățătoare se așteaptă cu siguranță să vadă contribuția fiecărui membru.

Mirela: - Ai dreptate, tati. Plus că nu-i corect să muncească două și restul să ia doar notă. (Apoi își privește sora) Să vedem cum rezolvăm asta, tu. (Miruna dă afirmativ din cap).

*

Penitenciarul Gherla. Melissa doarme cu o carte pe piept. Visează accidentul de mașină pe care l-a suferit alături de soțul ei. Figura soțului nu se vede clar, imaginile din visul Melissei sunt șterse, însă ea își amintește când au intrat în stâlp din cauză că el, în timp ce conducea, încerca să și filmeze cu telefonul ei. Speriată, Melissa se trezește țipând și sare în șezut.

Melissa: - Nuuuuu, Dragoooooș!!!

Dorina (colega de celulă, se plimbă încoace și încolo plictisită): - Iar ai avut coșmarul ăla?

Melissa: - Iar, Dorina. Îmi cer scuze că am strigat.

Dorina: - Nu-i bai, Melissa. Dar dacă tot dormi, împrumută-mi cartea să citesc.

Melissa: - Sigur, cu cea mai mare plăcere! Poftim!

Dorina (ia cartea și se întinde pe propriul pat): - Mulțam!

*

Cluj-Napoca. Casa Craioveanu. În sufragerie, Lorena și Iolanda discută. Gemenii, de după ușă, le ascultă conversația.

Iolanda (nervoasă): - Ce-a fost aia, Lorena? Clovn trebuia să fii! Normal, te-ai născut la circ! (Băieții, de după ușă, râd cu mâna la gură)

Lorena: - A funcționat, nu? Te-a speriat atât de tare apa înghețată încât ți-ai revenit imediat! (Râde) Serios, mamă, că uneori mă întreb care dintre voi trei e cel mai infantil, dacă Matei, Luca sau tu.

Iolanda: - Vrei să spui că vestea pe care ne-ai dat-o nu e de leșin? E chiar de moarte! Melissa Runceanu, asasina fratelui tău, liberă?!

Lorena: - Melissa nu-i asasina nimănui! Știi prea bine. Dragoș a murit într-un accident.

Iolanda: - Exact, într-un accident provocat de Melissa ! Avocatul a dovedit asta în momentul respectiv.

Lorena : - Știi foarte bine că niciodată n-am crezut în dovada aia.

Iolanda: - Desigur, tu mereu ai crezut-o pe Melissa, mincinoasa aia! Dar avocatul Laurențiu Udrea...

Lorena: - Melissa nu-i nicio mincinoasă! Singurul mincinos și tenebros în povestea asta e avocatul Laurențiu Udrea! Într-o bună zi îți vei da seama de asta. Și, după cât te cunosc, mamă dragă, n-aș vrea să fiu de față în acel moment ca să nu văd durerea pe care ți-o vor provoca remușcările.

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 4

 

Acum, Lorena este în curtea casei familiei sale, lângă mașină, în scaunul cu rotile. Iolanda stă în picioare lângă ea.

Iolanda: - Dă-mi voie să te ajut să te urci în mașină, Lorena. Eu te iubesc mult, draga mea, chiar dacă nu întotdeauna suntem pe aceeași lungime de undă.

Lorena: - Și eu te ador, mamă, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți permit să mă cocoloșești. Poți să privești, ca să fii liniștită, dar lasă-mă să mă descurc singură. (Iolanda o urmărește atent pe Lorena cum se mută din scaunul cu rotile pe scaunul din mașină și pornește motorul)

Iolanda: - Totuși, să mă suni când ajungi la fermă ca să fiu sigură că ai ajuns bine.

Lorena (oftează adânc, apoi râde): - Hai, măi, mamă, te rog frumos! (Apoi pleacă cu mașina).

*

În aceeași casă, la etaj. În camera lor, fiecare pe patul lui, Matei și Luca stau de vorbă, cu lumina aprinsă.

Matei : - Luca, tu cine crezi că are dreptate în legătură cu mama, tuși Lorena sau buni ?

Luca : - Eu o cred pe mătușa Lorena, Matei. Ea e foarte apropiată de mama, o cunoaște foarte bine. În plus, ne ducea la mama de fiecare dată când era program de vizită, ne lăsa să vorbim cu ea tot timpul când avea voie să ne sune din închisoare...

Matei: - Da, totul pe ascuns de bunica.

Luca: - Pentru că bunica nu ține la mama. O crede vinovată de moartea lui tata. Dar greșește.

Matei: - Și dacă nu, Luca? Dacă, de fapt, mătușa Lorena greșește?

Luca: - Nu cred, Matei. Tușa Lorena e foarte atentă când își alege prietenii. Dacă ea e prietenă cu mama noastră, înseamnă că mama e foarte de treabă.

Matei: - Atunci de ce avocatul ăla... Udrea a zis că ea e vinovată?

Luca: - Fiindcă, așa cum a spus mătușa Lorena, el e un avocat tenebros. Bineînțeles că nu știu ce înseamnă tenebros, dar trebuie să fie ceva foarte rău.

Matei (cu telefonul în mână): - L-am găsit! Tenebros e sinonim cu întunecat. Aveai dreptate, frățică, e ceva rău.

*

În drum spre fermă, Lorena găsește pe stradă un puiuț de pisicuță rănit, întins pe carosabil. Coboară din mașină și ia în brațe puiul.

Lorena: - Of, micuțo, ai lăbuța rănită! De aia nu te-ai putut mișca atunci când te-am claxonat, nu? Nu-ți face griji, te duc la cineva care sigur te poate ajuta.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În baie, la chiuvetă, Alin se spală pe față. Își amintește silueta unei femei. Imaginea este estompată, vede numai conturul corpului.

Alin (foarte îngrijorat): - Iar imaginea asta? Ce-o fi? Mai bine zis, cine o fi?

*

Lorena intră în cabinetul veterinar al doctorului Sorin Panait.

Lorena: - Ce bine că mai ești aici, Sorine ! Pisicuța asta are nevoie urgentă de ajutor!

Sorin (îi ia pisicuța din poală): - Iar tu ai nevoie urgentă să te certe cineva, Lorena. Ce cauți aici singură și la ora asta?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 5

 

Lorena este tot în cabinetul veterinar al medicului Sorin Panait. El examinează cu mare atenție puiul de pisică.

Lorena: - Am venit s-o aduc pe ea, Sorin. Sărăcuța, e atât de rău încât nu a reacționat nici când am claxonat-o. E rănită la o lăbuță.

Sorin: - Nu numai lăbuța e problema. Pisicuța asta-i foarte subnutrită. Probabil mama ei a murit sau au fost despărțite. Și fiindcă e încă prea mică pentru a-și căuta hrană tare biata de ea... (Amândoi se întristează)

Lorena: - Dar poți s-o salvezi, nu-i așa?

Sorin: - Nu pot să-ți promit. Dar fac tot posibilul.

Lorena: - Îți mulțumesc tare mult, Sorin! (Își zâmbesc) Eu o să te ajut. Uite, i-am cumpărat niște lăptic să-i dăm cu siringa. ( Ia plasa agățată de mânerul căruciorului)

Sorin: - Încă nu mi-ai spus de ce ai venit singură până aici la ora asta.

Lorena : - Sorine, te rog frumos, parcă ai fi mama ! (Amândoi râd).

*

Familia Craioveanu are o fermă în apropiere de Cluj- Napoca, moștenire de la părinții Iolandei. Lorena se ocupă de partea administrativă, ajutată de angajați. Acum, Nicu, unul dintre ei, este în camera de zi, vorbește cu Iolanda la telefonul fix.

Nicu: - Nu vă îngrijorați, dna. Iolanda! De îndată ce ajunge acasă domnișoara Lorena vă anunț. Sau așa, îi spun ei să vă sune.

Iolanda: - Urgent, Nicu!

Nicu: - Da, doamnă, urgent. Deși, repet: nu vă faceți griji! Sigur domnișoara Lorena stă pe undeva, nimic mai mult. Da, îi spun imediat ce ajunge. Sigur. Noapte bună, dna. Iolanda!

Natalia (intră de pe hol): - Doamna Iolanda din nou, Nicu?

Nicu: - Exact, iubire. Și dacă domnișoara Lorena mai întârzie mult, dna. Iolanda o să ne tâmpească cu telefoanele.

Natalia: - Sau vine aici în persoană și îți dă lichidarea, bărbate. Ce a fost în capul tău s-o lași pe domnișoara singură la ora asta?

Nicu: - Ce are, Naty? Domnișoara Lorena e femeie în toată firea. A plecat cu mașina ei adaptată pentru persoanele cu dizabilități, pe un drum cunoscut... Doamna Iolanda exagerează cu protecția.

Natalia: - Nicule, Nicule, cred că de data asta doamna Iolanda are dreptate. E trecut de zece seara, iar domnișoara Lorena nu apare, nu răspunde la telefon, nimic... Ea nu obișnuiește să stea atâta timp în oraș fără să anunțe. Clar a pățit ceva! Iar tu o să-ți pierzi serviciul, ți-am zis.

Nicu: - Naty, scumpa mea, ți-am spus că pentru domnișoara Lorena să nu-ți faci griji. Știe ea ce face. Iar pentru mine nici atât. Pe mine domnișoara m-a angajat ca șofer și mă plătește, nu dna. Iolanda.

Natalia (oftează îngrijorată): - Bărbate, bărbate, te joci cu focul!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Alin este în camera fetelor. Le privește cu drag în timp ce dorm. Trece pe la patul fiecăreia, o acoperă și îi dă un pupic.

Alin (în șoaptă): - Of, dragile lui tati, chiar dacă mama nu are prea mult timp să stea cu voi, eu vă voi fi mereu aproape, promit! (Apoi iese din cameră și închide ușa).

*

Ferma Craioveanu. Sorin o aduce pe Lorena acasă. Intră amândoi în camera de zi, unde îi așteptau Natalia și Nicu.

Lorena: - Servus, Nicu! Servus, Naty!

Sorin: - Bună seara! Ce faceți?

Natalia: - Domnișoara Lorena, în sfârșit! Unde ai fost până la ora asta? De ce nu răspundeai la telefon? Unde ai găsit-o, domnule doctor Panait?

Nicu: - Dar înainte de a răspunde la interogatoriul nevesti-mii, te rog, domnișoară, pentru tot ce ai mai scump pe lume, sună-ți mama și liniștește-o, că ne înnebunește pe toți! (Observând disperarea lui Nicu, Lorena și Sorin izbucnesc în râs; apoi, încep să râdă și cei doi soți).

*

Cluj- Napoca. Casa familiei Craioveanu. Iolanda vorbește la telefonul fix cu o vecină a familiei Udrea.

Iolanda: - Mă iertați că vă deranjez la ora asta, domna Marina, dar trebuie să vorbesc urgent cu domnul avocat Udrea, vecinul dumneavoastră. Se pare că și-a schimbat numărul de mobil și nici pe fix nu mai răspunde.

Marina: - Nu vă faceți griji pentru oră, doamna Iolanda. Problema este că nu vă pot ajuta. Avocatul Laurențiu Udrea și fiica lui Ileana nu mai sunt vecinii mei. S-au mutat de mai bine de zece ani.

Iolanda: - Înțeleg. Știți cumva noua lor adresă și numărul de telefon?

Marina: - Din păcate, nu. Singurul lucru pe care mi l-au spus ultima oară a fost că se vor muta din oraș.

Iolanda (foarte mirată): - Au plecat din oraș?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 6

 

Ferma familiei Craioveanu. Lorena face baie în cadă, ajutată de Natalia, și se relaxează în spumă.

Lorena (râde): - Îți vine să crezi, Naty, că mama era gata să sune la poliție ca să mă caute?

Natalia (râzând): - Sigur, din partea dnei. Iolanda cred orice. Mai ales când e vorba de tine, în starea în care ești. Vreau să spun... dacă până și eu m-am speriat, închipuie-ți ea!

Lorena: - Da, da, am înțeles mesajul. Promit să nu mai dispar fără urmă. Îmi cer scuze.

Natalia: - Nu îți face griji. Asta nici nu-i cea mai mare problemă. Mi-a zis o prietenă care era vecină cu familia Udrea că dna. Iolanda l-a căutat pe avocat. Cică voia să discute urgent cu el.

Lorena: - Păi i-am spus că va ieși Melissa din arest. Era clar că îl va căuta pe avocatul Udrea. L-a găsit?

Natalia: - Ce să-l găsească? S-a ascuns în gaură de șarpe. Adică el și fiică-sa au plecat din oraș acum zece ani.

Lorena: - Convenabil, nu? O înfundă pe Melissa în închisoare, apoi se cară. Vai, Natalia, mie nu-mi poate scoate nimeni din cap că ceva-i putred în Danemarca!

Natalia: - Nu știu ce și unde a putrezit, dar mai bine nu te bagi, domnișoara Lorena. Cine știe ce împuțiciuni găsești pe acolo! Lasă-mă să te spăl pe cap. (Vrea s-o ajute).

Lorena: - Nu, Natalia, mă descurc cu părul. Ajută-mă doar în ce nu pot face singură, bine? (Începe să se spele pe cap).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Ileana este în sufragerie, în fața laptopului, redactează un document. Alin este în dormitorul conjugal, doarme.

Alin visează că este la circ și urmărește un număr de trapez al unei domnișoare blonde, foarte frumoase. La final, domnișoara respectivă zâmbește, iar publicul o aclamă. Alin se trezește cu prenumele Lorena răsunându-i repetat în minte. Senzația este atât de deranjantă încât el chiar își pune mâinile la urechi, în încercare de a nu mai auzi.

*

Cluj-Napoca. A doua zi dimineața, duminică. La cabinetul veterinar. Doctorul Sorin Panait adormise într-un fotoliu.

Sorin (se trezește și se atinge în zona lombară): - Auu, spatele meu! Nici nu mă mir, având în vedere poziția în care am dormit. (Apoi, merge la pisicuță și începe să o examineze) Bună dimineața! Cum te simți azi, pisi? Mult mai bine, din câte văd. A meritat să te veghez toată noaptea. (Privind în jur) Dar acum mai bine încep să aranjez pe aici. Altfel, curând n-o să mai găsesc nici vaccinurile. Ce vaccinuri? N-o să te mai găsesc nici pe tine, pisicuțo! Între atâta hârțogăraie... (Începe să facă ordine pe birou) Am nevie urgentă de un nou asistent!

*

Constanța. Alin le duce pe fetele lui, Miruna și Mirela, la delfinariu și apoi să viziteze rezervația. Toți trei se simt bine admirând și fotografiind animalele. La delfinariu, cel mai mult îi impresionează noul program de terapie asistată de delfini, special conceput pentru persoanele cu dizabilități. Acolo, oameni de toate vârstele cu probleme neuromotorii înoată cu delfinii, fiind asistați de medici și instructori special pregătiți.

*

Cluj- Napoca. Cabinetul veterinar. Sorin este tot acolo. Între timp, a venit și Lorena, care se bucură să vadă că pisicuța e mai bine.

Lorena: - Chiar arată mult mai bine. Îți mulțumesc că ai îngrijit-o cu atâta atenție, Sorin.

Sorin: - Încă nu-i externată. Mai are nevoie de multe îngrijiri. Dar într-adevăr există speranțe să se recupereze. Ce a fost mai rău a trecut. Iar tu n-ai pentru ce să-mi mulțumești, Lorena. Mi-am făcut doar treaba, cu multă iubire. (Își zâmbesc)

Lorena: - Da, evident. În orice caz, te rog să-mi spui cât îți datorez.

Sorin: - Nu-mi datorezi absolut nimic. Mi-ai mulțumit. E mai mult decât suficient.

Lorena: - Nici vorbă, cum să fie suficient, Sorin? Trebuie să plătesc... Știu! (Merge spre birou în scaunul cu rotile) Ai vreun fișier pentru documentele astea sau le pui în cutii?

Sorin: - În cutii, că n-am fișier. Uite, așa în ordine alfabetică... Le pusesem eu aproximativ...

Lorena: - Da, am observat. Deși ți-ar fi mai ușor dacă ai avea un fișier, părerea unei prietene.

Sorin: - Da, ar fi o idee bună. Dar până una-alta, îți aduc eu cutiile ca să nu obosești, părerea unui prieten. (Râd)

Alberto Runceanu (intră pe ușa deschisă): - Bună! Ce atmosferă frumoasă! (Zâmbește larg) Și eu care credeam că n-o să găsesc nimic deschis azi, duminică. (Sorin și Lorena sunt surprinși de prezența lui).

 

CAPITOLUL 7

 

Alberto Runceanu se bucură că a găsit deschis cabinetul veterinar și că are ocazia măcar să se prezinte și să spună ce dorește. Iar primirea prietenoasă îi dă și mai mult curaj.

Sorin: - Da, am avut o urgență azi-noapte. Te rog, intră și spune-mi cu ce te pot ajuta.

Alberto: - Oh, nici nu m-am prezentat! Alberto Runceanu este numele meu. Sunt student în anul doi la Asistență Veterinară și îmi caut de muncă. Știu că nu am experiență, dar sunt dispus să învăț. Iar pentru început, pot face orice, inclusiv să mătur, dacă de asta aveți nevoie aici.

Lorena (râde): - Văd că ai un excelent spirit de observație. Ne place asta, nu, Sorin? (Ea și Sorin își fac cu ochiul).

*

Casa Craioveanu. Gemenii se trezesc la miezul zilei și dau muzica la maxim la televizorul din cameră. Când Tereza, menajera, vrea să vorbească la telefon și nu aude, urcă și îi roagă să dea mai încet, dar ei o scot din dormitor cu strigăte. Apoi, Matei și Luca coboară la masă, însă nu vor să mănânce fructele de la micul dejun. Le trântesc pe jos și ordonă direct prânzul: cartofi prăjiți cu grătar.

*

Ferma Craioveanu. Natalia mătură la intrarea casei și stă de vorbă cu Lorena.

Natalia: - Deci veterinarul Sorin l-a angajat pe Alberto Runceanu ca asistent al lui? Știi că a făcut-o pentru tine, nu, domnișoară?

Lorena: - Evident că nu, Natalia! Ce tot spui? Alberto l-a impresionat pe Sorin cu dispoziția lui de a învăța și de a munci, cu notele bune și recomandările de la facultate... Adică l-a impresionat cu exact aceleași lucruri ca pe mine. În plus, e foarte modest. Era dispus și să măture, iar cariera lui artistică nu a menționat-o nici măcar în treacăt.

Natalia: - Așa-i? Știam eu că mi-e foarte cunoscut numele lui! E actorul Alberto Runceanu, fratele doamnei Melissa! Auzi, dar oare de ce s-a apucat de veterinară? (Nedumerită)

Lorena: - Nu știu, n-am idee. Cu siguranță, ne va spune el. Acum, Naty, am o mare rugăminte, să aranjezi una dintre camerele de oaspeți pentru el. Eu merg acasă, vreau să aduc câteva lucruri care au fost ale fratelui meu Dragoș, să le punem în camera lui Alberto. Profit de ocazie să-mi educ puțin nepoții, că iar sunt incontrolabili. Îți vine să crezi că făceau un asemenea scandal încât nici nu m-am putut înțelege cu Tereza când am vorbit la telefon?

Natalia: - Da, cred. Și mai cred că o să ai o problemă triplă cu doamna Iolanda: întâi, pentru că scoți din casă lucruri de ale domnului Dragoș; apoi, fiindcă îi cerți pe gemeni, cărora ea le permite totul; și trei, deoarece găzduiești un alt membru al familiei Runceanu. N-ar fi mai bine să-l lași pe domnul doctor Sorin să rezolve și treaba asta? El ar face orice pentru tine. (Lorena face un semn dezaprobator din cap, zâmbește și pleacă; Natalia râde) Mare figură domnișoara Lorena! Dar nici nu vreau să mă gândesc ce scandal ne așteaptă cu doamna Iolanda!

*

Iolanda face o plimbare la Cheile Turzii cu un grup de copii și adulți cu dizabilități neuromotorii. Admiră peisajul, discută și fac fotografii.

*

Cluj-Napoca. În sufrageria casei Craioveanu, gemenii și Tereza discută cu Lorena.

Tereza: - Vai, dra. Lorena, eu îți mulțumesc că-i duci un pic la fermă pe gemeni, fiindcă azi m-au înnebunit! (Matei și Luca râd, iar Lorena îi privește cu reproș) Dar eu ce mă fac cu dna. Iolanda? Nici din greșeală nu pot să-i spun adevărul, știi cum reacționează!

Lorena: - Tocmai de aceea, Tereza, spune-i! Mama mea are nevoie să învețe să accepte realitatea așa cum e și să respecte alegerile celorlalți chiar și atunci când nu-i de acord cu ele. Cât privește consecințele, nu-ți face probleme, mi le asum eu.

Luca: - Hai, mătușă, vrem să te ajutăm cu primirea unchiului Alberto!

Lorena: - Dar mai întâi, vă faceți temele pe mâine. Pe toate, ne-am înțeles?

Matei: - Opa, și noi care credeam că o să uiți amănuntul ăsta! (Tereza și Lorena râd la vederea dezamăgirii celor doi băieți).

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 8

 

Ferma Craioveanu. Lorena este în living, la masă, face temele cu gemenii.

Luca: - Tuși, avem nevoie de o pauză, să dăm o tură a fermei.

Matei: - Da, ca să ne mai oxigenăm creierele.

Lorena: - Sigur! (Văzând că băieții sar în picioare, gata să plece) Dar după ce vă terminați temele! Fiindcă, domnișorilor, creierul vă este suficient de oxigenat. Ați avut pauză acum zece minute și v-am lăsat să ieșiți în curte la zăpadă.

Luca și Matei: - Of, mătușă Lorena!

Lorena: - Să vedem... Cât fac 4x2-4? (Văzând că nu răspund...) Ce operație faceți mai întâi? (Matei și Luca stau pe gânduri).

*

Penitenciarul Gherla. Melissa scrie la măsuța din celulă. Este și colega ei Dorina acolo.

Dorina (se apropie de ea râzând): - Ce tot scrii acolo, Melissa, memoriile?

Melissa (râde): - La vârsta asta? Închipuie-ți!

Dorina: - Ah, știu! Numeri câte zile mai ai până ieși de aici.

Melissa: - Nici. Fac o listă de cadouri pentru copiii mei.

Dorina (foarte mirată): - Ditai pomelnicul ăsta?! Io zic să-ți deschizi direct un magazin de cadouri, dacă ai atâta bănet. Ah, dar atunci mă chemi pe mine asociată, bine?

Melissa: - Bineînțeles, Dorina, voi ține cont de asta! (Râd).

*

Ferma Craioveanu. Gemenii și Lorena fac în continuare teme, acum la limba română.

Matei (cască): - Serios, mătușă, suntem morți de oboseală!

Luca (își pune capul pe masă): - Dacă nu terminăm acum cu temele, n-o să mai avem energie să te ajutăm să aranjezi camera unchiului Alberto.

Lorena: - Luca, Matei, nu exagerați! Tocmai v-am dat o pauză de 15 minute. Ați mâncat desert, ați băut limonadă... ce mai vreți?

Luca: - Să ne dictezi măcar tema la română. Bunica ne face aproape mereu toate temele. Când nu poate, ne trimite la școală fără ele și nimeni nu zice nimic.

Matei: - Normal, nici n-ar îndrăzni. Buni pune la punct pe toată lumea.

Lorena: - Iar vouă situația vă convine de minune, nu? Dar, așa cum știți, cu mine nu vă merge, domnișorilor. Cu mine învățați de musai sau de voie bună!

Matei: - Și cum rămâne cu camera unchiului Alberto?

Luca: - Când o s-o aranjăm?

Lorena: - Când terminați la română. Deocamdată, puneți-i căciula amărâtului de â, să nu-i fie frig, vă rog frumos! (Băieții corectează)

Matei: - Puneți-i căciulă să nu-i fie frig?

Luca: - Vai, tușă Lorena, ce nostimă ești! (Toți trei râd).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În sufragerie sunt Laurențiu și Ileana. Ea se uită la televizor.

Laurențiu: - Ce cauți aici, Ileana? Credeam că ești în bucătărie.

Ileana: - Ce să fac în bucătărie, tată?

Laurențiu: - Cum ce? Să pregătești cina. Adică nu te-ai dus la plimbare cu bărbatu-tău și cu fetele, și acum nici măcar nu-i aștepți cu masa pusă? Ce fel de soție și de mamă ești tu?!

Ileana: - Pregătește tu și am rezolvat problema. Sau ce, ai rămas acasă doar ca să mă toci pe mine la cap? Ce nașpa!

Laurențiu (cu fermitate): - Ileana! (Văzându-i privirea plină de reproș, Ileana oprește televizorul).

*

Cluj-Napoca. Casa familiei Craioveanu. Iolanda este cu Tereza în camera lui Dragoș.

Iolanda (foarte nervoasă): - Tereza, explică-mi ce s-a întâmplat aici în absența mea!

Tereza: - Păi, să vedeți, doamna Iolanda... S-a întâmplat că...

Iolanda: - Tereza, când tu începi așa, înseamnă că povestea-i lungă. Eu nu vreau povești lungi. Treci repede la subiect, rogu-te!

Tereza: - Povestea pe scurt, doamna Iolanda, este următoarea: (acum vorbește foarte repede) domnișoara Lorena a trecut pe aici și a luat câteva lucrușoare ale domnului Dragoș ca să le pună în camera pe care, împreună cu gemenii, o pregătește pentru domnul Alberto la fermă.

Iolanda (și mai nervoasă): - Ce spui, Tereza?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 9

 

Ferma familiei Craioveanu. Natalia, Nicu și gemenii o ajută pe Lorena să aranjeze camera lui Alberto: o zugrăvesc în bleu, schimbă lenjeria și decorează dormitorul cu machete de mașinuțe și motociclete pentru a-i da o aparență masculină. Lorena face treburile mai ușoare, care pot fi realizate doar cu mâinile. În timp ce lucrează ascultă muzică, râd și conversează.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Ileana și Laurențiu sunt la bucătărie, pregătesc salata pentru cină.

Laurențiu (îi zâmbește): - Vezi că poți să fii femeie de casă, Ileana? Așa îmi place.

Ileana (se strâmbă): - Normal că pot, tată, doar știi asta.

Laurențiu: - Da, știu, dar ar trebui s-o demonstrezi mai des. În primul rând, ca să-ți păstrezi familia. Apoi, fiindcă știi ce vei păți dacă nu-ți bagi mințile în cap, nu, Ileana?

Ileana (plictisită): - Da, da, știu, știu... (Apoi, se gândește) Și știu și cum să scap de pacostea asta ca să nu mă mai freci matale la melodie. (Zâmbește foarte discret).

*

Alin, Miruna și Mirela fac cumpărături la mall. În timp ce se plimbă prin raionul de alimente, Alin observă în fața lui un cuplu care duce de mână doi băieți gemeni de aproximativ zece ani. Brusc, îi vine în minte o imagine ștearsă a unei fenei într-un pat de spital, ea ținând în brațe doi bebeluși. Aude o voce masculină care pronunță numele celor mici: Matei și Luca. Imaginea și vocea nedeslușite îl sperie pe Alin.

*

Apartamentul Udrea- Albu. Acum, toată familia este în bucătărie. Miruna și Mirela îl ajută pe bunicul Laurențiu să pună masa pentru cină. Alin și Ileana stau de vorbă în picioare, lângă bufet.

Alin (zâmbește larg când scoate ultimul lucru din sacoșa de cumpărături): - Și ultima, dar nu mai puțin importantă, uite ce ți-am adus, iubire: cafeaua ta preferată!

Ileana (nervoasă): - Eu urăsc cafeaua asta! Asta-i cafeaua preferată a... (Lui Laurențiu îi scapă din mână o farfurie)

Miruna și Mirela (speriate): - Te-ai tăiat, tataie? (Ileana și Alin sunt întrerupți de zgomot).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și gemenii sunt tot în cameră, acum cu Alberto, care tocmai a ajuns.

Matei și Luca (îl îmbrățișează): - Unchiule Alberto!

Alberto (îi ridică în brațe pe amândoi): - Nepoțeii mei dragi, ce mari v-ați făcut!

Lorena: - Ai grijă, Beto, să nu faci hernie!

Alberto: - Măcar aș face-o pentru ceva ce merită. (El și Lorena râd) Nu, stai liniștită, Lore, nu-s așa sensibil.

Iolanda (intră pe ușa deschisă și zice cu ironie): - Vai, ce frumos, încă un Runceanu în casa asta!

Lorena (după ce îi aruncă o scurtă privire plină de reproș mamei sale, încearcă să salveze situația cu un zâmbet larg și zicând): - Ceea ce, tradus, înseamnă: Bine ai venit, Alberto! Simte-te ca acasă!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 10

 

Ferma Craioveanu. Iolanda este absolut împotriva deciziei Lorenei de a-l primi pe Alberto în casă și își arată dezaprobarea cât se poate de clar. Pentru ea, numele Runceanu rezumă toate problemele pe care le-a avut în ultimii ani.

Iolanda: - Te rog frumos să nu pui cuvinte în gura mea, Lorena! De fapt, eu cu mătăluță nici n-am de gând să vorbesc până mâine, când voi fi mai calmă, ca să nu am vreun regret. Am venit doar după Matei și Luca.

Matei și Luca: - Oh, nu, buni!

Alberto: - Vă rugăm să-i lăsați aici, doamna Iolanda. Mai stăm împreună, le dau cadourile pe care le-am adus...

Lorena: - Da, mamă, iar eu îmi iau angajamentul că îi duc mâine dimineață la școală.

Iolanda: - Nu, nici nu mă gândesc! Am spus o vorbă! Haideți, copii!

Matei: - Nu venim, ce părere ai?

Luca: - Mai bine, du-te tu și lasă-ne în pace, ok? (Alberto se miră de reacția copiilor; Lorena îi privește cu reproș; Iolanda e tristă și resemnată).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În bucătărie, Laurențiu depune toate eforturile să salveze situația în ultimul moment.

Laurențiu: - Nu vă faceți griji, dragile lui tataie. M-am tăiat puțin la deget, dar nu-i nimic grav. Spăl bine, pun un plasture și gata. Ileana, vii cu mine la baie?

Ileana: - Pentru ce, tată, dacă nu-i nimic grav?

Laurențiu (se apropie de ea și îi șoptește printre dinți): - Pentru că am spus eu! (Apoi, celorlalți) Ne întoarcem imediat. Voi așezați-vă la masă.

Miruna și Mirela (așezându-se): - Da, tataie.

Alin: - Vă așteptăm! Până atunci, pun în farfurii. (Începe să pună salata în farfurii).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În urma scenei de adineauri, Lorena este hotărâtă să schimbe regulile jocului pentru nepoții ei.

Iolanda: - Oare au două uniforme aici?

Lorena: -Au. Dar, pentru cum i-ați vorbit bunicii, domnișorilor, vă întoarceți cu ea în oraș, nu dormiți aici.

Alberto: - Atunci, așteptați-mă până le aduc cadourile. Le am în mașină.

Lorena (cu calm și fermitate): - Nu, Beto, nici cadouri nu văd până mâine, doar dacă sunt cuminți. Și dacă aflu cumva că v-ați purtat urât cu buni, cu Tereza sau cu oricine altcineva, s-ar putea să-l conving pe unchiul să facă uitate cadourile pe care vi le-a adus. Ne-am înțeles?

Luca și Matei (fără chef): - Îhî...

Lorena: - N-am auzit, băieți. Ne-am înțeles?

Luca și Matei (hotărâți): - Da, tușă Lorena, ne-am înțeles!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În baie, lângă chiuvetă, Laurențiu își pune un plasture pe degetul arătător de la mâna dreaptă.

Laurențiu: - Ileana, tu ai luat-o razna sau ce ai? Dacă n-aș fi lăsat intenționat farfuria aia să cadă, tu ai fi pomenit-o pe Melissa de față cu Alin!

Ileana (râde): - Tată, nu pot să cred că ai făcut așa un tărăboi penntru o nimica toată!

Laurențiu: - Vorbește mai încet! (El însuși coboară tonul) Băi, fată, tu chiar nu te prinzi? Dacă Alin ți-a adus exact cafeaua preferată a Melissei, înseamnă că te confundă cu ea. Fapt care, draga mea Leana, înseamnă că soțul tău începe să-și amintească trecutul, ceea ce, urmând același raționament, presupune un grav pericol pentru tine și pentru mine. (Acum, Ileana cade pe gânduri).

*

A doua zi dimineața. Clinica de Neuropsihiatrie. Alin Albu este în cabinetul medicului neurolog Iulian Rădoi.

Alin: - Vai, domnule doctor, abia am așteptat ziua de luni ca să vin aici! În ultima vreme, mi s-au întâmplat lucruri atât de ciudate!

Dr. Iulian Rădoi: - Ce fel de lucruri, dle. Albu?

Alin: - În ultimele săptămâni, visez imagini neclare, fraze incomplete și chiar aud voci când sunt treaz. Sunt foarte îngrijorat, domnule doctor. Nu știu dacă e de neurologie, fiindcă îmi revine memoria, sau de psihiatrie, că dau în schizofrenie sau ceva de genul. (Medicul îl ascultă cu mare atenție).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 11

 

Ferma Craioveanu. Lorena și Iolanda sunt afară în curte, discută față în față.

Lorena: - Mamă, de ce nu intri să vorbim liniștite în living?

Iolanda: - Fiindcă mă grăbesc, Lorena. De aici mă duc direct la asociație. Și cum n-am mult timp, trec direct la subiect: cum adică tu îl găzduiești aici pe Alberto Runceanu, iar ălălalt îi dă de lucru?

Lorena: - Ălălalt are nume, îl cheamă Sorin Panait. Și i-a dat de lucru pentru că Alberto e student la Asistență Veterinară.

Iolanda (râde): - Ca să vezi, s-a plictisit de cariera artistică la fel ca soră-sa Melissa! Lorena, pentru Dumnezeu, tu nu-ți dai seama că frații ăștia doi sunt niște aiuriți și reprezintă o influență foarte proastă pentru gemeni? Cum te-ai putut gândi să-i cazezi aici?

Lorena: - Stai așa, mamă, s-o luăm pe rând! Întâi de toate, nu-i nimic greșit în faptul că un copil își alege altă carieră decât cea pe care i-au stabilit-o părinții. Apoi, Alberto e unchiul gemenilor, deci face parte din familie. Prin urmare are tot dreptul să locuiască la fermă, ca și noi. Cât despre Matei și Luca, deja sunt foarte rău influențați și nu tocmai de Alberto, cu atât mai puțin de Melissa.

Iolanda (foarte mirată): - Cum adică, Lorena? Ce vrei să spui?

*

Constanța. Clinica de Neuropsihiatrie. Alin Albu este tot în cabinetul neurologului Iulian Rădoi. Doctorul, după ce analizează cu mare atenție informațiile furnizate, încearcă să îl liniștească, însă fără prea mult succes.

Iulian Rădoi: - După toate probabilitățile, dle. Albu, vă revine memoria, ceea ce este extraordinar de bine. Nu aveți absolut niciun motiv de îngrijorare.

Alin: - Și dacă nu, domnule doctor? Nu mă înțelegeți greșit, dar mie halucinațiile astea auditive și vizuale nu îmi miros deloc a bine.

Iulian Rădoi: - Halucinațiile, în cazul dumneavoastră, sunt de fapt amintiri. Dar uitați cum facem: ca să stați liniștit, o să vă rog ca timp de o săptămână să monitorizați simptomele. Iar săptămâna viitoare ne revedem pentru a le analiza.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Continuă conversația Lorenei cu Iolanda și scoate la iveală aspecte interesante care explică foarte bine comportamentul bunicii față de nepoți.

Lorena: - Vorbesc despre educația gemenilor, care lasă mult de dorit, atât cea școlară, cât și cea morală.

Iolanda (se supără): - Lorena, cum îndrăznești să insinuezi că nu știu să-mi educ nepoții?! Pe tine și pe Dragoș cine v-a educat, mă rog?

Lorena: - Tu, tu ne-ai educat, mamă. Dar într-un mod foarte diferit, cu mult respect și disciplină. În schimb, lui Matei și Luca le permiți orice. Iar eu nu insinuez nimic. Eu afirm că băieții n-au nicio limită. Se poartă urât cu tine, cu Tereza, la școală, nu învață... adică fac exact ce-i taie capul. Și știi ce-i cel mai rău, mamă? Că tu le încurajezi comportamentul! Unde crezi că vor ajunge în ritmul ăsta?

Iolanda: - Eu nu vreau să-i pierd și pe ei cum v-am pierdut pe tine și pe Dragoș fiindcă am fost prea rigidă cu voi.

Lorena: - Ah, și de asta ai căzut în cealaltă extremă cu nepoții! Mamă, de ce zici că ne-ai pierdut? Eu sunt aici, în fața ta. Iar pe Dragoș l-ai pierdut în accident, nu din cauza modului în care l-ai educat.

Iolanda: - Greșești, Lorena. Tu ai luat drumul circului, ca taică-tu, până când circul te-a distrus, lăsându-te așa. (Arată spre scaunul cu rotile)

Lorena: - Și căderea mea de la trapez a fost un accident.

Iolanda (de parcă nici nu i-ar fi auzit cuvintele): - Iar fratele tău s-a însurat cu cine nu trebuia, și nevastă-sa l-a băgat în mormânt.

Lorena (dezamăgită, oftează profund): - Vai, mamă, n-am nicio șansă cu tine!

*

La școală. Elevii de clasa a patra notează tema pe care învățătorul Iustin Bălan le-o scrie pe tablă.

Iustin Bălan (le atrage atenția gemenilor, care nu notează): - Matei, Luca, vă rog să notați tema pentru mâine! (Văzând că nu îi răspund, se apropie de banca lor și le scoate căștile din urechi) Și nu mai ascultați muzică în timpul orelor!

Matei: - Auziți, domnu-nvățător, sunt ale noastre, de ce ni le luați?!

Iustin Bălan: - Pentru că sunt învățătorul vostru. Notați tema, și apoi aveți tot timpul să ascultați muzică, după ore.

Luca: - Oi fi matale noul nostru învățător, dar nu ești șeful nostru. Dă-mi căștile! (I le ia din mână, apoi el și Matei și le bagă din nou în urechi; între timp, învățătorul îi scrie fiecăruia un avertisment în caiet)

Iustin Bălan: - Doar dacă aduceți avertismentele semnate de un responsabil puteți intra mâine la ore. (Gemenii se miră de avertismentele primite; colegii lor de asemenea sunt mirați și se agită)

Unii colegi: - Cum se poate așa ceva?!

Alți colegi: - Lor, gemenilor Craioveanu, le-a dat avertisment?! (Sunt și câțiva care râd înfundat).

*

Constanța. Laurențiu Udrea ajunge acasă împreună cu cele două nepoțele care tocmai s-au întors de la școală.

Laurențiu: - Duceți-vă să vă schimbați, spălați-vă pe mâini și haideți la masă, fetelor!

Miruna și Mirela: - Bine, tataie.

O doamnă (din bucătărie): - Bună ziua, domnule avocat! Bună, fetelor! Imediat vă servesc prânzul.

Miruna și Mirela (de lângă ușa camerei lor): - Bună ziua!

Laurențiu (surprins): - Bună ziua, doamnă! Cine sunteți dumneavoastră?

Doamna (îi întinde mâna): - Maria Păun, menajeră, la dispoziția dumneavoastră. M-a angajat doamna Albu.

Laurențiu (și mai mirat): - Fiica mea?!

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 12

 

Constanța. Biroul de avocatură Udrea și asociații. Ileana este acolo, studiază un act, iar între timp vorbește la telefon.

Ileana: - Tată, studiez un contract de vânzare-cumpărare, mai târziu am întâlnire cu niște clienți, adică am treabă de nu-mi văd capul. Tu mă suni să-mi spui că ai concediat menajera pe care tocmai o angajasem și îmi mai faci și scandal pe tema asta?! Nu, tată, ascultă-mă tu pe mine! Pricepe odată pentru totdeauna că n-am timp să fiu soția și mama care îți închipui tu! Nu sunt și nici nu vreau să devin casnică, ia-ți gândul!

Laurențiu: - Prea bine! Atunci, ia-ți și tu gândul de la moștenire, ce părere ai?!

*

Cluj. Lorena își conduce mașina. Gemenii stau în liniște pe bancheta din spate și își scriu mesaje text pe telefoanele mobile.

Lorena: - Cum a fost la școală, băieți? Ce ziceți de noul vostru învățător, domnul Iustin Bălan?

Luca (scriindu-i mesaj fratelui său): - Trebuia să mergem întâi la oraș, nu la fermă, Matei.

Matei: - De ce, Luca?

Luca: - Din cauza avertismentelor pe care le-am primit azi. Bunica le-ar fi semnat imediat și l-ar fi și luat la rost pe Bălan ăla. Dar tuși Lorena o să ne certe pe noi, frățică.

Matei: - Tu uiți că eu știu să falsific semnăturile, și a lui buni și a lui tuși? (Își fac cu ochiul și bat palma)

Lorena: - Luca, Matei, sunteți atenți la mine sau vorbesc singură ca tranzistorul?

Matei și Luca: - Tran... ce, mătușă Lorena?

Lorena (râde): - Tranzistor. Ceva ce voi nu ați văzut și nici nu veți vedea vreodată. Semn că vă vorbesc în limbi străine. Vă întrebam de școală.

*

Cabinetul veterinar al medicului Sorin Panait. Sorin și Alberto colaborează atât la îngrijirea animalelor, cât și la ordinea și curățenia cabinetului. Se bucură foarte mult când constată că pisicuța care fusese rănită și subnutrită se simte mult mai bine, ba chiar îi place când îi fac baie. Sorin îi arată lui Alberto cum să-i facă injecția unui cățel.

*

Ferma Craioveanu. Gemenii sunt în camera lor. Luca desface cadoul de la Alberto, iar Matei scrie la birou.

Luca (extrem de entuziasmat): - Uau, unchiul Alberto e cel mai tare! Jocul ăsta video e mega marfă, Matei, hai să vezi!

Matei: - Imediat, Luca. Lasă-mă să termin aici cu semnăturile, că altfel... (Spune, în timp ce încearcă să copieze semnătura bunicii)

Natalia (intră): - Băieți, zice mătușa Lorena să... Ce faci acolo, Matei? (Speriat, Luca se lasă în șezut pe pat; Matei se uită urât la Natalia).

*

București. Gloria Runceanu ia animalele de companie ale vecinilor din cartier și se ocupă de ele: le plimbă, le duce la veterinar și chiar la salonul de înfrumusețare. Stăpânii o plătesc pentru serviciile de pet sitting, iar ea merge apoi la magazine și cheltuiește toți banii la cumpărături. Toate activitățile Gloriei sunt filmate de paparazzi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 13

 

București. Casa familiei Runceanu. Roxana este în camera Gloriei, cu laptopul în brațe. Îi arată un articol online.

Roxana (foarte nervoasă): - Îmi explici și mie ce înseamnă asta, Gloria?! Nu-ți ajung banii pe care-i câștigi din actorie de trebuie să mergi pe la casele oamenilor să le plimbi animalele de companie?

Gloria: - Mamă, uite, eu...

Roxana: - Nimic! Asta n-are explicație. Cel puțin, nu una logică. Pentru Dumnezeu, fată, ultimul serial în care ai fost protagonistă ți-a adus atâția bani încât ai putea să-ți iei un an întreg de vacanță fără probleme.

Gloria: - Da, și ce-i cu asta?

Roxana: - N-aveai niciun motiv să faci ce ai făcut! Și cu atât mai puțin să te lași văzută de paparazzi, te rog!

Gloria (cu tristețe): - Nu m-am lăsat văzută, mamă. Presa mă urmărește peste tot fără rușine, ca pe toată familia. Și ghici de ce? Pentru că tu și tata le permiteți! Dacă vrei să știi, o înțeleg din ce în ce mai bine pe Melissa, de ce a plecat. Evident, s-a simțit acaparată de faimă, nu mai putea respira, i s-a făcut lehamite și, cu prima ocazie, s-a cărat. Fiindcă avem dreptul și nevoie și de viață privată, mamă! Dar tu și tata nu înțelegeți asta. Niciodată n-ați priceput. (Roxana o privește cu reproș).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În camera lor, gemenii au o discuție aprinsă cu Natalia, în urma scenei surprinse de ea.

Matei: - Ce cauți tu aici, Natalia? Cară-te!

Natalia (ia hârtiile de pe birou): - Da, plec, dar iau și astea.

Luca (se ridică și aleargă să își ajute fratele s-o oprească): - Ceee?! Să nu îndrăznești! (Încearcă să îi ia hârtiile din mână, însă Natalia își ridică mâinile deasupra capului și fuge afară)

Matei și Luca (speriați): - Și acum?!

*

București. Discuția Roxanei cu Gloria este departe de a se fi încheiat, dar și de a se fi liniștit. Aflăm că fata și-ar dori viața unei adolescente obișnuite, însă așa ceva nu există în casa părinților ei care cred că orice sacrificiu în numele artei merită făcut.

Roxana: - Tu ești cea care nu pricepe, Gloria. Ăsta-i prețul celebrității. Și nu schimba subiectul. Nu-i vorba de mine și de tata sau de Melissa, ci despre comportamentul tău de mai devreme. De ce ai făcut asta?

Gloria: - Pentru că azi n-am filmări și nu vin profesorii să-mi dea ore particulare. Azi e ziua mea liberă, în care mă pot ocupa de pasiunile mele. Iar animalele sunt cea mai mare pasiune a mea.

Roxana: - Da? Află că eu nu sunt de acord.

Gloria (râde): - Serios? Ce noutate!

Roxana: - Fără ironii, domnișoară, te rog frumos! Știi foarte bine că zilele libere trebuie folosite ca să-ți perfecționezi arta și nu pentru a face lucruri care nu sunt demne de o divă!

Gloria: - Ai grijă să nu dai cu capul dacă țintești prea sus, mamă! (Apoi, îi deschide ușa) Hai, lasă-mă să-mi scot cumpărăturile din plase. (Îi arată ieșirea)

Roxana (cu reproș și fermitate): - Știi ce ai de făcut, Gloria!

Gloria (zâmbește și încuie ușa pe dinăuntru): - Bineînțeles că știu! (Își pune muzică la laptopul de pe birou și începe să scoată cumpărăturile din sacoșe).

*

Cluj-Napoca. Asociația Noua Speranță. Iolanda face o vizită acolo. Observă beneficiarii lucrând: femeile și fetele într-un atelier de croitorie, iar bărbații și băieții într-un atelier mecanic. Iolanda îl felicită și îl încurajează pe fiecare în parte.

Asociația este proiectul de suflet al Iolandei, născut în urmă cu cinci ani, aproape imediat după accidentul de trapez al Lorenei. Iolanda a dorit să își ajute fiica și alte persoane cu probleme neuromotorii să aibă o viață demnă în ciuda dificultăților, o nouă speranță, așa a venit în existență asociația.

*

Ferma Craioveanu. Lorena este în camera lui Alberto, împreună cu el.

Lorena: - Deci îți place noua versiune a camerei tale, Beto.

Alberto: - Da, chiar foarte mult, Lorena, deși e destul de schimbată. Dar arată tare bine. Totuși, o înțeleg pe doamna Iolanda. Trebuie să fie extrem de greu să vezi lucrurile fiului tău decedat în camera inamicului.

Lorena: - Care inamic, Beto? Nu ești inamicul nimănui.

Alberto: - Poate că nu, dar sunt fratele dușmancei. Ceea ce Melissa i-a făcut lui Dragoș, nu poate fi iertat, Lorena.

Lorena: - Alberto, pe tine cine te-a montat împotriva Melissei?

Natalia (intră pe ușa deschisă): - Mă scuzați că vă întrerup. Trebuie să vezi asta, domnișoară Lorena! Uite! Aici e avertismentul luat de gemeni, și pe foaia astălaltă Matei încerca să falsifice semnătura doamnei Iolanda.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 14

 

Pe Lorena nu o miră deloc atitudinea nepoților ei. Îi cunoaște foarte bine, știe de ce sunt în stare. Așadar, rămâne calmă și ia atitudine.

Lorena: - Deci așa stau lucrurile, Naty. Mulțumesc că mi-ai spus.

Natalia: - N-ai pentru ce, domnișoară.

Lorena: - Vin imediat. (După ce Natalia pleacă, se îndreaptă și Lorena spre ușă)

Alberto: - O clipă, Lorena! De ce mi-ai zis chestia aia mai devreme?

Lorena: - Fiindcă-i adevărat, Alberto. Dacă ai cunoaște-o suficient de bine pe sora ta Melissa, nu ai gândi așa despre ea.

Alberto: - Dar n-o gândesc doar eu, Lore. Așa spune toată lumea.

Lorena: - Ah, și pentru că zice toată lumea înseamnă că-i adevărat?

Alberto: - Nu neapărat, dar a fost chiar condamnată de justiție.

Lorena: - Da, o condamnare atât de nedreaptă încât Melissa a reușit după zece ani să-și dovedească nevinovăția și va ieși din încchisoare peste câteva zile.

Alberto (mirat, dar cu un zâmbet până la urechi): - Serios?! Asta nu știam.

Lorena (ieșind din cameră în scaunul cu rotile): - Păi?

*

București. Casa Runceanu. Gloria este tot în camera ei. Cu muzica la maxim, probează hainele pe care tocmai le scosese din sacoșe și le azvârlise pe pat.

Roxana (bate și strigă, deoarece ușa e încuiată): - Gloria, deschide-mi! Fată! Deschide odată ușa sau îl chem pe taică-tu!

Gloria (deschide): - Ce vrei, mamă?

Roxana (intră și îi oprește muzica): - Întâi de toate, să mă asculți! Și apoi, să strângi repede toată dezordinea asta!

Gloria: - E camera mea, și dezordinea la fel. De fapt, nici nu-i dezordine, e ordinea mea. Chiar dacă lucrurile sunt aruncate, eu găsesc orice aici, chiar și un ac.

Roxana (râde ironic): - Da, desigur! (Apoi, cu seriozitate) Gloria, fă ceva util! Apucă-te de temele pentru școală, repetă-ți textele pentru filmările de mâine... orice, dar nu mai pierde vremea, copile!

Gloria: - Vrei să te relaxezi, mami? Temele mi le-am terminat înainte să ies în oraș. Textele pentru filmări le-am repetat deja.

Roxana: - Parcurge-le încă o dată. Cu siguranță, interpretarea nu-i perfectă.(Gloria se strâmbă) Eu și tata te vom ajuta. Jean!

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Gemenii sunt în camera lor, stau pe pat. Lorena e în fața lor, în scaunul cu rotile.

Lorena: - Nu înțeleg de ce v-ați deranjat să imitați semnătura bunicii. Dacă mi-ați fi explicat situația, v-aș fi semnat avertismentele fără probleme.

Matei (foarte mirat, la fel ca fratele lui): - Chiar, tuși Lore?! Nu ești nervoasă pe noi?

Lorena: - Nu vreau să trag concluzii sau să mă enervez înainte de a vă asculta. Sunt sigură că aveți o foarte bună explicație pentru cele întâmplate.

Luca: - Da, o avem pe cea mai bună! Noi n-am notat tema pentru acasă fiindcă ascultam muzică la căști. Atunci, învățătorul Iustin Bălan ne-a dat avertisment. Asta în niciun caz nu ni s-ar fi întâmplat cu vechea noastră învățătoare, pentru că ei buni i-a explicat că noi avem nevoie de mai multă libertate...(Matei și Luca explică situația de la școală cu cea mai mare naturalețe, ca și cum nu ar fi greșit cu nimic; Lorena îi ascultă cu atenție și răbdare).

*

Constanța. Asigurări Albu. Alin este în biroul său, discută cu o clientă tânără.

Domișoara: - Nu știu dacă am nimerit bine, dle. Albu. Am nevoie în primul rând de o asigurare pentru casă, însă aș vrea să asigur și alte bunuri, cum ar fi mașina.

Alin: - Ba ați nimerit foarte bine. Eu sunt patronul firmei de asigurări. Vă pot arăta un catalog cu toate tipurile de asigurări pe care le avem disponibile în prezent, ca să o puteți alege pe cea mai potrivită pentru necesitățile dumneavoastră, domnișoară...

Domnișoara: - Scuze, nu m-am prezentat. (Îi întinde mâna) Iolanda Rusu.

Alin: - Mă bucur să vă cunosc. Înainte de toate, dacă nu vă supărați, aș avea o întrebare. Prenumele dv., Iolanda, îmi sună foarte cunoscut. Oare ne cunoaștem dinainte?

Domnișoara: - Să ne cunoaștem? Cu siguranță nu, dle. Albu. Dar probabil vi se pare mai deosebit numele meu fiindcă nu-i atât de frecvent în ziua de azi. Cel puțin asta-i impresia mea.

Alin: - Da, se poate... Luați loc vă rog! (Clienta se așează) Revenind la asigurări, aici este catalogul de unde puteți alege... (Clienta începe să îl răsfoiască).

*

Ferma Craioveanu. În seara cu cer senin, Lorena a ieșit să contemple luna și stelele. Este atât de absorbită de peisaj încât nici nu observă când Sorin se apropie de ea prin spatele scaunului cu rotile și îi lasă în poală o cutie de cadou.

Lorena (trezindu-se ca din visare): - Ce-i asta? (O deschide) Vai, Lăbuță! Ești bine? (O strânge în brațe, iar pisicuța îi răspunde cu un mieunat) Ce scumpete! Sorin! Ce frumos! (Râde) (Sorin zâmbește văzând scena de după bradul în spatele căruia se ascunsese).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 15

 

Lorena îl caută pe Sorin. Este sigură că-i prin preajmă și vrea să-i mulțumească pentru cadoul special.

Lorena: - Sorin! Unde o fi dispărut omul ăsta? Lăbuță, hai să-l căutăm pe tati. Da, tatăl tău. Dacă eu o să fiu mămica ta, el trebuie să fie tatăl tău. Pentru că el a avut grijă de tine, te-a vindecat... Ah, uite-l după brad! Servus!

Sorin: - Ce faci?

Lorena: - Pe aci, te caut. De ce te-ai ascuns, măi, omule?

Sorin: - Ca să-ți observ cu atenție reacția. A fost minunată!

Lorena (râde): - Mare figură ești, Sorine! Dar ai făcut o treabă excelentă. Îți mulțumesc tare mult!

Sorin: - A fost plăcerea mea. Și Beto m-a ajutat mult. E un asistent foarte bun, deși e încă un învățăcel. Păstrezi pisicuța, nu?

Lorena: - Evident că da. Iar tu știai, nu te preface. Altfel de ce mi-ai fi adus-o sub formă de cadou?

Sorin: - Hopa, m-ai prins! (Râd).

*

București. Casa Runceanu. În camera ei, Gloria repetă textele personajului său pe care trebuie să le interpreteze mâine. Părinții Roxana și Jean o ajută. O pun să repete până când obosește foarte tare, făcând presiuni asupra ei să-i iasă totul perfect: pozițiile, tonul vocii, gesturile, textele... tot.

*

Cluj-Napoca. A doua zi dimineața, Lorena îi aduce pe gemeni la școală. Când o văd coborând din mașina special adaptată pentru persoane cu dizabilități, câțiva copii care erau la poartă se uită lung la ea.

Matei (enervat): - Ați pierdut ceva?

Câțiva: - Nu!

Luca: - Atunci, nu vă mai holbați ca tâmpiții! Vedeți-vă de treabă!

Lorena: - Băieți, aveți grijă la vocabular, vă rog frumos!

Matei (observând că un coleg râde în hohote): - Dacă mai râzi, îți spargem mutra!

Luca (văzând că și alții i se alătură colegului care râdea): - Ah, nu ne credeți?! Vă arătăm noi vouă acuma! (Gemenii sar să își bată colegii)

Lorena (speriată): - Matei, Luca, încetați imediat! Vai, Doamne! Calmați-vă, copii!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În dormitorul matrimonial, Alin stă pe pat și notează ceva într-o agendă.

Alin (se gândește cu îngrijorare): - Aoleu, ce lungă-i lista asta de lucruri ciudate care mi s-au întâmplat zilele astea și pe care neurologul a zis să le notez! Deja e gigantică și îngrijorătoare!

*

Cluj-Napoca. La poarta școlii, s-a întețit o bătaie în toată regula între gemenii Craioveanu și câțiva dintre colegii lor. Lorena se apropie de grup în scaunul cu rotile, se apleacă puțin și, cu mâinile, încearcă să-i despartă.

Lorena: - Voi n-auziți, măi?! Terminați în momentul ăsta!

Luca: - Nu te băga, mătușă Lorena, că asta-i treaba noastră!

Matei: - Nu le dăm voie idioților să-și bată joc de tine!

Lorena: - Cu violența nu se rezolvă nimic, din contră. Încetați acum!

Învățătorul gemenilor, Iustin Bălan, se îndreaptă la pas către școală. Când ajunge la locul faptelor...

Iustin Bălan: - Ce-i scandalul ăsta? Ce se-ntâmplă aici?

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 16

 

La școală. Lorena și învățătorul Iustin Bălan stau de vorbă în sala profesorală.

Lorena: - Vă mulțumesc, dle. Bălan, pentru că m-ați ajutat să opresc bătaia aceea din stradă. Și îmi cer scuze pentru cele întâmplate.

Iustin Bălan: - Nu-ți face griji, dră. Lorena. Nu a fost vina ta. Ne cunoaștem de ani buni și știu că tu nu ai încuraja un asemenea comportament.

Lorena: - Chiar deloc, din contră!

Iustin Bălan: - Știu. În același timp, îi înțeleg și pe băieți. Nu au făcut decât să te apere, din iubire.

Lorena: - Da, clar! Și eu îi ador. Dar pe zi ce trece fac tot mai multe lucruri deplasate. Iar eu nu pot și nici nu vreau să permit așa ceva, dle. Bălan.

Iustin Bălan: - Dra. Lorena, ce bine că gândești astfel și nu ca dna. Iolanda, mama ta! Matei și Luca au nevoie de echilibru între disciplină și răsfăț.

Lorena: - Sunt total de acord cu dv., domnule învățător. Tocmai de aceea am vrut să vorbim, ca să vă asigur de tot sprijinul meu în educarea echilibrată a lui Matei și a lui Luca.

Iustin Bălan: - Mullțumesc. Dar înainte de a vorbi despre ei, haide să facem o înțelegere pentru ca situații de discriminare și violență ca aceea de mai devreme să nu se repete.

Lorena: - Sigur, vă ascult.

Iustin Bălan: - Mă gândeam că noi doi împreună am putea să...

*

Constanța. Miruna și Mirela Albu sunt și ele la școală, la ora de geografie. Prezintă împreună proiectul despre regiunea Olteniei: climă, gastronomie, obiceiuri, relief. Prezentarea este foarte interactivă, cu imagini și desene făcute chiar de ele sub formă de povești ilustrate, ba chiar și unele particularități ale limbajului (regionalisme, folosirea perfectului simplu) cu explicațiile de rigoare, care stârnesc râsul tuturor.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În sufragerie sunt Natalia , Lorena și Nicu. Lorena o ține în brațe pe pisicuța Lăbuță. Lângă canapea este o cutie foarte mare, poziționată vertical.

Nicu: - Cine ți-o fi făcut cadoul ăsta așa de mare, domnișoară Lorena?

Natalia (se apropie de cutie): - Dacă vrei, te ajut să-l deschizi. Cred că ești tare curioasă ce-i și de la cine.

Lorena (râde): - De fapt, eu știu ce e, Natalia. E cadoul meu pentru Sorin.

Nicu și Natalia (impresionați): - Ca să vezi!

Natalia: - Și mai zici că nu-i iubire la mijloc! Cum să nu? El ți-o trimite pe Lăbuță în formă de cadou și apoi tu îl cadorisești cu... măgăoaia asta.

Lorena (zâmbește): - Fișier. E un fișier pentru documente, Naty. Și nu, Sorin și cu mine nu suntem iubiți. Suntem prieteni.

Nicu: - În plus, ce te privește, nevastă? Nu-i treaba ta. Mă duc după ajutoare, că o să am nevoie ca să transport chestia asta.

*

Constanța. La școală, Miruna și Mirela tocmai și-au terminat prezentarea în aplauze unanime.

Domnișoara Cristina, învățătoarea: - Foarte frumoasă prezentarea voastră, fetelor. F.B.

Mirela: - Mulțumim, domnișoara Cristina. (Surorile zâmbesc bucuroase)

Dra. Cristina: - Dar vreau să știu ceva, Miruna, Mirela. Voi erați un grup de patru, cu Maria și Ivan, corect?

Miruna: - Da, domnișoară. Și ei au contribuit, numai că...

Dra. Cristina: - Scuze, Miruna, dar eu aștept de la ei explicația. Deci, Măriuță, Ivan, unde-i contribuția voastră la proiect?

Maria: - Păi...

Ivan: - Să vedeți...

Dra. Cristina: - Chiar aș vrea să văd, dar nu se vede nimic. (Toți ceilalți colegi izbucnesc în râs; Miruna, Mirela și învățătoarea rămân serioase).

*

Cluj-Napoca. La cabinetul veterinar al doctorului Sorin Panait. Lorena vine cu Nicu și cu alți doi bărbați. Ei lasă cadoul înăuntru.

Nicu: - Eu vă aștept în mașină, dră. Lorena.

Lorena: - Da, Nicu, merci. Vă mulțumesc și vouă băieți! (Nicu și ceilalți doi ies)

Alberto (foarte mirat): - Asta ce mai e?!

Sorin: - Ne-ai adus vreun leu să-l tratăm și pe el sau ce, Lorena? (Toți izbucnesc într-un hohot de râs)

Lorena: - Nu-i tocmai un leu, Sorine, dar deschideți-l!

Alberto (deschizând împreună cu Sorin): - Wow, un fișier!

Sorin: - Și ce frumos e cu animăluțele astea desenate! Îți mulțumesc mult, Lorena! E minunat! (Foarte emoționat, sub impulsul momentului, Sorin o strânge în brațe pe Lorena; Alberto îi privește cu un zâmbet larg pe chip și întrucâtva surprins; Lorena răspunde și ea instinctiv îmbrățișării).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 17

 

În cabinetul veterinar, Sorin și Lorena stau îmbrățișați câteva momente, spre deliciul lui Alberto care savurează scena.

Lorena: - Sorin?

Sorin: - Da!

Lorena: - Nu ți se pare că suntem foarte apropiați... prea apropiați?

Sorin (se înroșește la față și se îndepărtează de ea): - Scuze, Lorena! Îmi pare rău! M-am lăsat copleșit de emoție.

Lorena: - Nicio problemă, și eu la fel. (Ei doi și Alberto râd)

Alberto: - V-ați lăsat copleșiți de emoție și de sentimentul de iubire.

Sorin și Lorena: - Alberto!

*

Constanța. La școală, învățătoarea nu se lasă până nu află adevărul. Însă mai întâi trebuie să liniștească toată clasa amuzată.

Domnișoara Cristina: - Gata, copii, liniște! Nu-i de râs! (Când se face liniște...) Maria și Ivan, spuneți-mi, vă rog, cu ce ați contribuit voi la proiect?

Ivan: - Cu foarte multe!

Domnișoara Cristina: - Ca de exemplu?

Maria: - Cu... desenele.

Ivan: - Da, și cu povestea care le descrie.

Domnișoara Cristina: - Nu mai mințiți! Știu foarte bine că desenele sunt ale Mirunei, iar povestea e a Mirelei. Ăsta-i talentul lor și se completează foarte bine.

Ivan: - Să-mi trag palme!

Maria: - Dar, domișoară...

Miruna: - Iertați-i, dra. Cristina, vă rugăm!

Mirela: - Doar de data asta, bine?

Dra. Cristina (cu calm și fermitate): - În niciun caz, fetelor! E foarte grav ce au făcut. Așa că, Mărie, Ivan, săptămâna viitoare dați test din toată materia.

Maria: - Ceee?!

Ivan: - Nu-i corect!

Dra. Cristina: - Ziceți mersi că vă las o săptămână pentru pregătire.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În living, pe canapea, Lorena se joacă cu pisicuța Lăbuță, cu un șoricel. Natalia stă în picioare lângă ele.

Natalia (cu mult entuziasm): - Deci doctorașului i-a plăcut așa de mult cadoul încât te-a îmbrățișat și toate cele!

Lorena: - Da, Naty, ce părere ai?

Natalia: - Ce părere să am, dră. Lorena? Aceeași dintotdeauna: doctorașul e mort după tine, păcat că nu-l bagi în seamă.

Lorena: - Și tu, Natalia?! Te rog frumos!

Natalia: - Cum adică și eu? Cine altcineva mai zice asta?

Lorena: - Mai bine, du-te și pune masa pentru prânz, Natalia, te rog.

*

Cluj- Napoca.La cabinetul veterinar. Sorin și Alberto aranjază documentele medicale în noul fișier.

Alberto: - Ce cadou deosebit din partea Lorenei, nu, domnule doctor?

Sorin: - Poți să-mi spui doar Sorin, Alberto. Și da, e un cadou special.

Alberto: - Bine, atunci spune-mi și tu Beto. Știi? Eu cred că tu și Lorena sunteți mai mult decât prieteni.

Sorin: - Nu spune prostii, Beto!

Alberto: - Sau o să deveniți.

Sorin (răspunde la telefonul mobil): - Alo? Bună ziua, doamna Cornelia! Ce mai faceți? Sigur, continuați să-i dați hamsterului tratamentul prescris și...

*

Constanța. La școală. Miruna și Mirela vor să intre la oră, dar Maria și Ivan se proptesc în ușa clasei.

Mirela: - Ivan, Maria, vrem să intrăm la ora de muzică.

Maria: - Și?

Miruna: - Și vă rugăm să ne faceți loc. Mulțumim.

Ivan: - Ascultați-mă cu atenție, piticelor! Dacă n-o convingeți pe domnișoara să ne ierte și să nu ne dea test, vă ia aghiuță! (Miruna și Mirela izbucnesc în lacrimi, iar cei doi colegi râd de ele).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 18

 

Constanța. La școală, Miruna și Mirela vor să rezolve pașnic neînțelegerea cu Ivan și Maria.

Mirela: - Vom face tot posibilul, dar vă rugăm să nu ne amenințați.

Miruna: - Nici nu-i vina noastră. Noi v-am spus să faceți măcar prezentarea proiectului. Ne-ați lăsat toată treaba și astea-s consecințele.

Ivan: - Nu mai vorbiți atâta cu noi și duceți-vă s-o convingeți pe învățătoare.

Maria: - Dacă nu, știți ce vă așteaptă! (Miruna și Mirela sunt speriate).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și Alberto sunt la masă. Iolanda intră în încăpere tocmai când cei doi se amuză de ceva.

Natalia: - Domnișoară Lorena, a venit ma...

Iolanda: - Nu-i nevoie să-mi anunți prezența, Natalia. E și casa mea, chiar dacă vin doar în vizită.

Lorena: - Mulțumesc, Naty. (Își zâmbesc, apoi Natalia se retrage)

Alberto: - Ce mai faceți, doamna Iolanda? Luați loc la masă și mâncați cu noi.

Iolanda: -  Sunt doar în trecere. Am venit să discut cu Lorena despre un subiect legat de asociație în care sunt implicați și copiii... n-am înțeles.

Lorena: - Da, mamă, domnul Bălan a propus ca gemenii... Dar hai, stai jos măcar până vorbim, că e o conversație destul de lungă.

Iolanda: - Nu, mulțumesc. Prefer să rămân în picioare și să nu stau la aceeași masă cu un asemenea personaj. (Se uită cu dispreț la Alberto).

*

Constanța. La școală, Miruna și Mirela sunt din nou în clasă, în picioare, lângă catedră. Au prins-o pe domnișoara Cristina tocmai când se pregătea să iasă, cu catalogul sub braț. Și știu atât de clar ce vor să-i spună încât vorbesc deodată.

Miruna și Mirela: - Vă rugăm, dra. Cristina, iertați-i pe Ivan și pe Maria! N-o să mai facă!

Dra. Cristina: - Apreciez foarte mult dispoziția voastră de a ajuta, fetelor. Exact asta îmi doresc: să nu mai facă. Iar cea mai bună modalitate de a mă asigura de asta este să-i las să suporte consecințele propriilor acțiuni.

Miruna și Mirela (pe un ton rugător): - Dar, domnișoară...

Dra. Cristina: - Spuneți-le colegilor voștri să fie mulțumiți cu șansa pe care le-o dau. Ori asta, ori iau insuficient. (Iese; fetele se privesc cu îngrijorare).

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Lorena nu poate trece cu vederea remarca mamei ei și sare în apărarea lui Alberto.

Lorena: - Alberto face parte din familie, mamă. Și chiar dacă nu ar face, merită același respect. Nu vrei să mănânci cu noi, nu mânca, dar te rog să respecți.

Alberto: - Lorena, îți mulțumesc, dar nu-i nevoie. Pentru mine nu-i nicio problemă, serios. Chiar înțeleg.

Lorena: - Nu, Beto, așa ceva nu trebuie permis. Mama trebuie să învețe să...

Iolanda: - Ca să vezi, mă dăscălește fiică-mea! Asta mai lipsea! Ai grijă tu cu respectul față de mine, Lorena! Și hai să trecem la subiect, că trebuie să mă întorc la asociație.

Lorena: - Da, tocmai despre asociație voiam să vorbim. Domnul învățător Iustin Bălan...

*

Constanța. La școală. Ivan și Maria sunt la baie cu Miruna și Mirela. Le taie părul, iar ele plâng.

Mirela: - Nu-i corect ce ne faceți! Noi am făcut tot ce am putut, dar domnișoara nu a vrut să vă ridice pedeapsa.

Miruna: - Pentru voi e mai bine dacă dați testul. Altfel, luați insuficient.

Maria: - Trebuia să insistați la domnișoara până o convingeați.

Ivan: - Nu vă mai smiorcăiți!

 

 

 

CAPITOLUL 19

 

Cluj. Ferma Craioveanu. În bucătărie, Lorena o hrănește pe pisicuța Lăbuță și, între timp, vorbește cu nepoții ei la celularul pus pe difuzor.

Lorena: - Hei, domnișorilor, să ne înțelegem! Eu v-am promis că o să vă ajut să vă înțelegeți mai bine cu învățătorul, nu că o să-i cer lui să vă lase să pierdeți vremea.

Luca: - Dar, tuși, trebuie să coordonăm activitatea pe care o vom face la asociație.

Lorena: - Și care-i problema, dacă mi-ați spus că vi se pare foarte faină?

Matei: - Da, foarte faină și toate cele, dar o să ne ia un secol. Noi credeam că a coordona înseamnă să fii șef, să dai ordine. Dar nu, noi trebuie să muncim cel mai mult. Ce părere ai?

Lorena: - Mi se pare perfect, băieți. De altfel, asta-i marea diferență dintre un șef despotic și un adevărat lider și tocmai de asta primul este detestat, iar al doilea este admirat și iubit.

Luca și Matei (cu viu interes): - Serios?!

Lorena: - Da. Fiți atenți! Ideea e că...

*

Constanța. Alin își așteaptă fetele în mașină, la poarta școlii. Când ele traversează curtea, colegii care le văd se amuză și le arată cu degetul.

Alin (iese din mașină când le vede apropiind-se): - Bună, dragile lui tati! Am venit după voi, să vă duc aca... Aoleu, ce-ați pățit?! Miruna, Mirela, cine v-a făcut asta?! (Cele două surori privesc în pământ plângând).

*

București. Gloria Runceanu are o zi cu filmări: mai întâi, câteva scene dintr-un serial; apoi, niște poze și un videoclip pentru o marcă de haine, după care urmează o reclamă la ruj. Părinții ei urmăresc totul din spatele camerelor de luat vederi și chiar îi dau unele indicații în scurtele pauze.

*

Constanța. Alin a urcat cu Miruna și Mirela în mașină, însă nu are de gând să plece din fața școlii până nu lămurește situația.

Alin: - Dacă nu vreți să vorbiți, fetelor, stăm aici în mașină până vă hotărâți să deschideți gura.

Mirela: - Of, tati, egal!

Alin: - Egal? Cum adică, dragă?

Miruna: - Adică n-are importanță, tati. Hai să mergem acasă, please!

Alin: - Nu mergem nicăieri până nu-mi spuneți tot adevărul, cum v-am zis. Așa că de voi depinde la ce oră plecăm de aici. (Fetele se uită cu îngrijorare una la alta).

*

București. Jean, Roxana și Gloria ajung acasă. Intră în curte și apoi coboară din mașină, îndreptându-se toți trei spre intrarea din față a casei.

Jean: - Azi te-ai descurcat acceptabil, Gloria.

Gloria (se întristează): - Acceptabil? Doar atât?

Roxana: - Ce vrei să-ți spunem? Ești încă foarte departe de reușitele Melissei.

Gloria (furioasă, grăbește pasul): - Iar mă comparați cu Melissa! Mă termină chestia asta, băi, frate!

Jean: - Da, fiindcă la vârsta ta, Melissa deja făcea...

(Gloria fuge înăuntru și îi lasă să vorbească singuri).

Roxana (strigă, ca să audă): - Asta mai lipsea! Pe lângă mediocră, mai ești și prost crescută!

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 20

 

Constanța. La școală. Alin și fetele sunt în biroul directoarei. Mai mult la insistențele tatălui lor, Miruna și Mirela au acceptat să discute cu directoarea despre ce au pățit.

Directoarea: - Nu se poate, asta este o încălcare a demnității voastre! Spuneți-mi cine v-a făcut asta.

Miruna: - Ne iertați, doamna directoare, dar nu putem să spunem.

Alin (le zâmbește și le încurajează): - Spuneți fără teamă, dragile lui tati! Doamna directoare vrea să vă ajute.

Mirela: - Păi nici nu putem spune, fiindcă nu vrem să le facem un rău colegilor noștri.

Directoarea: - Mai rău le faceți acoperindu-i. Ceea ce v-au făcut ei se cheamă bullying și e un delict, fetelor. Dar nu vă faceți probleme, nu-i nevoie să-mi mai ziceți nimic. Știu eu cum să aflu și mă voi ocupa chiar mâine de asta. (Fetele sunt triste și îngrijorate).

*

Penitenciarul Gherla. Melissa participă la diverse activități alături de colegele sale: plantează copaci într-un parc, studiază engleză, croșetează ca formă de terapie ocupațională. Mai târziu, singură în celulă, citește din Biblie și revizuiește anumite noțiuni de contabilitate.

*

A doua zi dimineața. Constanța. La școală, în clasa celor de a treia unde învață și surorile Albu, directoarea controlează ghiozdanul fiecărui elev. În ghiozdanul Mariei și în cel al lui Ivan găsește foarfece.

Directoarea: - Ce înseamnă asta?

Ceilalți elevi (în cor): - Oooooh!

Domnișoara Cristina: - Liniște, copii! Continuați exercițiul de matematică de pe tablă! (Surorile Albu se uită cu îngrijorare una la cealaltă, iar Maria și Ivan le privesc furioși)

Directoarea (cu fermitate): - Ivan și Maria, la direcțiune acum! (Cei doi se ridică din bancă și o însoțesc).

*

Cluj-Napoca. La asociația Noua Speranță e agitație mare. Iolanda, angajații și beneficiarii primesc vizita elevilor din clasa învățătorului Iustin Bălan, care îi au în fruntea lor pe gemenii Craioveanu. Au venit de asemenea Lorena, cu pisicuța Lăbuță, și Sorin, cu un cățel și un cobai.

În timp ce interacționează cu animalele, beneficiarii sunt bucuroși să le arate vizitatorilor dotările asociației și diferitele ateliere: de lucru manual, de pictură, de muzică, de lectură și cel mecanic. În plus, răspund la întrebările copiilor și discută cu ei în grupuri mai mici: cum fac față bolii, cine îi ajută, ce planuri de viitor au, cum se descurcă în viața de zi cu zi etc. Cei mici descoperă astfel o adevărată sursă de inspirație în acei oameni cu dizabilități care au ales să se dezvolte personal în pofida dificultăților.

*

Constanța. La școală. Ivan și Maria sunt în direcțiune, iar directoarea tocmai le-a comunicat consecințele comportamentului lor nepotrivit.

Ivan: - Auziți aicea: domnișoara Cristina deja ne-a zis că, pentru ce le-am făcut colegelor, nu ne mai dă șansa să ne scoatem media la geografie, deci am luat patru la proiectul de grup. Nu vi se pare destul?

Maria: - Da, e o idioțenie să mai și ducem avertismente acasă și să ne dați și insuficient la purtare!

Directoarea: - Punctul numărul unu, nu-mi spuneți voi mie ce măsuri disciplinare să adopt! Și doi, fiți mulțumiți că, datorită rugăminților surorilor Albu, am renunțat la ideea de a vă exmatricula definitiv. (Directoarea este fermă; Ivan și Maria sunt furioși).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 21

 

Cluj. Melissa este în mașina Lorenei, pe scaunul din dreapta.

Melissa: - Îți mulțumesc că ai venit după mine la penitenciar, Lorena. Tu mereu ești așa drăguță.

Lorena: - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, Melissa. Măcar atât puteam să fac pentru tine. Ia zi, ce planuri ai în această nouă etapă a vieții tale?

Melissa: - Draga mea, cele două principale și unice deocamdată sunt să mă reîntâlnesc cu familia noastră și să-mi găsesc de lucru. Deși știu că al doilea, cu toate că-i urgent, nu va fi deloc ușor de îndeplinit. (Cu hotărâre) Dar nu contează, voi lupta cu toată puterea mea să mă reintegrez în societate!

Lorena: - Corect, așa te vreau! Și cine știe, poate că nu-ți va fi nici chiar atât de greu.

Melissa: - Adică? (Lorena îi zâmbește).

*

Constanța. Alin le-a dus pe Miruna și Mirela la salon, să se tundă. El le așteaptă înăuntru, pe un fotoliu.

Mirela: - Ce idee bună ai avut cu tunsul, tati!

Miruna: - Da, acum o să arătăm și noi decent, nu cum ne-au lăsat colegii.

Alin: - Bineînțeles, și o să vă stea foarte bine cu tunsoarea asta.

Frizerul: - Clar, fetelor! O să arătați ca niște prințese, promit!

Miruna: - Mulțumim.

Mirela: - Adevărul e că noi preferăm părul lung, dar nu mai avem ce face. Până ne crește iar, va trebui să-l purtăm așa scurtuț.

Alin: - Sunteți foarte frumoase și așa, fetelor. Dar în cazul în care se mai întâmplă ceva asemănător, vă rog, dragilor, să anunțați adulții responsabili: pe domnișoara, pe doamna directoare... pe oricine vă poate ajuta. Nu mai permiteți să vă fie încălcate drepturile, de acord?

Miruna și Mirela: - Da, tati!

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și Melissa s-au așezat comod pe canapeaua din living la o cafea, iar Lorena și-a deschis laptopul pentru a-i arăta Melissei contabilitatea fermei.

Lorena: - Ce zici, Meli? Mă ajuți cu contabilitatea fermei, te rog?

Melissa: - Da și nu.

Lorena (râde): - Cum adică? Explică-mi ciudățenia asta.

Melissa: - Te-aș ajuta cu toată dragostea, Lore, dar nu mi se pare deloc prudent ce vrei să faci. Te-ai gândit serios la ce va spune și va face doamna Iolanda când va afla că m-ai găzduit și mi-ai mai dat și de lucru la ferma care e și a ei?

Lorena: - Da, dar ea nu locuiește aici. Aici locuiesc eu. Chiar dacă e și ferma ei, voi sunteți familia noastră și aveți tot dreptul să stați și să munciți aici. Adică aveți același drept ca ea să faceți orice la fermă.

Melissa: - Stai un pic, Lorena, de ce vorbești la plural?

Lorena: - Fiindcă mă refer la tine și la Alberto.

Melissa (mirată și îngrijorată): - E și Beto aici?! (Lorena face semn afirmativ din cap și zâmbește; Melissa oftează adânc).

*

Constanța. Acum, Alin este în cabinetul doctorului Iulian Rădoi, medicul neurolog. I-a adus lista cu notițele, iar el o analizează.

Alin: - Vă rog, domnule doctor, spuneți-mi adevărul: e de neurologie sau de psihiatrie ce am eu? Cu atâtea perioade de confuzie, halucinații... în sfârșit...

Dr. Iulian Rădoi: - Din punctul meu de vedere, totul ține de neurologie. Dar, pentru liniștea dumneavoastră și pentru a elimina orice altă ipoteză, vă fac recomandare și pentru psihiatru. (Începe să scrie recomandarea; Alin este foarte îngrijorat).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și Melissa sunt tot în sufragerie. Beto și gemenii intră din curte. Matei și Alberto, când o văd pe Melissa, rămân pe loc. Luca face câtiva pași spre ea. Melissa, între timp, se ridică repede de pe canapea și îi îmbrățișază pe toți trei, cu ochii împăienjeniți de lacrimi. La vederea înduioșătoarei scene, Lorena plânge și ea.

 

CAPITOLUL 22

 

Ferma Craioveanu. Puțin mai târziu, Lorena, gemenii și Alberto sunt în camera Melissei. Băieții stau lângă ea, în pat.

Matei: - Și dacă nu ești vinovată de moartea lui tata, atunci de ce bunica zice că ești?

Melissa: - Pentru că bunica a primit informații false, Matei.

Luca: - De la cine? De la avocatul ăla tenebros... Laurențiu Udrea?

Melissa: - Da, și de la el, Luca. Dar nu vă mai gândiți la asta acum, dragilor. Important e că suntem din nou împreună și că nimeni și nimic nu ne va mai despărți. (Îi strânge în brațe și îi pupă pe obraji)

Lorena: - V-am explicat deja de multe ori că situația cu Dragoș a fost doar un accident și nimic mai mult.

Alberto: - Ia stați așa să vă fac o poză! (Melissa și gemenii zâmbesc) Super!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera lor, așezate la birou, Miruna și Mirela scriu o poveste ilustrată inspirată din întâmplarea de la școală când colegii le-au tăiat părul.

*

Cluj-Napoca. Încet-încet, primele semne timide ale sfârșitului iernii își fac apariția, așa că Iolanda s-a retras în colțișorul preferat de pe balcon pentru a citi. Numai că o intrerupe Tereza.

Tereza: - Dna. Iolanda, haideți să vă arăt minunăția asta! Uitați-vă! (Îi arată pe telefonul ei fotografia gemenilor cu Melissa)

Iolanda (sare de pe scaun ca arsă): - Melissa Runceanu e deja la fermă?! Tereza, pregătește-mi o valiză, te rog!

Tereza (se gândește): - Oare am dat-o în bară că i-am arătat poza? (Îngrijorată, își mușcă buzele)

Iolanda: - Tereza, tu m-ai auzit? Te-am rugat să-mi pregătești urgent valiza! (Amândouă intră în casă).

*

Constanța. Alin Albu este în cabinetul doctorului Cernea, medicul psihiatru.

Dr. Cernea: - Deci auziți voci, vedeți locuri și persoane.

Alin: - Da, fără să vreau și fără să le caut, domnule doctor.

Dr. Cernea: - Înțeleg. Spuneți-mi un lucru, dle. Albu: v-a spus vreodată o voce pe care o auzeați să faceți ceva neobișnuit sau chiar nepotrivit?

Alin: - Ce anume?

Dr. Cernea: - Să-i faceți rău cuiva, să vă sinucideți... lucruri de genul acesta.

Alin (foarte mirat): - Ah, nu, nici vorbă!

Dr. Cernea: - Atunci, în ce constau mesajele, dle. Albu?

Alin: - Păi... Cum să vă explic? Nu sunt mesaje propriu-zise, ci mai degrabă fragmente. Fragmente de conversații, nume, acțiuni și locuri.

Dr. Cernea: - Precum fragmentele unui puzzle.

Alin: - Exact, domnule doctor! Doar că nu au continuitate ca piesele unui puzzle.

Dr. Cernea: - Va apărea și continuitatea, dle. Albu. Aveți răbdare. În cazul dumneavoastră, poate fi eliminată complet ipoteza schizofreniei sau a oricărei alte tulburări psihotice. Este cât se poate de clar că-i vorba de fragmente de amintiri, nimic mai mult.

Alin (răsuflă ușurat): - Vai, ce bine! Ce-mi recomandați, dle.doctor Cernea?

Dr. Cernea: - Discuțiile cu familia de obicei ajută în găsirea pieselor care lipsesc din puzzle. Însă cu răbdare, pas cu pas, fără a forța lucrurile.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Iolanda dă buzna în camera Melissei, unde s-a reunit tot restul familiei. Prezența ei îi surprinde pe toți.

Iolanda (cu atitudine formală): - Bună seara!

Matei și Luca: - Ciao, buni!

Alberto: - Seara bună și bine ați venit la noi, dna. Iolanda!

Melissa: - Ce mai faceți, mamă-soacră? Mă bucur să vă văd!

Lorena: - Cum de-ai venit la ora asta și cu tot cu valiză, mamă?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 23

 

Ferma Craioveanu. Iolanda își marchează prezența în felul său obișnuit, cu mult resentiment la adresa familiei Runceanu. Ideea inițială ar fi fost să rămână la fermă, însă, pe drum, și-a schimbat planul.

Iolanda: - Întâi de toate, nu fi ipocrită, Melissa! Știu prea bine că eu sunt ultima persoană de pe planetă pe care ai vrea s-o vezi.

Melissa: - Nu, dna. Iolanda, din contră, eu...

Iolanda (o întrerupe): - În al doilea rând, am venit după nepoții mei. N-am de gând să-i las aici într-o companie atât de rea.

Lorena (cu reproș): - Mamă, te rog!

Matei: - Noi ne bucurăm că a venit și bunica, nu, Luca?

Luca: - Sigur, frățică! (Gemenii zâmbesc)

Alberto (ridicându-se de pe fotoliu): - Haideți, dna. Iolanda, faceți-vă comodă!

*

A doua zi . La București, în casa familiei Runceanu. Gloria se trezește la cinci dimineața și începe să recapituleze materia de la școală. Încă este obosită și cască.

*

Melissa se trezește și ea la cinci, iese din casă și dă o raită fermei, pe cal. Profită pentru a admira răsăritul soarelui, apoi intră din nou în casă. Se așează la birou și începe să verifice contabilitatea fermei.

*

Cluj-Napoca. Alberto Runceanu este la facultate. Foarte atent la fiecare curs, ia notițe. De asemenea, el e primul care se oferă să facă exercițiile practice, pe animale: vaccinarea, dezinfectarea rănilor, baia, deparazitarea etc. Profesorii îl felicită.

*

La fermă. Melissa bate insistent la ușa camerei gemenilor.

Melissa: - Grăbiți-vă, dragii mei, că întârziați la școală!

Matei: - Ți-am zis că azi avem ore numai de la nouă.

Melissa: - Da, dar deja e 8:30, foarte târziu.

Luca: - Nu contează, mamă. Noi putem merge la școală la ce oră vrem sau putem chiar să lipsim, dacă n-avem chef să ne ducem. (Melissa rămâne cu gura căscată).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 24

 

În ciuda șocului inițial, Melissa nu renunță. E hotărâtă să-i trimită la școală pe Luca și pe Matei cu orice preț.

Melissa (cu fermitate și calm): - Cum adică să nu mergeți? Matei, Luca, deschideți-mi, vă rog, vreau să vorbim!

Luca: - Nu se poate, mamă.

Matei: - Ne schimbăm.

Melissa: - Abia acum?!

Lorena (se apropie, în căruciorul cu rotile): - Ce se întâmplă aici?

*

Constanța. Aparamentul familiei Udrea-Albu. Alin și Ileana sunt în dormitorul conjugal.

Alin (punându-și cravata): - Dragă, putem vorbi puțin?

Ileana: - Dacă nu-i povestea prea lungă, Aline. (Se dă cu parfum) Am întâlnire la prima oră cu un client.

Alin: - Ah, nu, și eu plec imediat, Ileana. Numai că-i destul de urgent ce vreau să-ți spun. De fapt, știi ceva? Mai bine vorbim diseară, că e destul de mult de discutat. Fiind vorba de trecut și de memoria mea...

Ileana (speriată): - De trecut și de... memoria ta?!

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena o susține pe Melissa în încercarea de a-i scoate pe gemeni din cameră și a-i trimite la școală.

Lorena (cu calm și fermitate): - Domnișorilor, aveți cinci minute să vă echipați, nicio secundă în plus! (Uitându-se la cronomentrul de la celular) Am început cronometrarea.

Matei (descuie ușa): - Ok, intrați!

Melissa: - Nu vrem să intrăm, Matei, ci să ieșiți voi, preferabil în uniformă. (Observă că sunt îmbrăcați sport) Sau aveți educație fizică prima oră?

Luca: - Nu, mamă. Azi nu mergem la școală. Și să știți că buni ne-a dat voie să lipsim, fiindcă suntem foarte obosiți.

*

Constanța. Laurențiu și Ileana discută pe balconul apartamentului. Vorbesc în șoaptă.

Ileana (foarte îngrijorată): - Despre trecut și despre memoria mea, așa mi-a spus. După o asemenea bombă, îți dai seama că n-am putut să plec la muncă înainte de a vorbi cu tine.

Laurențiu (speriat și el): - Normal, fata mea. Ai dreptate, asta-i o bombă cu ceas. Fii atentă mătăluță la mine! Uite cum facem...

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și Melissa au intrat în camera gemenilor.

Melissa: - Păi cum să nu fiți obosiți? Din câte văd, vă tot jucați jocuri video.

Lorena: - De aceea, o să vă luăm televizorul din cameră pe perioadă nedeterminată.

Melissa: - Și fără celulare în timpul săptămânii.

Luca și Matei (în cor): - Ceeee?!

Bunica Iolanda, care totuși rămăsese la fermă să își supravegheze nepoții, dă buzna pe ușa deschisă și sare în apărarea lor.

Iolanda: - Nu le puteți face una ca asta nepoților mei! Cine vă credeți?

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 25

 

La fermă, prezența bunicii Iolanda a încins spiritele. Lorena și Melissa ar dori să facă pace și să ajungă la un acord, însă nu e chiar atât de simplu.

Lorena: - Eu sunt mătușa lor, Melissa-i mama, iar matale ești bunica și nu ar trebui să le permiți un asemenea comportament rebel.

Melissa: - Copii, ascultați-ne și mergeți la școală!

Matei: - Nu, mergem cu buni la oraș!

Luca: - Fiindcă buni ne lasă să facem ce vrem, nu ca voi, vrăjitoarelor!

Melissa (cu fermitate și calm): - Băieți, vă rog, noi vă vrem doar binele.

Lorena: - Luca, Matei, lăsați măgăriile și faceți imediat ce v-a spus mama voastră!

Iolanda: - Poftim?! Mamă e cea care-i crește. Și cum eu m-am ocupat de ei în toți acești ani pentru că Melissa era în detenție, eu sunt adevărata lor mamă. Iar eu spun să meargă cu mine. Haideți, copii! (Matei și Luca merg după Iolanda; Lorena și Melissa sunt consternate).

*

Puțin mai târziu, în casa din Cluj-Napoca. Muzica este dată la maximum, iar Iolanda și Tereza, în bucătărie, se înțeleg numai țipând.

Tereza (în timp ce spală vasele): - Ceeee?

Iolanda: - Aoleu, Tereza, te-am întrebat dacă ai făcut piața!

Tereza: - Ce pizza?

Iolanda: - Piața, măi femeie, piața! Ai făcut piața?

Tereza (închide robinetul): - Ah, piața! Da, dna. Iolanda, am făcut-o. E totul în frigider deja. Auziți, dar gemenii n-aveau școală azi?

Iolanda: - Aveau, dar nu se simt prea bine și i-am adus acasă. Sunt obosiți.

Tereza: - Da, prea obosiți ca să meargă la școală, dar nu obosesc să ne spargă nouă timpanele cu muzica asta infernală. Cu tot respectul, dna. Iolanda, ori le puneți niște limite, ori vor sfârși rău. Și noi, ceilalți din casă, o să ajungem la balamuc din cauza lor.

*

Lorena și Melissa fac o plimbare pe la fermă profitând de ziua însorită. Melissa împinge căruciorul Lorenei.

Melissa: - Mă îngrijorează foarte tare scena de mai devreme, Lorena. Adică eu îi mulțumesc din toată inima doamnei Iolanda că s-a ocupat de gemeni, dar chiar așa?!

Lorena: - Da, a fost foarte urât din partea ei că ți-a știrbit autoritatea în fața lor.

Melissa: - Și nu numai asta. Eu chiar nu înțeleg, Lore dragă. Tu și Dragoș mi-ați spus mereu că dna. Iolanda era foarte strictă cu educația voastră. Acum, cu nepoții, pare că face exact contrariul.

Lorena: - Nu pare, chiar face opusul, Meli. De când băieții au rămas în custodia ei, când erau încă bebeluși, i-a crescut cu ifose că merită orice și că sunt ultima Coca-Cola din deșert.  Mai bine zis, pe scurt, eu sunt singura persoană din familie pe care Matei și Luca o respectă. Și asta numai dacă nu-i bunică-sa prin preajmă, fiindcă altfel se întâmplă ce ai văzut mai devreme. Totul din cauza terorii de a-i pierde, mai ales acum că te-ai întors tu.

Melissa: - Doamne, Lorena, atunci e mai rău decât îmi imaginam!

Lorena: - Da, este. Dar nu-ți face griji, că avem cel mai bun aliat: pe domnul Iustin Bălan, învățătorul lor. Uite, ca să fii mai liniștită, îți spun ce înțelegere am cu el. Împreună vrem să...

*

Conversația dintre Iolanda și Tereza continuă în bucătărie. Niciuna nu renunță la propriile convingeri cu privire la educația gemenilor.

Iolanda (ofensată): - Tereza, tu insinuezi că eu nu știu să-mi educ nepoții?!

Tereza: - Eu nu insinuez nimic, dna. Iolanda. Spun foarte clar și cu tot respectul pe care-l meritați că nu vă recunosc. Lucrez aici de când domnul Dragoș și domnișoara Lorena erau de-o șchioapă. Am văzut ce educație frumoasă le-ați dat și rezultatele ei. Dar acum, cu nepoții, parcă vi s-a șters din minte totul.

Iolanda: - Da, Tereza, fiinndcă nu vreau să fac cu nepoții aceleași greșeli pe care le-am făcut cu copiii și să-i pierd la fel.

Tereza: - Dați-mi voie să vă spun, dna. Iolanda, că o să-i pierdeți cu siguranță și mult mai grav, dacă-i răsfățați tot așa, îmi pare foarte rău! (Tereza e fermă; Iolanda rămâne surprinsă).

*

Seara mai târziu. Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Ileana și Alin sunt în dormitorul lor, în pat, cu lumina aprinsă.

Ileana (citind lista pe care i-o arată Alin): - Toate astea ți-au venit în minte dintr-o dată, Aline?!

Alin: - Eh, nu tocmai dintr-o dată. De fapt, au venit chiar foarte încet. De aia neurologul și psihiatrul mi-au zis că-i foarte probabil să fie fragmente de amintiri dinainte de accident. Chiar psihiatrul a fost cel care m-a sfătuit să vorbesc cu voi și să vă întreb.

Ileana: - Ah, el?

Alin: - Da. Tu ce spui, Ileana? Sunt amintiri, nu-i așa?

Ileana (agitată, începe să își frece mâinile): - Of, Alin, nici nu știu cu ce să încep.

Alin: - Ce-ar fi, cu începutul? (Râd scurt amândoi)

Ileana (din nou serioasă): - Păi începutul are de-a face cu... Vai, Aline!

Alin: - Spune-mi orice ar fi, Ileana, te rog! Direct!

Ileana: - Bine, fie... Toate astea au legătură cu bunica ta maternă. Ea suferea de schizofrenie. (Alin o privește cu uimire).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 26

 

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Continuă conversația dintre Alin și Ileana, în dormitorul conjugal. Alin e șocat de ceea ce tocmai a aflat de la Ileana.

Alin: - Cum așa, Ileana? De unde știi asta?

Ileana: - Chiar tu mi-ai spus, Alin.

Alin: - Eu? Când?

Ileana: - Înainte de accident.

Alin: - Ah! (După un moment de liniște) Dar atunci de ce domnul doctor Cernea, psihiatrul, a zis că în cazul meu nu-i vorba de schizofrenie și nici de vreo altă tulburare psihotică?

Ileana: - Pentru că nu-ți cunoaște istoricul. Adică istoricul familiei tale. Dar când o să-i spui, cu siguranță va înțelege.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În camera ei, întinsă în pat, Melissa citește o carte. Cineva bate la ușă.

Melissa: - Intră, Naty!

Alberto (bagă doar capul): - Nu-s Naty, dar... pot să intru?

Melissa (râde): - Bineînțeles, Betito, cum să nu?!

Alberto: - Ți-am adus ceaiul, Mel.

Melissa: - Mulțumesc, dar... de când faci tu asemenea servicii?

Alberto: - De când aveam nevoie de un pretext ca să vorbesc cu tine. Uite, mi-am adus și mie un ceai.

Melissa (foarte mirată): - Ceai pentru tine?! Ție nici nu-ți place. Mereu ai zis că-i apă murdară cu gust de flori, deci... cred că-i foarte grav subiectul despre care vrei să vorbim! (Râd amândoi).

*

În casa de la Cluj-Napoca a familiei Craioveanu, pe covorul din living, Iolanda joacă Nu te supăra, frate cu gemenii.

Luca: - Nu, buni, eu nu cred că-i adevărat ce ți-a zis avocatul Udrea. Mama ne-a explicat totul. Tata n-a murit din vina ei. A fost un accident și...

Iolanda: - Și singurul lucru care trebuie să vă fie clar, Luca, este că nu vă permit să țineți legătura cu femeia aia! Bine că am plecat de la fermă!

Matei (după ce aruncă zarul): - Cinci. Trebuie să avansez cinci căsuțe. Așa. Acum e rândul tău, Luca. Luca!

*

Ferma Craioveanu. După repriza de râs, conversația lui Alberto cu Melissa devine extrem de serioasă.

Melissa: - Alberto, tu n-ai nevoie de niciun pretext ca să vorbești cu mine. Spune-mi ce s-a întâmplat.

Alberto: - Ba am nevoie de pretext Melissa, ca să-mi dea curaj.

Melissa (îi cuprinde ambele mâini și îl privește în ochi): - Spune-mi fără teamă, Beto!

Alberto: - Meli, vreau să-ți cer iertare. Pentru că te-am considerat vinovată de moartea soțului tău și fiindcă n-am vorbit cu tine nici măcar o dată în cei zece ani cât ai fost la închisoare. M-am lăsat influențat de presă, de părinții noștri și... Iartă-mă, Mel!

Melissa: - Beto, tu erai un copil de zece ani când s-a întâmplat totul. Era logic să te lași influențat și să reacționezi așa. Uită de asta! Niciodată nu te-am învinuit pentru asta.

Alberto (foarte emoționat și surprins): - Serios, Melissa?!

Melissa: - Evident! Hai încoace! (Îl îmbrățișează, iar el răspunde îmbrățișării).

*

Tot la fermă. Lorena și Sorin stau pe canapeaua din sufragerie, cu pisicuța Lăbuță între ei. Amândoi o mângâie.

Sorin: - Văd că Lăbuță chiar s-a obișnuit aici.

Lorena: - Da, face parte din familie și e răsfățata casei.

Sorin: - Sigur, așa oricine se obișnuiește, chiar și eu.

Lorena: - Poftim?

Sorin: - Nu...adică... mai bine plec, că deja-i târziu.

Natalia (intră, cu o tavă în mână): - Să pleci? Nici vorbă! Rămâi, să vedeți cel mai bun film al anului, pe care tocmai l-am găsit. Îl am pe stickul ăsta. (Ia stickul de pe tavă) V-am adus biscuiți făcuți de mine și ceai de mușețel, care știu că e preferatul amândurora. (Pune tava pe masă) Dați-mi voie! (Lorena și Sorin o privesc mirați; Lorena pare chiar puțin deranjată).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 27

 

Lorena încearcă să rezolve situația creată de Natalia pentru că se simte stânjenită. Natalia insistă, iar Sorin e prins la mijloc.

Lorena: - Acum nu-i momentul pentru filme, Natalia. Amintește-ți că dimineață ne trezim devreme.

Natalia: - Nu-ți face griji, dra. Lorena, încă-i devreme. Este timp pentru toate în viața asta. Bineînțeles, dacă omul nu vrea să se scoată. (Lorena îi aruncă Nataliei o scurtă privire plină de reproș).

Sorin: - Uite cum facem, Natalia: ne spui titlul filmului și îl vedem fiecare acasă, la momentul potrivit.

Natalia: - Drumul unui câine către casă.

Sorin: - Drumul unui... Oh, am citit cartea, e mortală!

Lorena: - Și eu, tocmai am terminat-o. De aia, n-am de gând să ratez ocazia asta de-a vedea filmul. Dă-mi stickul, te rog, Natalia. (Sorin îi dă stickul, iar Lorena îl conectează la laptopul ei; Natalia zâmbește mulțumită).

*

București. Casa Runceanu. În camera ei, Gloria studiază întâi scenele pe care urmează să le filmeze, apoi se apucă de învățat pentru școală. Numai la trei dimineața reușește să termine totul și să se culce. Pentru a rezista, bea multă cafea.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și Sorin urmăresc filmul mâncând biscuiți și bând ceai. Amândoi se emoționează cu aventurile cățelușei Bela, râd și plâng împreună. Pe Lorena o impresionează sensibilitatea lui Sorin.

*

În casa familiei Craioveanu din Cluj-Napoca, Luca și Matei joacă jocuri video până la ivirea zorilor: pe consolă, în realitate virtuală și chiar online, cu alți internauți pasionați.

*

La ferma Craioveanu, filmul s-a terminat, Sorin a plecat. Natalia strânge totul de pe masa din living, iar Lorena este și ea acolo, în scaunul cu rotile.

Lorena (foarte supărată): - Natalia, explică-mi de ce ai făcut asta!

Natalia: - Vai, domnișoară Lorena, să nu-mi spui că nu ți-a plăcut filmul! Chiar nu te cred.

Lorena: - Nu-i vorba de film. Filmul m-a fascinat, e superb! Eu întreb de ce te încăpățânezi să mă împingi în brațele lui Sorin.

Natalia: - Pentru că acolo vrei să șezi, chiar dacă nu recunoști.

Lorena: - Poftim?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 28

 

Natalia nu renunță la încercarea de a o apropia pe Lorena de Sorin. Știe că se plac și și-a propus să-i împingă de la spate.

Natalia: - Domnișoară Lorena, e evident că îl iubești pe doctorașul Sorin Panait. Iar el te adoră. De ce nu vă dați o șansă?

Lorena: - Natalia, înțelege odată pentru totdeauna! Uită-te bine la mine!

Natalia: - Mă uit. Și?

Lorena: - Ce vezi?

Natalia: -  O femeie frumoasă, luptătoare, cu o personalitate minunată.

Lorena: - Și mai ce? Fizic?

Natalia: - O femeie independentă. Atât de independentă cât poate să fie în starea ei.

Lorena (îi dau lacrimile): - În starea ei de invaliditate, spune!

*

În camera ei, Melissa doarme. E foarte agitată în timpul somnului, se mișcă și plânge, deoarece are un vis care îi amintește de accidentul de mașină pe care l-a avut alături de Dragoș.

*

Discuția din living este departe de a se fi încheiat. Lorena și Natalia au fiecare argumentele proprii și nu se lasă.

Natalia: - Ce contează starea de invaliditate? Ce contează asta când tu administrezi ferma, conduci mașina, întreții casa...adică faci totul ca un om normal? Pentru că ești un om normal, domnișoară Lorena!

Lorena: - Da, Naty, încerc să fiu cât mai independentă posibil. Dar pentru niciun bărbat asta nu-i suficient. De exemplu, unde pui toate situațiile în care tu mă ajuți să fac baie? Tu crezi că vreunui bărbat i-ar plăcea să facă asta? Sau pe stradă, când se uită lumea la mine ca la o ciudățenie, ai impresia că există vreun bărbat pe planeta asta care să suporte așa ceva? Printre multe altele, bineînțeles.

Natalia: - Da, există: Sorin Panait, cel puțin el. Deși știu că nu-i singurul. Bine, pentru tine, e unicul.

Lorena: - Hai, măi, Natalia, te rog, nu spune prostii! Sorin e un prieten foarte bun. Și, ca prieten, mai treacă-meargă să le suporte pe toate, dar ca soț?! Dacă nici măcar Florian, care era trapezist ca mine, colegul meu de trapez, logodnicul meu... dacă nici el n-a putut să înțeleagă exact situația și m-a părăsit imediat după accident, cum ar putea accepta toate astea Sorin sau orice altă persoană?

Natalia: - Nu știu despre alte persoane. Ba mint, știu! Orice persoană care te cunoaște cu adevărat nu poate decât să te admire și să te respecte, dră. Lorena. În ce-l privește pe Sorin, te adoră, mi-e foarte clar. Și tu pe el, chiar dacă nu vrei să recunoști.

Lorena: - Natalia!

Natalia: - Ascultă-mă și pricepe, te rog frumos! În primul rând, tu ești o luptătoare. De aia, toate ideile astea aiurite nu-s ale tale, ci ale mamei tale. Și doi, doctorul Panait e un om extraordinar. De asta, dacă nu lupți pentru el, o să-l pierzi în brațele alteia, ai auzit? Am zis! (Iese)

Lorena (foarte mirată): - Ia uită-te, mă, la ea!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Alin doarme și visează accidentul. În vis, se aude o voce de femeie și una de bărbat, dar chipurile celor doi nu sunt deslușite.

Vocea bărbatului: - Iubi, dă-mi telefonul tău, te rog.

Vocea femeii: - Nu, dragoste, concentrează-te la condus. După aceea, faci fotografii și filmezi.

*

Cluj- Napoca. În casa familiei Craioveanu, a doua zi dimineața. Iolanda este în camera gemenilor, încearcă să îi trezească.

Iolanda: - Luca, Matei, ora de sculare!

Luca (adormit): - Deja?

Matei (cască): - De ce?

Iolanda: - Ca să mergeți la școală. Sau vreți să vă odihniți și azi?

Matei și Luca: - Îhî. (Se întorc pe partea cealaltă, fiecare în patul lui, cu spatele la bunica; Iolanda îi acoperă, îi pupă și iese).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 29

 

Cluj-Napoca. La cabinetul veterinar al doctorului Sorin Panait. El vorbește la telefon, iar Alberto notează ceva într-o fișă medicală.

Sorin: - Înțeleg. Bine, nea Popa, venim acum. La revedere!

Alberto: - Unde avem de mers, Sorin?

Sorin: - La nea Popa, în Feleac, să-i vedem văcuța. Control.

Alberto (punând fișa la locul ei în fișier): - Haide să mergem!

*

La București. Gloria Runceanu este la școală, dă test la matematică. Tot întoarce foaia și încearcă să-și amintească, dar nu reușește.

Gloria (se gândește cu ingrijorare): - Ce pisici am azi?! Am învățat toate astea, le-am repetat, am făcut exerciții și acum nu-mi amintesc nimic!

*

Sorin și Alberto sunt în curte la nea Popa, îi examinează una dintre vaci. În timp ce Sorin îi face controlul medical, Alberto se străduiește să o țină. La un moment dat, animalul se agită și vrea să-l lovească pe Alberto, care întinsese mâna să-l ajute pe Sorin, dar el intervine și se bagă în față, astfel încât vaca îl lovește cu coarnele și cu copita. Sorin cade din picioare, fiind grav rănit.

*

Cluj- Napoca. Pe holul casei familiei Craioveanu, lângă ușa de la intrare, stau de vorbă Iolanda și învățătorul Iustin Bălan.

Iolanda: - Cu ce vă pot ajuta, dle. Bălan?

Iustin: - Am venit să mă interesez de nepoții dumneavoastră, dna. Iolanda. Au lipsit de la școală ieri și azi. Sunt bolnavi?

Iolanda: - Nu, sunt obosiți. Aveau nevoie de două zile de odihnă.

Iustin: - Mă scuzați, dar oboseala nu este un motiv întemeiat pentru a lipsi de la școală. Vă rog frumos să-i chemați, să vorbesc cu ei.

*

Ferma Craioveanu. Lorena discută cu angajații, afară. Natalia și Nicu se apropie de grup alergând și gâfâind.

Natalia: - Domnișoară Lorena! Domnișoară Lorena!

Lorena: - Ce s-a întâmplat, Naty?

Natalia: - Doctorașul Sorin e la oraș, la Spitalul Universitar.

Nicu: - L-a rănit una dintre vacile lui nea Popa.

Lorena (îi dau lacrimile): - Doamne, Sorin! (Toți cei prezenți sunt speriați și îngrijorați).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 30

 

Cluj-Napoca. Spitalul Universitar. Lorena, Natalia și Nicu discută cu medicul pe hol.

Lorena (plângând): - Cum se simte Sorin, domnule doctor?

Medicul: - Este în stare critică.

Natalia (plânge și ea): - Dar o să-și revină, nu-i așa?

Medicul: - Prognosticul meu este rezervat.

Nicu (îngrijorat și trist): - Vai, nu ne spuneți asta, domnule doctor! (Lorena începe să plângă și mai tare).

*

Casa Craioveanu. În curte, Iolanda vrea să-i strige pe Matei și Luca pentru a vorbi cu învățătorul lor. El, văzându-i că joacă fotbal, îi face semn să nu îi întrerupă. În schimb, el, Iustin Bălan, se apropie de gemeni și începe să dea pase împreună cu ei. Inițial, toți sunt foarte mirați, dar apoi gemenilor le place compania învățătorului. Iolanda îi urmărește de pe margine, zâmbind.

*

La Spitalul Universitar. În sala de așteptare, Lorena, Natalia și Nicu încearcă să afle câte ceva de la Alberto, care tocmai a ieșit din rezerva lui Sorin.

Natalia: - Cum ți se pare, Beto?

Nicu: - Ai reușit să vorbești cu el?

Alberto: - Nu, n-am putut. E inconștient, în stare foarte gravă. Și numai din cauza mea!

Lorena: - Nu vorbi așa, Beto, te rog! A fost un accident.

Alberto: - Un accident care ar fi putut fi evitat dacă nu m-aș fi băgat unde nu-mi fierbea oala. Dar m-am băgat în treaba lui Sorin, vaca s-a speriat fiindcă nu mă cunoștea și era cât pe ce să mă dărâme. Sorin a fost pe fază și s-a băgat în locul meu. Mi-a salvat viața și acum moare din cauza mea! (Toți plâng).

*

În curtea casei Craioveanu. După jocul de fotbal, învățătorul Iustin Bălan discută cu Matei și Luca.

Matei: - Cum adică, dle. Bălan? Nu-mi vine să cred! După mega partida de fotbal pe care am jucat-o împreună, eu ziceam că suntem prieteni. Dar nu, fiindcă dumneavoastră ați venit să ne spuneți că am luat insuficient la proiectul de grup de la educație civică. Se poate așa ceva?!

Iustin: - Băieți, asta-i exact cum spune vorba populară: frate, frate, dar brânza-i pe bani.

Luca: - Dar de ce? Noi am făcut o treabă foarte bună la Asociația Noua Speranță. Ne-ați felicitat și toate cele, vă amintiți?

Iustin: - Bineînțeles că-mi amintesc și mențin laudele. Ați fost excelenți lideri de grup. Problema este că n-ați terminat proiectul. După munca de teren de la asociație, aveați de formulat concluziile în scris, la fel ca toți colegii voștri. Cum nu ați făcut-o, ați primit doar jumătate din punctaj, adică insuficient.

Luca: - Nu-i corect! Nu ne puteți face asta!

Matei: - Mai ales pentru că asociația e a bunicii. Ea-i fondatoarea principală.

Iustin: - Știu și respect asta. Dar cum elevii mei sunteți voi, nu bunica, vă aștept mâine cu lecțiile de civică la zi, ca să vă puteți mări media. (Luca și Matei rămân cu gurile căscate și se uită mirați unul la altul; Iustin Bălan le vorbește cu calm și fermitate).

*

La Spitalul Universitar. Lorena este cu Sorin în rezervă. Natalia îi spionează prin ușa întredeschisă.

Lorena (plângând): - Rezistă, Sorine, te rog! Tu ești puternic. Ești cel mai puternic și luptător bărbat pe care-l cunosc. Știu că o să te faci bine. Trebuie să-ți revii! Pentru că eu te iubesc. Te iubesc, m-auzi? Ești cel mai bun prieten, dar și iubitul meu. Deși până acum n-am îndrăznit sau, mai bine zis, n-am vrut să recunosc. Dar, dacă nu te dai bătut, noi doi vom fi mai mult decât prieteni, îți promit! Așa cum vrei tu. Așa cum amândoi vrem. Dar trebuie să lupți, cum ai făcut-o mereu. Așa cum ai fost un adevărat erou salvându-i viața lui Beto, acum fii la fel de curajos și luptă pentru viața ta, da, îmi promiți? (Îl pupă pe obraz)

Natalia (îi privește printre lacrimi și se gândește): - Totul e din vina mea! Eu le-am purtat ghinion de data asta.

 

 

CAPITOLUL 31

 

Apartamentul lui Sorin Panait. Lorena și Natalia sunt în dormitor, aleg haine din dulap.

Lorena: - Nu mai spune prostii, Natalia, și mai bine ajută-mă să pun în valiză toate hainele pe care le-am ales. Sorin are nevoie de haine curate.

Natalia (luând hainele din mâinile Lorenei, plânge în continuare): - Te ajut cu ce vrei, domnișoară, dar să știi că nu vorbesc prostii. Îți amintești că ți-am zis, acum câteva zile, că o să ți-l ia alta pe doctoraș dacă nu te grăbești să recunoști ce simți pentru el? Numai că nu mă gândeam că alta ar putea să fie tocmai doamna vacă.

Lorena (râde): - Doamna vacă? Vai, Natalia! (Apoi, cu seriozitate) N-o să mi-l ia nimeni. Sorin va trăi, sunt sigură! Și lasă aiurelile, că n-ar mai exista picior de om pe planetă, dacă ar fi adevărată chestia cu gânditul rău și ghinionul. Oricare dintre noi are câte un gând rău la adresa altora uneori. Face parte din imperfecțiunea umană.

Natalia: - Dacă privesc așa lucrurile... s-ar putea să ai dreptate, dră. Lorena.

Lorena: - Vezi? Hai să ne grăbim, că ne așteaptă Nicu jos în mașină ca să ne ducă înapoi la spital.

Natalia (privind ceasul de perete): - Și deja-i târziu. Dacă nu ne grăbim, se termină programul de vizită. (Pune hainele în valiză).

*

Casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. În camera lor, gemenii încearcă să învețe, așezați la birou.

Matei: - Frățică, nu mă pot concentra la învățat.

Luca: - Nici eu. Cred că doar prezența mătușii Lorena ne ajută să luăm în serios învățatul.

Matei: - Oh, nu, Luca, să nu-ți treacă prin cap să mergem la fermă! N-am chef.

Luca: - Atunci de ce ai chef, Matei? Să rămâi corigent la educație civică? Vezi că nu ne putem baza pe bunica să ne rezolve problema asta. Ai auzit ce a zis domnu-nvățător.

Matei: - Da, sigur. Bine, hai la fermă și o rugăm pe tuși Lore să învețe cu noi, ce altceva? Măcar așa o vedem. Mi-e dor de ea.

Luca: - Da, și mie. Și de mama.

*

Spitalul Universitar. Lorena, Alberto și Natalia sunt în rezerva lui Sorin. El încă este sedat și doarme.

Natalia: - I-am adus haine curate.

Lorena: - Și câteva articole de igienă personală.

Alberto: - Mersi, fetelor. Le aranjez eu pe toate pe aici... (Caută cu privirea un loc).

*

Asociația Noua Speranță. Beneficiarii discută cu Iolanda.

Iolanda: - Deci vreți să mai vină copiii și învățătorul, Sorin și Lorena cu animăluțele?

Toți (în cor): - Daaaa!

Iolanda: - Bine, dacă v-a plăcut atât de mult, am să propun să devină o activitate săptămânală. Dacă se va putea, bineînțeles. Și să sperăm că vor reuși să vină toți, fiindcă bietul Sorin... (Îi dau lacrimile; și beneficiarii sunt triști).

*

La ferma Craioveanu. Melissa este în sufragerie, cu Matei și Luca.

Luca: - Unde-i tuși Lore, mamă?

Melissa: - Nu știu, dragii mei. A plecat așa de repede, că nici n-am apucat s-o întreb unde se duce.

Matei: - Oare se întoarce târziu? Am venit degeaba?

Melissa: - Nu știu la cât se întoarce, dar cu siguranță n-ați venit degeaba. Vă pot ajuta eu la teme.

Luca și Matei (mirați): - Tu?!

 

 

 

CAPITOLUL 32

 

Melissa aștepta cu sufletul la gură momentul de a-și lua în primire rolul de mamă și acesta a venit. Însă nu este deloc ușor.

Melissa: - Bineînțeles. Cu toată dragostea! Dar întâi spuneți-mi un lucru: bunica știe că sunteți aici?

Matei: - Nu, și să nu cumva să-i zici.

Melissa: - De ce, Matei?

Luca: - Dacă află că am venit la tine, o să facă infarct fiindcă ne aflăm într-o companie atât de rea. (Melissa se întristează)

Matei: - Mai bine luăm un taxi și ne întoarcem la oraș.

Luca: - Da, mai bine. Am eu aplicația pe telefon. (Își scoate celularul din buzunarul gecii)

Melissa (în ciuda tristeții, reacționează cu fermitate): - Să plecați cu lecțiile neînvățate? Nici vorbă, domnișorilor! Și, ca să vă fie mai ușor să vă concentrați, dați-mi și telefoanele, vă rog! (Întâi, ia telefonul din mâna lui Luca).

*

București. Acasă, Gloria stă întinsă în pat, în camera ei și citește o enciclopedie despre animale. Părinții dau buzna în cameră, furioși.

Jean: - Gloria!

Gloria (râde): - Și mai ziceți că eu sunt aia needucată.

Roxana (arătându-i ceva pe tableta pe care o are în mână): - Poți să ne explici ce înseamnă rușinea asta?

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Melissa ține telefoanele mobile ale gemenilor deasupra capului, iar ei sar încercând să le recupereze.

Melissa: - Copii, vă rog să vă calmați!

Matei: - Dă-ne telefoanele!

Luca: - N-ai niciun drept să ni le iei! Bine a zis buni că sigur ai apucături rele din închisoare. Ai apucături de hoață!

Melissa (deși i se citește durerea în privire, rămâne fermă): - Nu sunt hoață, Luca, și nici n-am de gând să vă confisc definitiv telefoanele. Doar până învățați, ca să vă puteți concentra mai bine. Și cu cât mai repede vă conformați, cu atât mai devreme veți termina. Dacă nu, stăm aici până mâine. Voi alegeți.

*

Cluj-Napoca. Spitalul Universitar. În rezerva lui Sorin. Lorena îl acoperă și apoi îl mângâie pe obraz. Exact atunci intră Iolanda.

Iolanda (nervoasă): - Tu ce cauți aici, Lorena?!

Lorena (foarte mirată): - Mamă?!

*

Ferma Craioveanu. Acum, gemenii stau la masa din sufragerie, cu Melissa, și învață la educație civică.

Melissa: - Deci, dragii mei, ce trebuie să facem dacă găsim niște bani pe stradă și de ce?

Matei: - Să-i luăm, dar nu pentru noi, ci pentru a-i înapoia proprietarului. E o dovadă de bună educație, de empatie și compasiune față de semenul nostru, care ar putea avea nevoie de ei.

Luca: - Și dacă nu știm cui i-au căzut?

Alberto (intră plângând): - Salutare!

Toți (în cor, îngrijorați): - Ce-ai pățit?!

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 33

 

Melissa și copiii îl îmbrățișează pe Alberto și încearcă să îl liniștească.

Alberto (plângând): - Din cauza mea, Sorin e grav bolnav în spital.

Luca: - Stai liniștit, unchiule Beto, o să-și revină.

Matei: - Suntem siguri! Pentru că Sorin a fost eroul care te-a salvat, și eroii nu mor niciodată.

Alberto: - Asta-i valabil în filme, băieți.

Melissa: - Haideți să ne rugăm, vreți? (Toți patru se roagă în gând).

*

La Spitalul Universitar, în rezerva lui Sorin. Lorena și Iolanda stau de vorbă, în șoaptă.

Lorena: - Ca și tine, mamă, am venit să văd cum se simte Sorin.

Iolanda: - Și cum se simte? Ce spun medicii?

Lorena: - E tot în stare critică. Dar eu știu că se va face bine. El e puternic.

Iolanda: - În regulă, acum că ai aflat care-i starea lui, te rog să pleci, Lorena. Știi foarte bine că nu-mi place să te văd în compania lui Sorin.

Lorena: - Mamă, eu și Sorin suntem amici. Și, spre deosebire de tine, eu n-am prejudecăți. Deși nici ale tale nu cred că sunt atât de mari, ținând cont că ai venit să te interesezi de starea lui. Hai, mami, acceptă că în realitate Sorin ți-e simpatic!

Iolanda: - Eu n-am ce să accept, Lorena. Iar tu, în loc să stai aici, ai face bine să te duci la fermă. M-a sunat Melissa și mi-a zis că Matei și Luca sunt acolo, își fac lecțiile cu ea.

Lorena: - Excelent! Melissa e mama lor. Las-o să-și îndeplinească rolul, te rog frumos! (Iolanda o privește cu reproș).

*

București. Casa Runceanu. Gloria a dus muncă de lămurire cu părinții, dar în zadar. Ei tot nu o înțeleg.

Gloria (furioasă): - Care parte din nu pot cu toate n-ați înțeles? Eram foarte obosită și nu mi-am amintit aproape nimic. De-aia am luat patru.

Jean: - Și ți se pare că asta-i o bună justificare, Gloria?

Roxana: - Melissa muncea mai mult decât tine, dar absolut niciodată nu a luat note mici. Cu atât mai puțin patru.

Gloria: - Da, Melissa a făcut eforturi până la limită. Când a atins-o și n-a mai putut, a plecat. Și, dacă vreți să știți, o felicit. (Părinții sunt șocați).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Alberto s-a mai liniștit și li s-a alăturat Melissei și gemenilor la studiu.

Alberto: - La ce întrebare ați rămas, băieți?

Matei: - La întrebarea la ce oră mergem la spital să-l vedem pe Sorin.

Luca: - Da, haideți acum!

Melissa: - Mâine, dragilor. Acum s-a terminat programul de vizită. Iar voi mai aveți de învățat. Așadar, ce trebuie să faceți dacă găsiți pe stradă un portofel cu bani?

Luca: - Of, evident, îl ducem la poliție.

Matei: - Da, pentru ca proprietarul să-l primească înapoi și să-și recupereze banii de care are nevoie. Acum putem să plecăm la spital?

Melissa și Alberto: - Nu!

Luca (râde): - Vorbiți deodată.

Matei (râde și el, la fel ca Melissa și Alberto): - Parcă ați fi gemeni.

Iolanda (intră): - Bună seara!

*

La Spitalul Universitar. În rezerva lui Sorin, Lorena este cu el încă. Intră medicul.

Medicul: - Domnișoară Craioveanu, programul de vizită s-a încheiat. Vă rog să plecați.

Lorena: - Da, sigur, domnule doctor. Îmi iau rămas bun de la Sorin și...

Sorin (se trezește și îi întrerupe): - Unde sunt?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 34

 

Spitalul Universitar. Medicul și Lorena se bucură că Sorin s-a trezit și îl pun la curent cu ultimele evenimente.

Medicul: - În spital sunteți. V-a rănit una dintre vacile domnului Popa.

Sorin: - Ah, da, îmi amintesc. Beto cum se simte?

Lorena: - Beto e bine. Îngrijorat pentru tine, ca noi toți, dar bine.

Sorin: - Ce mă bucur, Lorena! (Își zâmbesc) Te rog, ai putea să-l chemi să vorbesc cu el?

Medicul: - Azi s-a terminat programul de vizită. Va veni mâine, cu siguranță.

Sorin: - Înțeleg. Cât mai am de stat aici, domnule doctor?

Medicul: - Destul, domnule Panait. Încă nu sunteți refăcut.

Lorena: - Domnule doctor, dacă vă rog frumos, îmi permiteți să mai rămân câteva minute cu el, să-i spun ceva?

*

La fermă, Iolanda a venit cu un scop clar și nu are de gând să se abată de la el, în special fiindcă nu-i face nicio plăcere compania.

Iolanda: - Luca, Matei, plecăm!

Luca: - Dar, buni...

Iolanda: - Ce-i? N-ați terminat încă temele?

Matei: - Ba le-am terminat, dar vrem să mai stăm până se întoarce mătușa Lorena de la spital, să vedem cum se simte Sorin.

Iolanda: - N-aveți nicio legătură cu omul ăla. Plecăm!

Alberto: - De ce nu stați la o cafea, dna. Iolanda?

Iolanda: - Fiindcă n-am nevoie de curtoazia familiei Runceanu, cu atât mai puțin de compania voastră, Alberto. În orice caz, Melissa, îți mulțumesc că m-ai anunțat că gemenii sunt aici.

Melissa (zâmbindu-i): - N-aveți pentru ce, dna. Iolanda. Era obligația mea. (Iolanda rămâne inexpresivă).

*

Spitalul Universitar. Medicul i-a permis Lorenei să mai rămână cu Sorin câteva minute. Amândoi se bucură.

Lorena: - Cât mă bucur că ți-ai recăpătat cunoștința, Sorin! M-am temut pentru tine. Toți ne-am temut.

Sorin: - De ce, Lore? Ce-i rău nu piere. (Încearcă să râdă, dar îl doare) Auuu!

Lorena: - Ai grijă, glumețule! Cine zice că ești rău?

Sorin: - Majoritatea oamenilor, inclusiv mama ta. Nu știai?

Lorena: - Ba știam, dar nu-mi pasă ce spun oamenii. Cât despre mama, nu cred că-i prea convinsă că ești rău din moment ce a venit să te viziteze.

Sorin (uimit): - Ea?! Pe mine?! (Lorena îi confirmă printr-o mișcare a capului și un zâmbet).

*

București. Gloria învață până târziu în noapte, în ciuda oboselii. Ca să poată sta trează, bea multă cafea tare.

*

Cluj-Napoca. Spitalul Universitar. Lorena cu greu își face curaj să îi spună lui Sorin tot ce are pe inimă, așa că el îi dă o mână de ajutor.

Sorin: - Asta voiai să-mi spui? Despre doamna Iolanda?

Lorena: - Sincer, nu.

Sorin: - Atunci?

Lorena: - Păi... Uite, Sorin... Cele întâmplate m-au pus serios pe gânduri.

Sorin: - În legătură cu ce?

Lorena: - În legătură cu faptul de a nu mă mai ascunde după deget. Vreau să avem o relație. (Pe Sorin, cuvintele Lorenei îl lasă cu gura căscată).

CAPITOLUL 35

 

București. Încă învățând, Gloria începe să se simtă rău după atâta cafea și se sperie.

Gloria: - Ce m-a apucat? Simt că-mi iese inima din piept. (Își ia repede ghiozdănelul pe un umăr și iese din cameră).

*

Cluj-Napoca. Lorena așteaptă cu sufletul la gură reacția lui Sorin, dar nici nu vrea să forțeze situația.

Lorena: - Adică... dacă-ți dorești și tu, Sorin.

Sorin: - Lore, eu îmi doresc de vreo doi ani, practic, de când te-am cunoscut. Știi că am acceptat să fim amici doar pentru că te apreciez foarte mult. Dar, de fapt, eu sunt îndrăgostit de tine.

Lorena: - Și eu te iubesc, Sorin. Mi-a fost frică să recunosc, însă acum mai teamă-mi e să te pierd. (Se privesc în ochi și își zâmbesc cu dragoste).

*

București. Gloria s-a dus direct la urgență. A preluat-o o doamnă doctor și stă de vorbă cu ea în cabinet.

Dna. Doctor: - Consumi vreun tip de droguri, domnișoară Runceanu?

Gloria: - Nu, de niciun fel, doamna doctor.

Dna. Doctor: - Atunci ce-ai băut? Coca-Cola?

Gloria: - Ah, nu, doar cinci cafele tari, ca să mă pot concentra la învățat.

Dna. Doctor: - Cinci cafele tari?! Nici nu mă mai miră!

*

Cluj-Napoca. În casa familiei Craioveanu. Iolanda este în camera băieților, îi pupă de noapte bună și îi învelește.

Iolanda: - Noapte bună și vise plăcute, dragii mei!

Luca: - Mulțumim, buni.

Matei: - La fel!

Iolanda: - Înainte de-a pleca, vreau să vă spun că nu mi-a plăcut deloc faptul că v-ați dus la fermă fără să mă anunțați și că ați făcut temele cu Melissa și cu Alberto. Vă rog să-mi promiteți că nu se va mai întâmpla așa ceva. De azi înainte, mergeți la fermă doar dacă Lorena sau eu suntem acolo. Familia Runceanu e o companie rea pentru voi. Promiteți-mi!

Matei și Luca: - Îți promitem!

*

București. La Spitalul de Urgență. Doamna doctor nu are intenția de a o speria pe Gloria, însă dorește ca tânăra să conștientizeze riscurile la care se expune consumând atâta cafea.

Gloria: - Cum așa? Ce anume nu vă miră?

Dna. Doctor: - Tahicardia ta, dră. Gloria Runceanu.

Gloria (surprinsă): - Cafeaua provoacă tahicardie?!

Dna. Doctor: - Într-o asemenea cantitate cumulată cu atâta oboseală, da, bineînțeles. Și poate cauza chiar probleme mult mai grave, de pildă, infarcturi.

Gloria (foarte speriată): - Infarcturi?!

Dna. Doctor: - Dacă tahicardia nu este tratată la timp, da, desigur.

Gloria: - Și ce-i de făcut, doamna doctor?

Dna. Doctor: - Să rămâi aici, sub observație, în noaptea asta, poate chiar și mâine, până ți se normalizează ritmul cardiac. (Gloria este îngrijorată).

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 36

 

București. La Spitalul de Urgență, Gloria este singură într-o rezervă. Stă în pat, cu perfuzia în braț și are timp să se gândească serios la viața ei.

Gloria (se gândește cu îngrijorare): - Nu pot continua așa, e clar! Dacă mai muncesc în ritmul ăsta frenetic, m-aș putea îmbolnăvi serios sau chiar să mor! Trebuie să fac ceva chiar acum!

*

Casa Runceanu. A doua zi dimineața, Roxana intră în camera Gloriei.

Roxana: - Auzi, fată, la ce oră ai de gând să te scoli azi? Te rog foarte frumos să... (Vede o hârtiuță pe pat, o ia și citește mesajul) M-am simțit un pic rău și am mers la Spitalul de Urgență. Nu vă faceți griji pentru mine, o să-mi revin. (Roxana se sperie) Ceee?! Jean!!!

*

Cluj-Napoca. Gemenii Matei și Luca sunt la școală. Dau test la educație civică, apoi învățătorul le corectează pe loc. Amândoi iau foarte bine și se bucură. Iustin Bălan îi felicită bătându-i pe umăr.

*

La Spitalul Universitar din Cluj-Napoca, Sorin primește vizita lui Alberto.

Alberto: - Cum te mai simți, Sorine?

Sorin: - Din ce în ce mai bine, Betito. Îmi revin rapid, mai ales după ce Lorena mi-a dat cea mai bună veste posibilă: a acceptat să avem o relație.

Alberto (foarte bucuros): - Serios?! Era și timpul! Felicitări!

Sorin: - Mersi. Dar nu știu cum va reacționa doamna Iolanda la asta.

Alberto: - Băi, Sorine, se putea să nu strici tu momentul pomenind despre asta?!

Sorin: - Chiar așa! (Râd) Mai bine n-aș fi zis nimic ca să nu ne stricăm buna dispoziție.

*

București. La Spitalul de Urgență, o asistentă îi schimbă Gloriei perfuzia.

Gloria: - Cum vi se pare că sunt, domnișoara asistentă?

Asistenta: - Nu fac eu evaluările, dră. Runceanu, însă doamna doctor spune că sunteți mai bine decât azi-noapte.

Gloria: - Da, și eu simt la fel. Când credeți că voi putea să plec?

Asistenta: - Când vă lasă doamna doctor. Deocamdată, mai suportați o perfuzie.

Gloria: - Înțeleg, dar eu... (Conversația le este întreruptă de părinții ei, care dau buzna în salon, însoțiți de o grămadă de jurnaliști, cu microfoane și camere)

Jean: - Bună ziua!

Roxana (îngrijorată): - Ce faci, draga mea? Cum te simți?

Asistenta (foarte mirată): - Domnilor Runceanu!

Gloria (nervoasă): - Voi ați înnebunit sau ce aveți?! (Zice, privindu-și cu reproș părinții).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 37

 

București. Spitalul de Urgență. Oricât de bine și-ar cunoaște Gloria părinții, aceștia tot reușesc să o șocheze cu atitudinile lor absurde.

Gloria (enervată la culme): - Cum ați putut să veniți pe capul meu cu atâția jurnaliști? Domnișoara asistentă, spuneți ceva!

Asistenta (cu atitudine defensivă, încurcată): - Ce să zic eu, dră. Gloria? Sunt părinții tăi. Pot doar să le cer un autograf, ca și ție.

Gloria: - Poftim cultură! Asta-i culmea!

Roxana: - Gloria, ce-ar fi să te comporți cum trebuie și să răspunzi la întrebările jurnaliștilor? (Cei cinci jurnaliști fac câțiva pași spre patul ei)

Gloria: - Nici nu vă gândiți! Nu răspund nimic! Ieșiți, că-mi luați oxigenul!

Jean: - Dacă ai suficientă forță pentru a fi prost crescută, ar trebui s-o ai și pentru a studia scenariul pentru filmările care urmează și ce ți-a mai rămas de la școală. Poftim! (Îi pune în poală scenariul și câteva cărți și caiete)

Gloria: - Ceee?!

*

Cluj- Napoca. Iolanda și nepoții iau prânzul și discută în timpul mesei.

Matei: - Buni, am luat f.b. la educație civică amândoi.

Iolanda: - Mi-ai mai spus, Matei, și deja v-am felicitat, sau nu?

Luca: - Ba da, buni, dar noi credem că pentru imensul sacrificiu pe care l-am făcut ca să învățăm, merităm mult mai mult decât simple felicitări.

Iolanda (râde): - Serios? Și ce vreți?

Luca: - Să ne lași să mergem în vizită la Sorin, la spital, să vedem cum se mai simte.

Iolanda: - În niciun caz, copii! Luați-vă gândul! Voi nu știți cine-i Sorin Panait. N-aveți idee că-i mai rău decât Melissa și Alberto la un loc.

Matei și Luca: - De ce?

Iolanda: - Fiindcă-i homosexual, e clar? Pricepeți acum de ce nu vreau să aveți legături cu el?

Matei și Luca: - Dar...

Iolanda: - Încă ceva: actualul lui iubit e Alberto, unchiul vostru. (Șocați, băieții își pun mâna la gură).

*

București. La Spitalul de Urgență, doamna doctor ia atitudine în situația creată de părinții Gloriei și susține, cum este și firesc, interesele pacientei.

Doamna doctor: - Stimați jurnaliști, vă rog respectuos să vă retrageți. Pacienta are nevoie de odihnă. (Observând materialele de studiu din poala Gloriei și privirea sa pierdută, i le ia) Și nici nu trebuie să învețe.

Gloria (răsuflă ușurată): - În sfârșit, o persoană înțeleaptă în încăpere! Vă mulțumesc mult, doamna doctor! (Își zâmbesc)

Jean: - Doamna doctor, noi voiam doar să...

Doamna doctor (în timp ce jurnaliștii ies din salon): - Mă scuzați, domnule Runceanu, aș prefera să discut cu dumneavoatră și cu soția în cabinet, dacă se poate.

Roxana: - Desigur, cum doriți.

*

Cluj-Napoca. La Spitalul Universitar, Lorena a venit în vizită la Sorin. Îl ajută să se așeze mai confortabil și să mănânce. Conversează și se amuză.

*

Ferma Craioveanu. Melissa este în sufragerie, pe canapea, urmărește știrile de la televizor. Când vede situația Gloriei, îi dau lacrimile.

Melissa (ridicându-se, stinge televizorul): - Asta-i culmea culmilor! Biata Glorita, trebuie s-o ajut!

 

 

 

CAPITOLUL 38

 

Cluj- Napoca. Spitalul Universitar. Melissa a venit să-l viziteze pe Sorin și să vorbească cu Lorena.

Sorin (văzând ce i-a adus Melissa): - Oh, nu, altă mâncare?! Dacă mai mănânc atât, în curând n-o să mai încap nici în pat.

Melissa: - Nu exagera, Sorine! În plus, trebuie să mănânci ca să te întărești. Explică-i tu, Lorena!

Lorena: - Eu îi tot explic degeaba, Melissa. E obsedat de siluetă mai ceva decât un fotomodel. Ce ne facem? (Râd toți trei)

Melissa: - Lore, de fapt, eu venisem și să te rog...

Lorena: - Oh, da, știu, să-ți dau declarația de venituri. Mii de scuze, Meli, am uitat complet de ea! Dar promit că pe luni o vei avea.

Melissa: - Te rog, Lore dragă. Marți e ultima zi pentru depunere. Dar nu asta voiam să te rog, ci să-mi dai două zile libere, să fug până la București. Vreau s-o văd pe Gloria, că e în spital.

Sorin (îngrijorat): - Și ea?

Lorena (îngrijorată): - Dar ce a pățit?

*

București. La Spitalul de Urgență, în salonul ei, Gloria stă întinsă în pat, cu perfuzia în mână. Printre lacrimi, îi trec prin minte, ca un film, toate momentele importante din cariera artistică: de la primele reclame pe care le-a filmat, la serialele și filmele în care a jucat în cinema și televiziune, piesele de teatru și prezentările de modă.

*

În timp ce zboară cu avionul de la Cluj-Napoca la București, Melissa e frământată de gânduri.Totuși, știe exact ce are de făcut și este extrem de hotărâtă.

Melissa (se gândește): - Vai, cine știe ce voi găsi acolo! Orice ar fi și indiferent de reacții, trebuie să o ajut pe Gloria!

*

Constanța. Alin Albu este în cabinetul medicului psihiatru. A decis să-i spună ce a aflat privind istoricul medical al familiei sale, dar reacția lui este departe de cea așteptată de Alin.

Alin (indignat): - Cu tot respectul, domnule doctor Cernea, dar dacă tot v-am povestit despre bunica maternă, aștept măcar să fiu crezut.

Dr.Cernea : - Nu-i vorba că nu vă cred, domnule Albu, dar sunteți sigur că bunica dumneavoastră maternă suferea de schizofrenie?

Alin: - Evident că da, domnule doctor!

Dr.Cernea: -  Mă iertați, de la cine aveți informația? Sau v-ați amintit-o cumva?

Alin: - Nu mi-am amintit-o. Mi-a spus Ileana, soția mea.

Dr.Cernea: - Și ea de unde știe?

Alin: - Of, domnule doctor, mai mult ca sigur i-am povestit eu, când încă-mi aminteam. Destul de evident, nu credeți? Uitați, n-am niciun motiv să mă îndoiesc de soția mea și nici de altcineva din familie.

Dr. Cernea : - Înțeleg, dle. Albu. Și nici eu nu mă îndoiesc. Totuși, ca să fie așa de clar precum spuneți dumneavoastră, ar trebui să existe măcar un certificat medical care să confirme diagnosticul de schizofrenie al bunicii din partea mamei. Căutați-l și aduceți-mi-l, vă rog! (Pe Alin îl surprinde cererea medicului).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Gemenii, Lorena și Alberto sunt la masă.

Luca: - Adică cum ai devenit iubita lui Sorin, tuși Lore?!

Lorena: - Adică exact așa cum ați auzit, domnișorilor. De ce, nu vă place ideea? Sorin e un om extraordinar.

Matei: - Dacă nu-ți pune coarne cu unchiul Beto... (Lorena rămâne cu gura căscată)

Alberto (șocat și el): - Cu cine?!

 

 

 

CAPITOLUL 39

 

După șocul inițial, Alberto și Lorena le explică totul gemenilor pentru a clarifica neînțelegerea.

Lorena (indignată): - De unde ați scos prostia asta, băieți?

Alberto: - Eu și Sorin suntem doar colegi de muncă și pieteni. Eu chiar mă bucur că el e într-o relație cu Lorena.

Luca (foarte mirat): - Chiar?!

Matei: - Nouă bunica ne-a zis că..

Lorena și Alberto (foarte dezamăgiți): - Bunica deci!

*

Constanța. Ajuns acasă, Alin începe să caute certificatul medical al bunicii sale materne. Îl caută prin toată casa, cu ajutorul Mirunei și al Mirelei.

Mirela: - Nici aici în baie nu-i, tati.

Miruna: - Și l-am căutat deja prin toată casa. Ești sigur că există certificatul ăla?

Alin: - Trebuie să existe, dragilor. Haideți să căutăm și în... (Laurențiu și Ileana se opresc lângă baie)

Ileana: - Ce tot căutați de ați întors apartamentul cu fundu-n sus?

Laurențiu: - Putem să ajutăm?

*

București. La Spitalul de Urgență. Melissa a venit în vizită la Gloria.

Gloria: - Îți vine să crezi, Melissa, că nici când doamna doctor le-a zis că am nevoie de odihnă n- au priceput? Uite, mi-au lăsat toate materialele de studiu pe noptieră.

Melissa (aruncă o privire pe noptieră și oftează îngrijorată): - Da, văd, Gloria. E culmea! Și ce ai de gând să faci?

Gloria: - Of, Melissa, e complicat! M-am gândit mult și...

*

Constanța. Apartamentul Udrea-Albu. Scena din baie ar fi demnă de serialele de comedie, dacă n-ar fi mai tragică decât pare.

Ileana (râde în hohote, cu un râs nervos): - Cui îi trece prin cap să caute un certificat medical taman în baie, oameni buni?!

Mirela: - Nouă, mami.

Miruna: - Pentru că deja l-am căutat în toată casa și nu-i.

Alin: - Știu că pare absurd să-l căutăm până și în baie, dar trebuie să-l găsesc cu orice preț. Mi l-a cerut medicul, să-l vadă.

Laurențiu: - Și ce te face să crezi, Aline, că un certificat al bunicii tale materne ar putea fi în casa asta?

Alin: - Nimic, socrule, dar speram să-l găsesc, ca prin minune. Că altfel, plec după el, n-am de ales.

Laurențiu și Ileana (în cor, foarte speriați): - Nuuu!!!

*

București. Spitalul de Urgență. Gloria și Melissa au ajuns la o concluzie și au luat o decizie importantă.

Melissa: - Înțeleg, Gloria. Știi că poți conta pe mine, scumpo.

Gloria: - Mulțumesc, Meli. Ești cea mai bună soră! (Își zâmbesc, iar Melissa o pupă pe obraz)

Melissa: - Deci, imediat după ce te externează, facem cum am stabilit. Dar te rog, Gloria, înainte de toate, anunțăm familia.

Gloria (foarte hotărâtă și chiar puțin speriată): - Nici din greșeală!

 

 

 

 

CAPITOLUL 40

 

București. Spitalul de Urgență. Melissa duce muncă de lămurire cu Gloria. Fata e încăpățânată, dar nici Melissa nu se lasă mai prejos.

Melissa: - Gloria, te rog frumos să mă asculți!

Gloria: - Nu, Melissa,mai bine ascultă-mă tu pe mine! Îți închipui ce scandal monstru ar ieși dacă mama și tata ar afla?

Melissa: - Sigur că da. Dar dacă nu le spunem, va fi mai rău. Sunt părinții noștri, iar tu ești încă minoră, Gloria.

Gloria: - A, și fiindcă-s minoră, tre să joc după cum îmi cântă ei? Melissa, tu ai venit să mă ajuți sau să-mi spui că nu există soluție?

Melissa: - Ba există soluție. Dar avem nevoie de o soluție rațională, nu de o nebunie.

*

Constanța. Apartamentul Udrea-Albu. Ileana este în camera lui Laurențiu, discută între patru ochi.

Ileana: - Ce idee tâmpită ai avut! Acuma, din cauza ta, lui Alin i-a intrat în cap să plece la Cluj. Ce părere ai?

Laurențiu: - Atunci, va trebui convins să rămână acasă. Iar asta-i treaba ta, Leano.

Ileana: - Îhî... Iar tu crezi că asta-i floare la ureche, nu, tată?

Laurențiu: - Ileano, în loc să te tot plângi, mai bine ai căuta un bun pretext cu care să-ți ții bărbatul acasă. În caz contrar, ne aranjăm și tu, și eu.

*

Cluj-Napoca. Spitalul Universitar. Alberto este în rezerva lui Sorin, tocmai i-a dat o veste șocantă, cu care el nu este deloc de acord.

Sorin: - Nu-mi spune așa ceva, Beto! Tu ești un asistent foarte bun. Ce-i prostia asta de-a te retrage de la facultate?

Alberto: - Păi cum, Sorine, nu ți-a fost destul ce ai pățit din vina mea?

Sorin: - Nu a fost vina ta, Beto, ci a mea. Ar fi trebuit să stau mai aproape ca să pot interveni la timp și să evit accidentul.

Alberto: - Oricum, n-ar fi trebuit să mă bag în ceva ce încă nu știam să fac.

Sorin: - De acord. În același timp, asta arată că ești un băiat care are curaj să încerce lucruri noi. Eu am nevoie de oameni cu inițiativă, Beto.

Alberto: - Da, cu inițiativa de a te omorî. (Râd)

Sorin: - Termină, Beto! Care omor, dacă mă externează mâine?

*

Casa Craioveanu. Lorena, în scaunul cu rotile, intră cât de repede poate, în sufragerie.

Tereza (încercând s-o oprească): - Nu-i momentul acum, dră. Lorena. Mama ta ci... (Lorena n-o bagă în seamă)...tește.

Lorena: - Puțin îmi pasă, Tereza! N-are decât să-și întrerupă lectura ca să-mi dea explicații! Iar pe tine te rog să pleci. Și scuză-mă că-s nesuferită. N-am nimic cu tine, Tere, îmi pare rău.

Tereza: - Înțeleg, nu-ți face probleme. (Pleacă)

Lorena: - Îmi explici și mie ce te-a apucat să-l calomniezi pe Sorin, mamă?

Iolanda: - Dar tu, poți să-mi explici de ce ai o relație cu el? (Se privesc cu reproș).

*

București. La Spitalul de Urgență. Gloria este în continuare în compania Melissei. Discută și râd împreună. Pe ușa întredeschisă a salonului, scena este observată de restul familiei Runceanu: Jean, Roxana, Junior, Talida și Pavel, cărora li se citesc dezaprobarea și dezgustul în priviri.

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 41

 

București. Spitalul de Urgență. Toată familia Runceanu a intrat în rezerva Gloriei.

Junior: - Nu te băga, Melissa! Nu-i treaba ta!

Melissa: - Nu-i a mea, dar e a Gloriei, așa că mă interesează la fel de mult ca pe voi.

Talida: - De ce? Tu de mult timp nu mai faci parte din familie. Sau ai uitat când ai plecat să-ți schimbi viața? Nerecunoscătoareo!

Pavel: - N-o duci nicăieri pe Gloria!

Melissa: - Uitați, eu nu vreau să mă cert...

Jean: - Atunci, mai bine taci, Melissa!

Roxana: - Da, lasă-ne pe noi să luăm decizia.

Gloria: - Alo, vă rog foarte mult să nu mai discutați despre mine de parcă n-aș fi prezentă, ok?!

*

Cluj-Napoca. În sufrageria casei Craioveanu, Lorena este fermă cu Iolanda, în încercarea de a tranșa subiectul odată pentru totdeauna.

Lorena: - Mamă, am 30 de ani. Pot să iubesc pe cine vreau, nu ți se pare?

Iolanda: - Bineînțeles că nu mi se pare, Lorena, mai ales având în vedere dezastroasa reputație a lui Sorin!

Lorena: - Serios? Și cine i-a inventat reputația asta? Oare nu tu și prietenele tale bârfitoare?

Iolanda: - Lorena!

*

Cluj-Napoca. La Spitalul Universitar, Sorin este în continuare în compania lui Alberto.

Sorin: - Măi, Beto, tu ar fi trebuit să te duci cu Melissa la București, s-o vezi pe sora ta. Mă simt prost că ai rămas aici să ai grijă de mine.

Alberto: - Și să te las singur după tot ce s-a întâmplat? Nici gând, Sorin! Gloria e pe mâini bune. Și a rămas că ne vedem mai târziu pe Whatsapp.

Sorin: - Atunci, e puțin mai bine.

Alberto: - Da, încă un pic și o externează. M-a anunțat Melissa, când tu dormeai.

*

București. Spitalul de Urgență. În salonul ei, Gloria se străduiește să explice situația și să calmeze spiritele.

Gloria: - Ascultați-mă și nu vă luați de Melissa! Ea nu mă obligă la nimic. Eu m-am gândit foarte bine și am decis să fac o schimbare în viață. Am nevoie să mă odihnesc de toată nebunia asta. Vreau să trăiesc normal.

Melissa: - Vă rog din tot sufletul, înțelegeți-o și sprijiniți-o!

Toți ceilalți (consternați): - Ceee?!

*

Cluj- Napoca. În casa Craioveanu, în sufragerie, văzând că nu obține nimic discutând în contradictoriu cu Lorena, Iolanda încearcă să-i spargă rezistența schimbând tactica.

Iolanda: - Lorena, ascultă-mă, te rog! Pentru binele tău spun asta. Deschide ochii în legătură cu Sorin Panait, te rog din toată inima!

Lorena: - Din contră, mamă, eu te rog pe tine să-ți deschizi ochii și mintea. Sorin e un bărbat extraordinar. Încearcă să-l cunoști!

Iolanda: - Poate să fie un bărbat extraordinar, Lorena, dar asta n-are nicio legătură cu orientarea lui sexuală. Sau i-ai cunoscut vreo iubită?

Lorena: - Da, pe mine. Iar eu am încredere deplină în el. Punct!

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 42

 

Cluj. Lorena dă o raită prin toată ferma, în scaunul cu rotile. Discută cu lucrătorii și le dă instrucțiuni.

*

La școală, Luca și Matei Craioveanu sunt epuizați și dorm în ore. Învățătorul Iustin Bălan îi mai trezește, însă gemenii adorm din nou. Colegii râd de ei, dar domnul învățător le face observații să nu se mai amuze pe seama celor doi.

*

București. Melissa este tot la spital, cu Gloria. Pe telefonul ei, se conectează cu Alberto pe Whatsapp, ca să o vadă și el pe Gloria prin apel video.

Melissa: - Da, chiar azi o externează, Beto.

Gloria: - Și vin direct la fermă. Meli a vorbit deja cu Lorena, e de acord.

Alberto: - Super, ne faci o vizită!

Gloria (cu tristețe): - Mai mult decât atât, Betito. Rămân acolo. De mâine, intru oficial în grupul paria. (Melissa îi mângâie părul; pe Alberto îl surprinde vestea).

*

Constanța. Miruna și Mirela Albu sunt și ele la școală, în curte. În recreație, fetele observă un grup mare de colegi, cu telefoanele mobile în mână, râzând în hohote. Se apropie pentru a înțelege despre ce-i vorba și văd pe internet un meme al lor purtând perucă de femei bătrâne. Izbucnesc în lacrimi, ies din grup și fug pe scările interioare.

*

Cluj-Napoca. După ore, învățătorul Iustin Bălan i-a chemat pe gemenii Craioveanu în sala profesorală, pentru o discuție în particular. Calm, nu îi ceartă, dorește doar o explicație

Iustin Bălan: - De ce ați dormit la toate orele de astăzi, băieți?

Matei și Luca (în cor, părând mirați): - Noi?!

 

CAPITOLUL 43

 

Cluj-Napoca. La școală. În sala profesorală, Matei și Luca se străduiesc să se scuze în fața învățătorului lor.

Luca: - Nu, domnu-nvățător, noi n-am făcut așa ceva.

Matei: - Mai mult ca sigur, vi s-a părut.

Iustin Bălan: - Așa cred și eu, băieți, că mi s-a părut. Dar știți care-i problema? Că după aproape treizeci de ani de învățământ, impresiile nu mă înșală. Haideți, să mergem! Vă duc eu la fermă.

Luca: - Nu vă deranjați, domnu-nvățător.

Matei: - Vine mătușa Lorena după noi. Deja cred că-i pe drum.

Iustin Bălan: - Nu vine. Tocmai am vorbit cu ea și i-am spus că vă duc eu acasă. Mergem? (Luca și Matei își mușcă buzele, îngrijorați; Iustin Bălan îi ține de mână, pe fiecare într-o parte).

*

Constanța. La școală. Miruna și Mirela sunt la direcțiune. Au venit să-i semnaleze directoarei situația din curte.

Miruna: - Ne cerem scuze, doamna directoare. Chiar n-am vrut să vă deranjăm cu asta, dar lucrurile au scăpat de sub control.

Directoarea: - Fetelor, spuneți-mi orice, fără teamă! Știți că vă puteți baza pe mine, nu-i așa?

Mirela: - Da, și vă mulțumim foarte mult! Dar înainte de a spune orice, vă rugăm să vă uitați la asta. (Mirela îi arată memeul pe telefon).

*

București. Gloria și Melissa sunt la cumpărături. Gloria cumpără o mulțime de cadouri: bijuterii, parfumuri, jucării de pluș, jocuri de societate, jocuri video, haine, dulciuri. Melissa încearcă s-o tempereze, însă fără succes.

Melissa: - Gloria, generozitatea ta e într-adevăr deosebită, dar nu crezi că deja ai luat prea multe?

Gloria: - Mel, înțelege: când vine vorba de familie, nimic nu-i prea mult.

Melissa: - Așa zici tu?

*

Constanța. Discuția Mirunei și a Mirelei cu directoarea continuă. Iar directoarea este șocată de imaginea pe care tocmai a văzut-o online.

Directoarea (furioasă): - Al cui e telefonul ăsta, fetelor?

Mirela: - Al unei colege, dar asta n-are importanță.

Directoarea: - Cum să nu aibă importanță, Miruna, dacă a postat o asemenea grozăvie? Ăsta-i bullying virtual și e un delict grav!

Miruna: - Doamna directoare, Miruna sunt eu. Ea-i Mirela. În fine, nu contează asta... Important e că fata respectivă, colega, doar ne-a împrumutat telefonul ei, fiindcă ale noastre n-au internet. Dar nu ea a postat acel meme.

Directoarea: - Atunci, cine l-a postat? (Fetele ridică din umeri; directoarea este îngrijorată).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și învățătorul Iustin Bălan beau o cafea la măsuța din curte.

Lorena: - Deci au dormit în oră, domnule învățător.

Iustin Bălan: - La toate orele, dră. Lorena.

Lorena: - Of, Doamne, e mai rău decât îmi închipuiam!

Iustin Bălan: - Așa m-am gândit și eu, domnișoară. De aceea am vrut să discutăm. Poate au vreo problemă neurologică... vreo tulburare de somn sau ceva.

Lorena (în șoaptă, pentru sine): - Sau tulburare de joc.

Iustin Bălan: - Poftim? Nu te-am înțeles.

Lorena: - Haideți să facem așa, domnule Bălan: dați-mi voie să aflu eu ce s-a întâmplat. Azi. Și mâine vă spun totul. De acord?

Iustin Bălan: - De acord! (Strângere de mână; își zâmbesc).

 

 

 

CAPITOLUL 44

 

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena și copiii sunt afară, la aer curat.

Matei: - De ce, mătușă Lorena? Ne-am făcut toate temele, cum voiai tu...

Lorena (îl întrerupe): - Corecție, Matei: v-ați făcut temele fiindcă asta-i responsabilitatea voastră de elevi.

Luca: - Totuna e, tuși Lore. Important e că le-am făcut și acum merităm să ne odihnim, nu crezi?

Lorena: - Cred, Luca, dar jocurile video nu-s cea mai bună modalitate de-a vă odihni, mai ales dacă sunt jucate în exces, cum obișnuiți voi. În plus, știți foarte bine că aici la fermă mama voastră și eu vi le-am interzis pe termen nedeterminat. În schimb, vă propun ceva care vă va ajuta să dormiți în noaptea asta mai bine ca niciodată: cinci ture de teren până la lac și înapoi.

Luca și Matei (foarte mirați): - Ceee?!

*

Melissa și Gloria zboară cu avionul de la București la Cluj. Cele întâmplate în ultimele zile le-au afectat, în special pe Gloria, care nu își poate reține lacrimile.

Gloria: - Nu pot să cred că după toată munca mea și toți banii pe care i-au câștigat de pe urma ei, mama și tata m-au alungat ca pe un câine. Exact cum au făcut cu tine în urmă cu câțiva ani, Melissa.

Melissa: - Tocmai de-aia, Glorita, nu-i nimic nou sub soare, ăsta le e stilul.

Gloria: - Da, Mel, dar nici măcar când m-au văzut atât de rău în spital n-au înțeles gravitatea situației. Pur și simplu, mi-au zis că dacă voiam să renunț la cariera artistică, trebuia să uit definitiv și de familie. (Melissa o strânge tare în brațe, iar Gloria plânge)

Melissa: - Așa, Glorita, descarcă-te! E cel mai bun lucru pe care poți să-l faci acum. Sunt aici cu tine, scumpo.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Matei și Luca aleargă spre lac.

Matei: - Eu o să fiu primul, vezi tu.

Luca: - Ba nu, eu! O să câștig toate turele.

Matei: - Auzi, Luca? Și dacă-i spunem lui tuși Lore că vrem ca premiu să ne lase să jucăm jocuri video?

Luca: - De ce? Oricum, n-o să fie de acord. În plus, premiul e o surpriză, ai auzit ce-a zis.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera de zi, Alin stă în fața calculatorului. Intră Ileana.

Ileana: - Ce faci, iubire?

Alin: - Caut bilete de avion pentru București, dragă.

Ileana: - Ce ciudat! De ce tocmai pentru București?

Alin: - Ca să-mi vizitez familia și să găsesc certificatul medical al bunicii. Îți amintești că am vorbit?

Ileana: - Da, îmi amintesc, dar tu nu pleci nicăieri! Ai auzit, Aline? E un ordin!

Alin (șocat): - Poftim?! (Exact atunci, fetele trec pe lângă ușă și aud ultima parte a conversației).

*

Cluj- Napoca, în casa familiei Craioveanu. Tereza intră în camera Iolandei și o găsește ghemuită în pat, cu mâna pe stomac.

Tereza (se apropie de pat): - Dna. Iolanda, am venit să... Ce ați pățit?

Iolanda (pe un ton plângăreț): - Aoleu, Tereza, mor! Nu trec de ziua de azi!

Tereza: - Nu vorbiți prostii, dna. Iolanda! Mai bine, spuneți-mi ce aveți.

Iolanda: - O durere de stomac... O durere de stomac care mă omoară. Tereza... te rog, cheam-o pe Lorena. (Tereza e foarte îngrijorată).

 

 

 

 

CAPITOLUL 45

 

Cluj- Napoca. În casa familiei Craioveanu. Tereza încearcă să-și păstreze calmul și s-o ajute pe Iolanda, numai că ea nu acceptă orice fel de ajutor.

Tereza: - Nu credeți c-ar fi mai bine să chemăm medicul de familie?

Iolanda: - Nu, Tereza, fiindcă lui nu pot să-i spun ultima mea dorință.

Tereza: - Vai, doamna Iolanda, nu mai vorbiți prostii! Lăsați-mă să chem doctorul să vă consulte și...

Iolanda: - Tereza, lasă vorbăria și du-te repede după Lorena, ca să putem spera că mă va găsi în viață. Du-te, te rog! Fugi! (Tereza se sperie și iese din cameră în graba mare).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Ileana nu dorește să se certe cu Alin, ci doar să-i împiedice plecarea, de aceea, după ieșirea nervoasă de adineauri, se străduiește să-și recapete calmul.

Alin: - Cum adică, Ileana? Care-i problema dacă plec?

Ileana: - Alin, îmi cer scuze că m-am enervat și am ridicat tonul, dar gândește-te bine, iubire. Tu nu ești în stare să călătorești. Ești bolnav.

Alin (râde): - Sunt amnezic, Ileana. Asta nu omoară și nici nu-i contagios, calmează-te, dragă!

Ileana: - Da, dar... nici măcar nu știi încotro s-o iei. Drept dovadă, îți cauți bilet pentru București, deși familia ta e în Cluj. (Pe Alin îl miră cuvintele ei).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Luca și Matei termină alergarea în același timp, iar Lorena îi întâmpină cu aplauze.

Lorena (aplaudându-i puternic): - Bravoooo!

Matei: - Ce ne facem, tuși? Am terminat deodată.

Lorena (râde): - Sigur, doar sunteți gemeni! (Râd și băieții)

Luca: - Putem să împărțim premiul sau nu?

Lorena: - Da, puteți, fiindcă este...

Tereza (vine în goană,gâfâind): - Vai, dră. Lorena, ce bine că te găsesc!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera lor, Mirela și Miruna stau pe covor și discută.

Miruna: - Oare s-a terminat cearta dintre mami și tati și putem merge să vorbim cu ei?

Mirela: - Despre problema de la școală? Mai bine nu, Miruna. Ai văzut că erau destul de nervoși, mai ales mami.

Miruna: - Da, mai bine nu le dăm alte motive de îngrijorare. Dar atunci ce facem, Mirela?

Mirela: - Ce zici de o poveste ilustrată despre ce am pățit la școală? (Miruna ridică degetul mare în semn de ok; fetele pregătesc împreună tot ce au nevoie pentru povestea ilustrată).

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Vestea adusă de Tereza îi îngrijorează pe Matei și pe Luca. În schimb, Lorena, deși nu ignoră problema, își păstrează calmul și acționează rațional.

Matei: - De ce se simte buni așa de rău? Ce a pățit?

Luca: - Nu vrem să moară, Tereza!

Lorena: - Stați liniștiți, băieți, că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Vă amintiți când bunica părea leșinată, dar apoi și-a revenit? (Gemenii dau din cap afirmativ și zâmbesc)

Tereza (sceptică): - Oare de data asta va fi la fel, domnișoară?

Lorena (privind-o cu reproș): - Tereza! Bea niște apă, mai bine!

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 46

 

Cluj-Napoca. În casa familiei Craioveanu. Lorena este în camera Iolandei, stă de vorbă cu ea, încercând să afle care este problema.

Lorena: - Mamă, explică-mi te rog frumos o chestie: dacă te doare așa de rău stomacul încât îți vine să mori, de ce refuzi să chemi medicul sau să mergi la spital? Dacă-i o hemoragie internă?

Iolanda (pe un ton plângăreț): - Ei, vezi? Exact: hemoragie internă. Și știi ce mi-o produce? Relația ta cu Sorin Panait.

Lorena: - OK... (Râde) Mamă, de câte ori să-ți spun că...

Iolanda: - Nu, Lorena, mătăluță nu-mi spui nimic, fiindcă n-ai dreptul! Mai bine, meditează la ce-ți spun eu: bărbatul ăla nu-i pentru tine.

Lorena: - Mamă...

Iolanda: - Cheamă-mi nepoții, ca să mă găsească în viață. (Lorena oftează adânc și dă din cap dezaprobator).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Alin este din nou singur în sufragerie. Îi vin în minte numeroase imagini cu familia lui din Cluj, inclusiv cu ferma familiei Craioveanu. Le notează pe toate în agendă.

*

Aeroportul din Cluj-Napoca. Lorena, gemenii, Sorin și Alberto le întâmpină pe Gloria și Melissa când ajung de la București. Le ajută să ducă bagajele în mașina lui Sorin, iar apoi merg să mănânce la mall, unde vizionează și un film.

*

La Constanța. Alin se sperie de imaginile din propria minte și se cufundă în gânduri mai tulburătoare decât oricând.

Alin: - Lorena, Iolanda, ferma Craioveanu, Melissa, trapezul ăla, Circul Internațional Bucuria... Ce-or fi toate astea?! Oare o iau razna complet?!

*

Cluj. În timpul nopții, la ferma Craioveanu. Gemenii dorm profund. Melissa trece prin cameră, îi acoperă și îi pupă. Chiar dacă Matei și Luca nu se trezesc- nici nu este intenția ei să-i scoale-, pentru Melissa, aceste momente alături de copiii săi sunt neprețuite, deși până acum au fost destul de rare, băieții petrecându-și majoritatea timpului la bunica. Tocmai din acest motiv, astfel de clipe în care își poate arăta iubirea și grija materne sunt atât de speciale pentru Melissa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 47

 

Cluj-Napoca. A doua zi dimineața. Lorena și Melissa se află la școală, în sala profesorală, discută cu învățătorul Iustin Bălan.

Lorena (văzând, alături de Melisaa, calificativele gemenilor): - Așa de rău stau, domnule Bălan?

Iustin Bălan: - Din păcate, da. Sunt în pericol de repetenție, după cum puteți vedea. Cu atât mai mult dacă mai lipsesc de la ore sau mai dorm la ele.

Melissa: - Nu vă faceți probleme, domnule învățător, voi avea personal grijă să nu se întâmple așa ceva! (Hotărâtă) Asta ar mai lipsi!

Lorena: - Iar eu, evident, te ajut cu orice, Melissa.

Melissa: - Îți mulțumesc, Lorena. (Își zâmbesc)

Iustin Bălan: - Mă bucur că sunteți în asentimentul meu, fiindcă am un plan pentru care voi avea nevoie de aprobarea voastră. M-am gândit să...

*

Cluj. La ferma Craioveanu, la grajduri. Gloria îl ajută pe Alberto să țesale caii.

Alberto: - Cum a fost în prima noapte liniștită, departe de atâtea obligații, Gloria?

Gloria: - Nu știu, Betito, serios că nu știu ce să-ți spun. Pe de-o parte, e foarte mișto: un mediu nou, sunt cu voi, aici nu-s exigențe absurde...

Alberto: - Dar ți-e dor de muncă și nu știi ce să faci cu atâta timp liber, corect?

Gloria: - Exact! Adică am niște idei, dar încă nimic concret.

Alberto: - Atunci, îmi permit eu să-ți sugerez ceva concret, pot?

Gloria: - Te rog!

Alberto: - După ce terminăm aici, profităm de faptul că azi Sorin deschide cabinetul doar după-masa și te duc să rezolvăm tot ce trebuie pentru noul tău liceu pe care l-a indicat Melissa, ce zici?

Gloria: - Genial! Ai face asta pentru mine? (Își zâmbesc și bat palma).

*

Constanța. În cabinetul medical, Alin Albu discută în contradictoriu cu medicul psihiatru și, după cât se pare, ambii au ajuns la capătul răbdărilor.

Alin: - Nu-mi mai tot spuneți că sunt amintiri, domnule doctor, vă rog frumos! V-am explicat deja istoricul medical al familiei mele.

Psihiatrul: - Istoric în legătură cu care nu avem nicio confirmare, dle. Albu. Cel puțin, nu cu documente medicale convingătoare.

Alin (enervat): - Mă scuzați, domnule doctor, dumneavoastră îmi spuneți că nu are nicio valoare cuvântul familiei mele?!

Psihiatrul: - Dle. Albu, nu vă spun decât că pentru mine ca medic, cuvintele nu sunt suficiente, dacă nu am confirmarea scrisă.

Alin (enervat la culme, sare de pe scaun): - Dacă vreți să știți, eu am deplină încredere în familia mea!

Psihiatrul: - În schimb, dle. Albu, pentru binele familiei și al dumneavoastră propriu, eu vă recomand să puneți toate lucrurile cap la cap.

*

Tot la Constanța, la școala unde învață Miruna și Mirela Albu. Elevii au oră de limba română, însă, pe lângă învățătoare, în clasă este și directoarea, care le arată la televizor memeul cu Miruna și Mirela cu perucă de bătrâne.

Directoarea: - Cine a făcut asta?

Toți elevii, inclusiv surorile Albu: - Ooooh!

*

În casa de la Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. În camera sa, Iolanda face exerciții fizice. Când aude bătăi în ușă, întrerupe exercițiile și se așează din nou ghemuită în pat.

Iolanda (cu vocea stinsă): - Cine-i?

Tereza: - Sunt eu, Tereza. Pot să intru?

Iolanda: - Intră.

Tereza (deschizând ușa): - Aveți musafiri, doamnă.

Iolanda: - Ce musa... (Văzându-l pe Sorin...) Tu?! (Supărată)

Sorin (cu un zâmbet cald): - Bună ziua, doamna Iolanda! Cum vă simțiți?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 48

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, Sorin primește o mostră de cum ar fi viața lui dacă Iolanda i-ar deveni soacră.

Iolanda: - Cum să mă simt, Sorine? Foarte rău, din cauza ta! De ce ai venit? Pleacă de aici!

Sorin: - Da, plec, dar după ce vă văd. Știu că și dumneavoastră ați fost la mine la spital când eram internat.

Iolanda: - De unde știi că am... Ah, bineînțeles, Lorena! (Se strâmbă)

Sorin: - Și fiindcă vă sunt recunoscător, am venit acum să vă văd, ca să vă întorc favoarea. Și să vă aduc cafeaua asta, preferata dumneavoastră.

Iolanda (primește cadoul din mâna lui, mirată, dar cam fără chef): - Nu trebuia să te deranjezi.

*

Constanța. La școala unde învață Miruna și Mirela, în clasa lor, toți sunt agitați de prezența directoarei și nici nu doresc să colaboreze cu ea.

Directoarea: - Nimeni nu recunoaște? Foarte bine, scăderea notei la purtare pentru toată clasa!

Toți elevii, cu excepția Mirunei și a Mirelei: - Ceeee?!

Directoarea: - Și vă avertizez că nu renunț până nu găsesc vinovatul, așa că, în pauza mare, vă aștept pe toți la direcțiune, pentru interogatoriul de rigoare!

Toți (speriați): - Ooooh!

*

Însoțită de Alberto, Gloria vizitează întâi noua sa școală. Acolo discută cu directorul și cu câțiva dintre profesori și este plăcut impresionată de dotări. Alberto o înscrie. Apoi, cei doi frați merg împreună să cumpere noi rechizite.

*

La școala din Constanța, directoarea a început interogarea colegilor surorilor Albu. Unul câte unul, se prezintă la direcțiune și, în final, directoarea găsește vinovații: Ivan și Maria, aceiași colegi care le tunseseră, făcuseră acum și memeul cu ele purtând peruci de femei în vârstă.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În camera gemenilor, Melissa și Lorena stau de vorbă cu ei despre înțelegerea la care au ajuns cu învățătorul.

Melissa: - Băieți, Lorena și cu mine am luat decizia asta pentru că vrem să vă ajutăm să scăpați de repetenție. Înțelegeți, nu-i așa?

Luca: - Da, mami.

Lorena: - De mâine începând, domnișorilor, și până când recuperați toată materia, domnul învățător Bălan o să vină zilnic la cinci după-masa să vă dea meditații.

Matei: - Ok, nicio problemă, tuși, suntem de acord. (Melissa le zâmbește, iar ei îi răspund tot cu un zâmbet; Lorena îi privește cu scepticism).

Lorena (îi sună telefonul): - Scuze! Alo? Servus, Tere! (Acum, foarte speriată) Cum adică?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 49

 

Cluj. Ferma Craioveanu. Melissa și copiii se străduiesc să o convingă pe Lorena să nu plece singură la oraș.

Matei: - Dar, mătușă, mama are dreptate. Trebuie să mergem cu tine s-o vedem pe bunica.

Lorena: - Matei, nu vă îngrijorați, bunica va fi bine.

Luca (neîncrezător): - Îhî... Și atunci, tu de ce ești așa speriată?

Melissa: - Lorena, vrem să mergem cu tine. Cum să te lăsăm singură și să conduci așa?

Lorena: - Stai liniștită, Melissa, doar știi că pot să conduc. Cine te-a adus de la penitenciar?

Melissa: - Tu. Dar, Lore, nu mă refer la starea ta fizică, ci la cea emoțională. Și cum Nicu, șoferul, nu-i acum aici să te ducă...

Lorena: - Mel, mă duc, văd cum stă situația, mă întorc... nu se va întâmpla nimic rău. Mai bine, stați liniștiți, vedeți-vă de treburi și vă promit că o să am mare grijă de doamna Iolanda.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Toți iau cina în bucătărie. Sunt tăcuți. Se aud numai tacâmurile în farfurii.

Laurențiu: - Cred că asta-i cea mai silențioasă cină de până acum. Știe cineva de ce?

Ileana (râde): - Vai, tată! Logic, fiindcă toți tăcem! (Comentariul ei stârnește râsul tuturor, apoi, din nou, se cufundă toți în propriile gânduri și se așterne o liniște mormântală).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Alberto o ajută pe Gloria să își decoreze camera cu toate obiectele pe care le-au cumpărat împreună, să își pună la locurile lor hainele și rechizitele pentru școală.

*

Lorena tocmai a ajuns la Cluj-Napoca, în casa părinților ei. În fața ușii dormitorului mamei sale, discută cu Tereza.

Lorena: - Of, Tereza, cum adică nu te-a lăsat să chemi salvarea? Dacă situația-i așa de gravă, ar fi trebuit să suni oricum. Dacă scuipă sânge, probabil e o hemoragie. Asta-i foarte serios, măi, femeie!

Tereza: - Normal, știu, dră. Lorena. Dar ce era să fac? Doamna Iolanda îmi tot repeta că vrea să te vadă și că nici să nu-mi treacă prin cap să chem vreun doctor până nu vii tu. (Înăuntru, Iolanda are un acces puternic de tuse)

Lorena: - Aoleu, hai să intrăm! (Se grăbește să intre în cameră și să ajungă lângă pat) Ce-ai pățit, mamă? Cum te si... (Este foarte îngrijorată până în momentul în care atinge petele roșii de pe pat) Doamna Iolanda Pop Craioveanu, ăsta nu-i sânge în niciun caz! Asta-i vopsea! (O privește cu reproș)

Tereza (șocată): - Cum așa?!

Lorena: - Iar noi, Tereza, suntem două fraiere, asta suntem!

*

A doua zi dimineața, la Constanța. Alin Albu ajunge de la ora șapte la spital și se așează în sala de așteptare. Este primul și, momentan, singurul pacient, când neurologul și psihiatrul ajung la cabinete, la opt fix.

Alin: - Bună dimineața, domnilor doctori! Vă așteptam.

Psihiatrul: - Pe amândoi? De la prima oră a dimineții, dle. Albu?

Neurologul: - Atât de urgent este?

Alin: - Da, domnilor, arde de-a dreptul.

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 50

 

Constanța. Medicul psihiatru îi invită pe colegul său neurolog și pe Alin, pacientul lor comun, în cabinet pentru a sta de vorbă, iar Alin le arată din nou celor doi notițele.

Alin: - Înțelegeți ceva din toate notițele mele, domnilor doctori? Puteți trage vreo concluzie logică?

Neurologul: - Înțelegem același lucru ca dumneata, Aline. Iar concluzia la care ai ajuns este complet logică.

Alin: - Deci nu sunt nebun?

Psihiatrul: - Bineînțeles că nu, dle. Albu, și ți-am spus-o de foarte multe ori.

Alin: - Păi atunci, dacă tot ce am notat în agendă sunt amintiri reale, cum e posibil ca eu să mă aflu aici și... într-o asemenea situație? (Alin este consternat; medicii sunt și ei nedumeriți, semn că întrebarea le depășește sfera de competență).

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Gloria și Melissa se întâlnesc pe coridor, la etaj. Gloria are în mâini vreo cinci sacoșe mari, pline ochi.

Melissa: - Dă-mi voie să te ajut. (Ia trei plase)

Gloria: - Mersi. Ia zi, Meli, cum arăt în uniformă?

Melissa: - Super, Glorita, ești foarte frumoasă! Ai emoții?

Gloria: - Oarecum... Dar n-am timp să mă gândesc la ele. Trebuie să ajung la școală.

Melissa: - Dar cu plasele astea ce faci? Chiar vrei să donezi tot? Sunt practic toate lucrurile cu care ai venit de la București, inclusiv hainele tuturor personajelor pe care le-ai interpretat în carieră.

Gloria: - Tocmai de aia, Mel. Nu vreau nimic care să-mi amintească de viața de dinainte. (Melissa o privește mirată).

*

În curte, profitând de căldura plăcută a soarelui, Lorena s-a întins în hamacul dintre doi copaci bătrâni cu frunziș bogat și verde. Vântul adie ușor, iar ea, cu telefonul în mână, vorbește prin apel video pe Whatsapp cu Valeriu, tatăl ei.

Lorena (cu mult entuziasm): - Cum crezi, tată, că aș putea rata spectacolele din Cluj? Vin la toate!

Valeriu: - În primul rând, da, Lorena? Iar eu vin după tine să te aduc la circ.

Lorena: - Nu-i nevoie, tati, pot să vin singură. Știi că-mi place să fiu cât mai independentă posibil. Nu, stai, mint! O să vin cu toată familia. Bine, în afară de doamna Iolanda, pe care-n momentul ăsta nici nu vreau s-o văd în ochi!

Valeriu: - De ce, iar v-ați certat, Lore? Deși, dacă ești atât de furioasă pe ea, înseamnă c-a dat-o în bară rău de tot! (Râde)

Lorena: - Nici nu-ți poți închipui! Crede-mă, ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de grav! Pur și simplu, a...

*

Cluj-Napoca. În casa familiei Craioveanu. Tereza a rămas cu Iolanda în cameră după ce Lorena a plecat valvârtej, înfuriată la culme de atitudinea mamei sale.

Tereza: - E pur și simplu incalificabil, dna. Iolanda! Să ne speriați pe toți în halul ăsta! Și mai ales s-o faceți pe Lorena să vină într-un suflet de la fermă până aici pentru o tâmpenie?! Chiar ați pus capac!

Iolanda: - Și-a căutat-o cu lumânarea fiind iubita unui neica nimeni ca doctorașul ăla! Și tu nu mă mai certa, Tereza, că nu-s copil! Oh, apropo de doctorașul Sorin Panait... n-am de ales, trebuie să vorbesc cu el. (Iolanda se strâmbă; Tereza o privește cu îngrijorare).

*

Când Gloria pășește pe poarta liceului, mai mulți elevi, profesori și membri ai personalului o recunosc și o înconjoară pentru a-i cere autografe.

Gloria (în timp ce se forțează să zâmbească, se gândește): - Of, Doamne, nici aici nu mă lasă în pace!

 

 

CAPITOLUL 51

 

Lorena și Melissa îi duc pe gemeni la școală cu mașina Lorenei.

Lorena: - Am ajuns, domnișorilor. Să aveți o zi frumoasă și să fiți atenți la ore! (Matei și Luca se dau jos din mașină)

Melissa: - Și să nu-i mai dați domnului învățător motive să se plângă de voi, vă rog!

Matei: - Stați liniștite, o să fim foarte cuminți!

Luca: - Da, am promis și ne ținem de cuvânt! (După ce mama și mătușa îi pupă, cei doi băieți intră în curtea școlii)

Melissa (zâmbește fericită): - Au reacționat atât de bine!

Lorena (sceptică): - Ba chiar prea bine. Eu n-am încredere, Melissa. (Cade și Melissa pe gânduri).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Alin este în camera fetelor, le pregătește pentru școală pieptănându-le.

Miruna: - Deci, tati, chiar crezi că nu mai avem ce face?

Alin: - Dacă deja ați vorbit cu doamna directoare, iar dânsa nu vrea să cedeze, cred că da, ați epuizat toate posibilitățile, dragilor.

Mirela: - Oh, nu, pe bune?! Bieții noștri colegi! Nu voiam să fie exmatriculați definitiv. Noi voiam doar să fie opriți, dar nu așa.

Alin (după ce le termină de aranjat părul): - Prințesele lui tati, ia să vedem... Uitați-vă la mine! (Se așează în fața lor, pe vine, pentru a fi la același nivel) Colegii voștri au făcut o greșeală gravă. Bullyingul virtual e un delict. În plus, nu-i prima oară când aceiași colegi vă fac bullying. Gândiți-vă că poate fi bine pentru ei dacă învață lecția pe care școala le-o dă prin exmatriculare.

Miruna și Mirela (zâmbind): - Dacă vedem așa lucrurile...

*

Cluj-Napoca. La liceu, în clasa Gloriei. Întrucât este nou-venită, diriginta o prezintă colegilor.

Diriginta: - Eu știu că Gloria nu are nevoie de nicio prezentare, o cunoașteți cu toții foarte bine. Totuși, dacă vrei să ne spui câteva cuvinte, Gloria, te rugăm!

Gloria: - Vă mulțumesc, doamna dirigintă. Lucrul cel mai important pe care vreau să vi-l spun, dragi colegi, este că vă mulțumesc pentru primirea călduroasă pe care mi-ați făcut-o încă de când am pășit în curte. Totuși, pentru voi nu vreau să fiu actrița Gloria Runceanu. Sunt doar Gloria, colega voastră, bine?

Un coleg: - Ok, dar de ce te-ai mutat din București la Cluj și ai venit la școala noastră?

O colegă: - O să continui cariera artistică?

Gloria (în timp ce lor le zâmbește, se gândește): - Parcă prea repede au început întrebările!

*

Cabinetul Veterinar al doctorului Sorin Panait. El consultă un cățel, iar Alberto scrie o rețetă pe care Sorin i-o dictează.

Sorin: - Lăbuța stângă din față, rănită. Hai să-i dăm un antialgic, de exemplu...

Alberto (auzind o bătaie în ușă): - Intrați!

Iolanda (bagă capul): - Bună ziua! Nu vreau să vă rețin. Sorine, când termini, hai să vorbim puțin, te rog.

Sorin: - Desigur, so... doamna Iolanda! (Alberto râde).

*

Ferma Craioveanu. Natalia pune masa în bucătărie, care este open space cu livingul.

Natalia (auzind zgomotul cheilor în ușa de la intrare): - Ai ajuns, Nicule? Ai adus tot?

Valeriu (intrând din hol): - Nu sunt Nicu și nu știam ce să aduc, așa că m-am adus pe mine, pentru început. (Râde)

Natalia (râde și ea, însă este foate surprinsă): - Domnule Valeriu!

 

 

 

CAPITOLUL 52

 

Valeriu Craioveanu este o persoană foarte atentă la detalii, probabil prin natura profesiei. Și tot din cauza profesiei, vine foarte rar acasă. Dar când vine, marchează prezența, ca și acum.

Natalia: - Cât mă bucur să vă văd! Și ce surpriză! Vai, dar vă rog, faceți-vă comod! Cu ce vă servesc? O cafea, un...

Valeriu: - Natalia, liniștește-te! Nu-mi trebuie nimic. Și nici n-am venit să deranjez. Mai degrabă, vreau să fac ordine în viața de familie. (Apropiindu-se de masă) Spune-mi mai bine cu ce te pot ajuta eu. Mai ai de pus paharele, nu-i așa?

Natalia: - Da, dar mă descurc singură, nu vă faceți griji.

Valeriu: - Sunt convins că te descurci, Natalia, dar, așa cum știi, mie nu-mi place să stau cu mâinile încrucișate și să mă uit la alții cum lucrează. Zi, unde-s pah...Ah, mi-am adus aminte! (Merge să le aducă).

*

Cabinetul veterinar. În sala de așteptare, Sorin stă de vorbă între patru ochi cu Iolanda. Stau în picioare, față în față.

Sorin: - Vă ascult, doamna Iolanda. Despre ce vreți să discutăm?

Iolanda: - Întâi de toate, vreau să-ți spun că nici în cele mai negre coșmaruri nu mă văd ca fiind soacra dumitale. Așadar, să nu mai îndrăznești în viața ta să-mi spui așa, nici măcar în glumă! Ai înțeles?

Sorin: - Perfect, doamnă!

Vine Lorena și rămâne la o anumită distanță, pentru a nu fi văzută de ei. Ea, în schimb, îi poate vedea și auzi foarte bine, ba chiar e bucuroasă la auzul vorbelor mamei sale.

Iolanda: - În regulă. Acum, motivul real al vizitei mele este că vreau să-ți comunic că beneficiarii asociației Noua Speranță vor să mai mergi acolo cu animăluțele. Au fost încântați!

Sorin: - Mă bucur mult, doamna Iolanda! Contați pe mine! Cu cea mai mare plăcere voi merge în continuare la asociație ca voluntar!

Iolanda: - Stai, nu așa de repede! Îți propun să facem o înțelegere.

*

La școală, Gloria se străduiește să răspundă la întrebările colegilor, deși nu îi este deloc ușor. Dar le înțelege curiozitatea.

Gloria: - Adevărul este că sunt într-o etapă a vieții în care vreau să experimentez lucruri noi și să iau o pauză de la ce făceam înainte. Ce va aduce viitorul... vom vedea în viitor. (Colegii sunt foarte mirați).

*

La cabinetul veterinar, continuă conversația lui Sorin cu Iolanda, iar Lorena îi ascultă cu viu interes.

Sorin: - Ce fel de înțelegere, doamna Iolanda?

Iolanda: - Uite, eu te voi răsplăti cu o sumă frumușică pentru fiecare vizită făcută la asociație.

Sorin: - Nu-i nevoie, doamnă, pentru ce? Eu sunt fericit că pot fi voluntar. Bani am deja suficienți din munca de aici de la cabinet.

Iolanda: - Cum să ai suficienți? Nu fi mediocru, omule, țintește sus! Eu îți propun să te ajut cu banii, plătindu-ți vizitele la asociație. În schimb, tu o lași în pace definitiv pe Lorena. Facem târgul? (Sorin și Lorena rămân cu gurile căscate).

*

Constanța. Alin este în biroul de avocatură al Ilenei, a venit să discute cu ea urgent. Stau față în față, așezați la birou.

Ileana: - Aline, oare ceea ce ai de zis nu suportă amânare până diseară când ajung acasă? Aici e locul meu de muncă, nu vreau să-l amestec cu chestiuni familiale.

Alin: - Îmi pare rău, Ileana, dar trebuie să vorbim chiar acum! Nu te caut ca soție, ci în calitate de avocată, ca să mă ajuți să rezolv o problemă extrem de urgentă și gravă.

Ileana (foarte surprinsă): - Ce ciudat! Cum așa?

Alin: - Te rog să citești povestea asta și să-mi spui, în calitate de avocată, la ce tip de delict se încadrează. (Îi dă niște coli A4 scrise la calculator).

 

 

CAPITOLUL 53

 

La biroul de avocatură, Ileana are parte de cea mai neplăcută surpriză a vieții sale, așadar încearcă din răsputeri să își ascundă mirarea și îngrijorarea.

Ileana: - De unde ai scos povestea asta?

Alin: - Este povestea vieții mele, cea reală. Cel puțin, ce îmi amintesc din ea. Ce-mi spui despre asta, Ileana?

*

Cluj-Napoca. Discuția lui Sorin cu Iolanda, urmărită din umbră de Lorena, continuă pe tonul categoric impus de Sorin.

Sorin: - Nu facem niciun târg, doamnă! Ba chiar o să mă prefac că nici n-am auzit propunerea!

Iolanda: - Nu te grăbi, Sorine, gândește-te bine!

Sorin: - Nu am la ce să mă gândesc, doamna Iolanda! Iubirea nu se cumpără și nu se vinde, pentru că n-are preț! Nu pot să cred că ați venit să-mi propuneți așa ceva!

Lorena (cu lacrimi în ochi): - Iar eu nu pot să cred că ai decăzut atât de mult, mamă! (Cei doi se miră să o vadă).

*

Constanța. Se pare că Ileana a găsit cea mai bună modalitate de a scăpa, cel puțin temporar, din situația creată de Alin. Totuși, el nu renunță ușor.

Ileana (cu un râs nervos): - Spun că ești foarte creativ, Alin! Te-ai gândit să înscrii povestea asta la vreun concurs literar?

Alin: - Nu face mișto, Ileana, că treaba-i cât se poate de serioasă! Mai bine, spune-mi adevărul! Adevărul gol-goluț!

*

Cluj. La ferma Craioveanu, totul este pregătit pentru servirea mesei. Natalia, Valeriu și Melissa așteaptă sosirea celorlalți.

Melissa: - Mai trebuie doar șervețelele și masa-i pregătită.

Natalia: - Și să vină domnișoara Lorena cu gemenii și cu doamna Iolanda.

Valeriu: - Vai, abia aștept să-i văd pe toți!

Melissa: - Vă cred, nea Valeriu. Trebuie să fie... Mă scuzați, e telefonul meu. Da, spune, Lore. Draga mea, te rog liniștește-te, că nu înțeleg nimic. Da, bineînțeles că pot să mă duc eu după Luca și Matei la școală, dar de... Cum?! (Ceilalți o privesc cu îngrijorare pe Melissa).

*

Constanța. Ileana tot încearcă să pună capăt discuției cu Alin, dar el nu se lasă cu una, cu două. Mai ales pentru că lucrurile care acum încep să aibă sens în mintea lui sunt de-a dreptul înspăimântătoare.

Ileana: - Singurul adevăr, Aline, este că n-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbești.

Alin (foarte neîncrezător): - Oare? Ileana, din toată inima îmi doresc ca într-adevăr să nu știi nimic. Dacă aș descoperi că ești implicată în povestea asta, ar fi cea mai mare dezamăgire din viața mea! (Ileana își mușcă buzele discret, printr-un gest rapid, aproape imperceptibil; apoi revine la expresia neutră).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 54

 

Constanța. În urma celor întâmplate mai devreme la birou, Ileana îl cheamă de urgență pe Laurențiu la o cafea în oraș, să rezolve împreună problema. Stau de vorbă la o terasă.

Laurențiu (râde): - Pentru asta m-ai chemat atât de urgent, Ileana?! Credeam că-i ceva serios!

Ileana: - Tată, aterizează, te rog! Dacă asta nu-i serios, nu știu cum s-ar putea numi!

Laurențiu: - Nevroza ta? O numim așa?

Ileana: - Nevroza mea?! Ți se pare că toată povestea pe care ți-am spus-o e o simplă nevroză?! Tată, Alin și-a amintit tot! Absolut totul!

Laurențiu: - Da, și?

*

Cluj-Napoca. Sorin și Lorena sunt în curtea clinicii veterinare. El o îmbrățișează ca să o liniștească.

Sorin: - Lore, te rog, calmează-te! Comportă-te ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Pentru că, de fapt, nici nu s-a întâmplat.

Lorena: - Cum să nu, Sorine?! S-a întâmplat tot ce n-ar fi trebuit: propunerea atât de absurdă a mamei mele!

Sorin: - Tocmai de-aia, mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă. Uite... (Văzând că Valeriu coboară din mașina personală) Vai, bine că ați ajuns!

Lorena (se întoarce puțin cu căruciorul și îl vede): - Tati!

Valeriu: - Spuneți-mi, dragilor, ce-a mai isprăvit Iolanda de data asta?

*

La Constanța, pe terasa restaurantului, cafeaua pe care o beau Laurențiu și Ileana numai liniștită nu este.

Ileana (foarte mirată): - Cum adică și? Și ți se pare puțin lucru?

Laurențiu: - Nu mi se pare puțin. Dar văd că tu ți-ai pierdut perspectiva, Ileana. Ca întotdeauna, nu ești în stare să-ți rezolvi singură problemele.

Ileana: - Tată, nu mă...

Laurențiu: - Nu mă întrerupe! Așadar, ca întotdeauna, eu sunt aici să-ți rezolv problemele și să-ți simplific viața.

Ileana: - Ce vrei să faci?

Laurențiu: - Să folosesc ultima soluție care ne-a rămas. Dar nu-ți spun despre ce-i vorba, ca nu cumva să-mi strici planul.

*

Cluj. Nicu este la volanul mașinii, conduce spre fermă. Melissa și gemenii sunt pe bancheta din spate.

Melissa: - Felicitări că ați fost atenți la toate orele de azi, scumpii mei! Domnul Iustin și cu mine ne bucurăm mult! Țineți-o tot așa!

Matei: - Așa o să facem, mami, numai dacă faci și tu ceva pentru noi.

Nicu: - Măi să fie! Pentru generația de azi, nici ascultarea de părinți și de profesori nu mai e gratis, ca să vezi!

Luca: - Taci, Nicule, că nu vorbim cu tine!

Melissa: - Puteți fi siguri că nici cu mine nu veți vorbi, dacă nu arătați respect, copii!

Matei și Luca: - Ne iertați!

Melissa: - Vă iertăm, dar să nu se repete!

Luca: - Bine, mamă, promitem! Dar ne lași să mergem întâi la bunica, la oraș?

Matei: - Da, vrem să vedem cum se mai simte și să vorbim cu ea ceva foarte important.

Nicu: - Ah, nu vă faceți griji, băieți, bunica-i invitată la masă la fermă. (Gemenii își zâmbesc și își fac cu ochiul).

*

Valeriu ajunge la fermă în mașina lui împreună cu Lorena, Iolanda și Sorin.

Valeriu: - Te aștept înăuntru, Iola. Mă duc s-o ajut pe Lorena.

Iolanda (îl prinde de braț): - Lorena se descurcă singură. Oricum, Sorin s-a dus după ea. Tu rămâi aici și îmi explici cum se cade toată treaba, Valeriu! De parcă n-ar fi fost de ajuns că ai venit fără să anunți, colac peste pupăză, l-ai mai invitat și pe Sorin Panait să ia prânzul cu noi!

Valeriu: - Da. Deși nu-ți place, el este iubitul fetei noastre. Și vreau să-l cunosc ca să știu dacă ai sau nu motive întemeiate să-i toci la cap. (Iolanda îl privește uimită și cu reproș).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 55

 

La ferma Craioveanu, toată familia, plus Sorin, ia masa de prânz împreună în camera de zi, care este open space cu bucătăria.

Sorin: - Întrucât nu am familie, nu a fost întotdeauna ușor. Dar nici nu m-am lăsat pradă tristeții. Eu sunt dintre cei care cred că orice dificultate este o lecție de viață.

Melissa: - Ce bine că gândești așa, Sorin, felicitări!

Gloria: - Da, asta-i mentalitatea învingătorului, Sorin. O împărtășesc sută la sută.

Iolanda: - Chiar? De aia ai renunțat și ai aruncat la gunoi atâția ani de succes în carieră, Gloria? Atâția ani de eforturi ale părinților tăi pentru ca tu să ai un viitor în mediul artistic? (Gloria nu răspunde, doar apleacă privirea, rușinată)

Alberto: - Cu tot respectul, doamna Iolanda, acest subiect o privește pe sora mea și pe noi ca familie.

Valeriu: - În plus, era rândul lui Sorin să ne povestească ceva despre el. Dă-mi voie să-ți spun, Sorine, că te admir foarte mult pentru atitudinea în fața vieții. Tu și Lore sunteți exact la fel în privința asta.

Luca: - Auzi, Sorine, zi sincer, să știm și noi clar o treabă.

Matei: - Până la urmă, cu cine ești în relație de cuplu: cu mătușa Lorena sau cu unchiul Alberto?

Lorena (se înroșește): - Vă rog, copii!

Sorin (cu toată convingerea): - Cu Lorena, bineînțeles, băieți! Eu sunt heterosexual, iar asta nu se va schimba niciodată! Ce ați auzit voi sunt numai bârfe ale unor oameni fără ocupație, care inventează lucruri pentru că nu mă cunosc suficient de bine.

*

Constanța. Alin este în biroul lui de la firma de asigurări, scrie ceva la calculator și gândește cu voce tare.

Alin: - Gata, am terminat pe ziua de azi! Dar, înainte să plec acasă, vreau să caut bilete de avion pentru Cluj. Trebuie să merg cât mai repede posibil. (Oftează adânc în timp ce își începe căutarea pe Internet) Of, mă doare să recunosc, însă, cu cât mă gândesc mai mult la ultimele evenimente, cu atât mă conving mai tare că va trebui să duc singur bătălia asta, fără a conta pe familie.

*

Ileana a luat un taxi și urmărește mașina tatălui ei cu prudență, pentru a nu-i crea bănuieli. Este îngrijorată și îngândurată.

Ileana: - Îmi pare rău pentru tine, tati, dar trebuie să mă asigur că nu o să ne bagi într-o belea și mai mare prin ceea ce ai de gând să faci.

*

Cluj-Napoca. Iolanda și Valeriu s-au întors acasă și discută în dormitorul conjugal, stând în picioare, față în față. El este calm, iar ea nervoasă.

Iolanda: - Admir foarte mult atitudinea ta în fața vieții, Sorine; ești exact ca Lorena în privința asta... Ce a fost aia, Valeriu?

Valeriu: - Concluzia mea după ce l-am cunoscut pe Sorin, Iola. Adică, dragă, concluzia-i că te legi de viața lui degeaba.

Iolanda (foarte mirată și furioasă): - Ah?!  Ia auzi, măi, la el!

*

Constanța. Laurențiu Udrea se află în cabinetul unui medic psihiatru. Ileana dă buzna fără să bată la ușă și le întrerupe conversația.

Laurențiu: - Ce spuneți, domnule doctor, suma aceata este suficientă pentru a-l declara nebun pe ginerele meu? (Îi înmânează un cec)

Medicul: - Este o sumă frumușică, domnule Udrea, și...

Ileana (privindu-i cu reproș, de îndată ce intră): - Și să nici nu vă treacă prin cap! (Cei doi sunt foarte mirați).

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 56

 

În cabinetul medicului psihiatru, situația a devenit tensionată, însă Laurențiu încearcă să o calmeze pe Ileana și să își pună în aplicare planul.

Laurențiu: - Ne scuzați o clipă, domnule doctor.

Medicul: - Nicio problemă, dle. Udrea.

Laurențiu (în șoaptă): - Ileana, încerc să-ți aranjez viața.

Ileana: - Să mi-o aranjezi sau să mi-o complici și mai mult? Să nu-ți treacă prin cap, tată! (Laurențiu este șocat și furios).

*

Nici la Cluj-Napoca apele nu sunt mai liniștite în discuția dintre Valeriu și Iolanda. Ambii au cele mai bune intenții, însă numai timpul ne va spune care dintre ei a avut dreptate.

Iolanda: - Mă leg de viața lui degeaba? Nu ți se pare motiv suficient faptul că nu-i cunoaștem familia și că, în plus, nu știm nimic despre istoricul lui sentimental, iar lumea zice că-i homosexual?

Valeriu: - Hai s-o luăm pe rând, Iola: întâi de toate, nu-i cunoaștem familia, dar îl cunoaștem pe el. Acțiunile lui vorbesc de la sine. Un copil crescut la orfelinat ar fi putut s-o ia pe un drum greșit,da sau nu?

Iolanda: - Da, dar...

Valeriu: - În schimb, Sorin a învățat și a muncit cinstit de mic, ca până la urmă să poată să-și cumpere un apartament și să-și deschidă cabinetul veterinar. Ți se pare că un bărbat cu o asemenea reputație ar putea fi nepotrivit pentru fata noastră?

Iolanda: - Mda... Și ce-mi spui despre reputația lui de homosexual? Dacă pe Lorena o ține doar de...rezervă?

Valeriu: - Te rog, Iolanda! Sorin are doar o viață privată pe care n-o expune în fața tuturor, ceea ce este o dovadă de maturitate. Dar în niciun caz nu-i homosexual.

Iolanda: - Serios? Ești sigur? Cum ai fost sigur și că trapezul era reparat și de aia fata noastră a căzut și a rămas invalidă pe viață? (Valeriu se întristează).

*

Constanța. În biroul lui de la firma de asigurări, Alin tot caută fără succes zboruri spre Cluj-Napoca.

Alin (mirat și îngrijorat): - Cum adică au anulat toate zborurile spre Cluj din cauza Covid-19? Treaba asta devine tot mai nasoală. Și acum?

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Nicu o duce pe Natalia până în fața camerei Lorenei, deschide ușa încet, fără zgomot și suficient încât amândoi să o vadă întinsă pe pat și plângând. Natalia și Nicu se întristează.

*

Iolanda este la școala nepoților ei. Discută în particular cu învățătorul Iustin Bălan, în sala profesorală.

Iolanda (foarte mirată): - Dle. Bălan, niciunul dintre învățătorii anteriori nu ar fi refuzat o ofertă atât de generoasă. Dumneata de ce refuzi?

Iustin Bălan: - Pentru binele nepoților dumitale în viitor, dna. Iolanda. Tocmai fiindcă sunt preocupat de performanțele lor academice și de progresul lor real. Așadar, luați-vă gândul de la concesii, stimată doamnă!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 57

 

Iolanda este obișnuită să câștige ușor, cu mici atenții, disputele cu toți învățătorii și profesorii gemenilor. Fiindcă domnul Iustin Bălan îi demonstrează clar că are principii morale, Iolanda trece la amenințări.

Iolanda: - Dacă nepoții mei rămân repetenți, dumneavoastră veți suporta consecințele, domnule învățător!

Iustin Bălan (cu fermitate): - Dna. Iolanda, vă garantez că dacă Matei și Luca încep să-și ia în serios responsabilitățile școlare, așa ceva nu se va întâmpla. În consecință, decizia finală este a lor, nu a dumneavoastră sau a mea.

*

La ferma Craioveanu. Natalia și Nicu sunt în camera lor acum, discută stând în picioare față în față.

Nicu: - Ți-a plăcut ce ai văzut adineauri, Natalia?

Natalia: - Bineînțeles că nu, Nicule. Cui i-ar plăcea?

Nicu: - Ah, deci nu ți-a plăcut! Atunci, îmi explici și mie de ce ai provocat situația, Natalia?

Natalia: - Poftim?!

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu. Valeriu este în dormitorul conjugal, întins în pat. Își amintește accidentul de trapez suferit de Lorena și îi dau lacrimile.

Valeriu: - E dureros să recunosc, dar Iolanda are dreptate: a fost vina mea! În calitate de proprietar al circului, eu aveam obligația de a verifica starea acelui trapez.

*

La ferma Craioveanu, Nicu și Natalia se contrazic pe tema stabilirii vinovaților pentru starea Lorenei.

Natalia: - Nicule, tu de ce te iei de mine? Ce vină am eu pentru starea domnișoarei Lorena?

Nicu: - Bineînțeles că ai vină, Natalia! De ce i-ai spus că dna. Iolanda a mers să discute cu doctorul Sorin?

Natalia: - Ca să ajut, bărbate. Nu vezi că doamna Iolanda-i împotriva relației lor?

Nicu: - N-ai tu treabă cu asta, Natalia. Nu te mai băga în ce nu te privește, nevastă! Până la urmă, ne vor da afară pe amândoi și atunci ne putem lua adio de la planurile de a avea propria noastră casă într-o bună zi.

*

Luca și Matei încep meditațiile cu învățătorul Iustin Bălan, în aer liber, la fermă. Învățătorul îi felicită când răspund bine. Melissa privește totul de la distanță, ascunsă după un copac. Observă când învățătorul îi îmbrățișază și le dă pupici pe obraji. Pe Melissa o surprinde neplăcut scena, așa că face câțiva pași spre ei. Totuși, se răzgândește și se întoarce din drum, întrucât decide să nu întrerupă ora.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 58

 

Melissa este acum în camera ei, întinsă în pat. Încearcă să citească o carte, dar își amintește scena dintre băieții ei și învățător.

Melissa (foarte îngrijorată): - Vai, oare după atâția ani în care am văzut tot soiul de delicte în închisoare, acum suflu și în iaurt? În orice caz, mai bine previi decât să tratezi. Voi fi cu ochii în patru.

*

Alberto și Sorin lasă totul în ordine la cabinetul veterinar la terminarea programului de muncă.

Sorin (după ultima încercare nereușită): - Ce ciudat că Lorena nu mi-a răspuns deloc la telefon toată ziua! O fi pățit ceva?

Alberto: - Habar n-am, Sorine, dar pot să-ți spun când ajung acasă.

Sorin: - Mersi, Beto, dar nu. Mai bine îi fac o vizită neanunțată.

Alberto: - Cum crezi tu, Sorin, dar nu mergem împreună la fermă, ca să nu se preteze situația la neînțelegeri.

Sorin (ies împreună din cabinet): - Alte neînțelegeri?! Nu, Betito, nici poveste! Cel mai sătul de toate astea sunt eu, te asigur! Oricum, înainte să ajung la fermă, mai am de mers într-un loc.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Toți iau cina în bucătărie.

Miruna: - Ne-a zis domnișoara Cristina că-i posibil să se închidă școlile.

Mirela: - Da, pe timp nelimitat, din cauza Coronavirusului.

Ileana: - Așa-i, probabil și eu va trebui să închid biroul și voi lucra de acasă. Tu la fel, nu, Alin?

Alin: - Mai mult ca sigur. În plus, au anulat toate zborurile. Nu voi putea merge la Cluj acum. Cu mașina e prea obositor.

Ileana (în șoaptă, pentru sine): - Măcar atât!

Laurențiu (murmură): - Folosește și virusul ăsta la ceva.

Alin: - Poftim?

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Gemenii sunt în camera lor, la birou, își fac temele.

Luca: - Trebuie să recunoaștem că meditațiile cu domnu-nvățător sunt faine.

Matei: - Da, Luca, foarte faine și toate cele, dar o să ne trebuiască un secol să terminăm toate temele pe care ni le-a dat. (Pe un ton plângăreț)

Luca (râde): - Ce exagerare, Matei!

Matei: - Nicio exagerare! Ar fi fost mult mai bine dacă ar fi reușit buni să ne ajute, cum am rugat-o. Dar n-a putut, așa că trebuie... Ba nu, nu trebuie nimic, știu soluția! (Zâmbește)

Luca: - După mutra ta, mi-e și frică să-ntreb care-i aia.

*

Lorena stă în continuare în pat, singură în camera ei, cufundată în tristețe.

Natalia (deschide puțin ușa și bagă capul): - Ia te uită cine a venit să te vadă, domnișoară Lorena.

Lorena: - Natalia, ți-aș fi recunoscătoare dacă ai bate la ușă înainte să intri. Și nu vreau să văd pe nimeni.

Sorin (Natalia îl lasă să intre în cameră): - Nici pe mine?  (Îi zâmbește Lorenei, iar ea se miră; Natalia zâmbește și ea discret și pleacă de lângă ușă).

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 59

 

La fermă, în camera Lorenei, ea discută cu Sorin. E curioasă cum de a apărut așa fără să anunțe, un lucru neobișnuit pentru el.

Lorena: - Ce faci aici, Sorine?

Sorin: - De fapt, planul meu inițial nu era ăsta. Te-am tot sunat ca să te invit în oraș, și, fiindcă nu mi-ai răspuns, mi-a venit ideea să comand mâncarea și să vin încoace.

Lorena (zâmbește): - Ești un scump! Dar mie nu mi-e foame. (Sorin despachetează mâncarea).

*

Între timp, Matei și Luca pun la punct un plan pentru a scăpa rapid și ușor de temele pe care le au de făcut pentru meditații.

Matei: - Simplu, Luca: îi trimitem lui buni tema pe WhatsApp și o rugăm să ne-o facă. Genial, nu? (Îi face cu ochiul)

Luca: - Și dacă ne prind, Matei?

Matei: - Imposibil! Ce ne trimite bunica noi copiem de mână.

Luca: - Nu știu, Matei... Dacă zici tu și cum singura variantă ar fi plictiseala de a învăța... bate palma, fratello! (Bat palma)

*

Sorin încearcă să o convingă pe Lorena să mănânce și are un as în mânecă, sau chiar mai mulți, pentru a reuși.

Sorin: - Nu, nu, nu, așteaptă să vezi întâi ce am adus!

Lorena: - Iubire, uite, îți țin companie. Dar n-am poftă de nimic.

Sorin: - Ai zis și că n-ai chef să vezi pe nimeni, dar totuși nu m-ai dat afară din camera ta.

Lorena (râde): - Lovitură sub centură!

Sorin (râzând și el): - Ce bine că te amuzi! După cum spuneam, ce-ar fi să vezi întâi ce am adus și apoi hotărâști dacă mănânci sau nu?

*

La Constanța, Laurențiu și Ileana se chinuiesc să dreagă busuiocul după ce aproape că s-au dat de gol în fața lui Alin.

Laurențiu: - Adică, vreau să spun, dacă nu călătorești acum, eviți îmbolnăvirea.

Ileana: - Da, și vom avea mai mult timp să stăm împreună acasă.

Alin: - O, da, asta cu siguranță.

Miruna: - Păi nu? În sfârșit o să poți să stai și tu mai mult cu noi, mami.

Mirela: - O să jucăm o grămadă de jocuri! Chiar mă gândesc la unul care... (Conversația continuă; fetele sunt foarte entuziasmate).

*

La Cluj, la ferma Craioveanu, Sorin ne demonstrează că dragostea trece prin stomac nu numai în cazul bărbaților, ci și al femeilor.

Lorena: - Pește la cuptor cu cartofi natur și salată, Sorine?! Nu-i corect!

Sorin: - De ce?

Lorena: - Fiindcă-i preferatul meu. Chiar dacă nu mi-e foame, trebuie să mănânc.

Sorin: - Foarte bine, asta era și ideea!

Lorena: - Șmecherule! (Râd).

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 60

 

Sorin și Lorena mănâncă împreună. Și Lorena reușește să termine tot din farfurie. Conversează și râd. Natalia lăsase întredeschisă ușa camerei și mai vine din când în când să-i spioneze. Într-una dintre tentative, o găsește Nicu, o prinde de braț și o privește cu reproș.

*

Casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. Iolanda stă în sufragerie pe canapea și își verifică WhatsApp-ul.

Iolanda: - Poftim?! Acum au pretenția să le fac până și temele pe care le primesc de la Iustin Bălan la meditații?! Se întrec cu gluma! Dar ce să fac? Sunt nepoții mei.

*

Sorin și Lorena au venit să asiste la spectacolul organizat de Valeriu, tatăl ei, la Circul Internațional Bucuria. Sorin vrea să cumpere popcorn și suc, însă Lorena insistă să ia ea. Apoi începe spectacolul: clovni, acrobați, iluzioniști. Când urmărește numerele de trapez, Lorenei îi dau lacrimile. Sorin observă și o strânge în brațe.

*

Constanța. Alin și fetele îngrijesc împreună florile din apartament. Între timp, continuă subiectul început la masă.

Miruna: - Tati, nu am mai apucat să te întrebăm, de ce te duci la Cluj?

Alin: - Să vizitez locurile în care am copilărit, dragilor. Mi-e tare dor de ele!

Mirela: - Te credem. Și noi vrem să le cunoaștem. Hai să mergem în vacanță, ca să ne poți lua cu tine, bine, tati?

Alin: - Să vă iau... cu mine?

*

Cluj-Napoca. Circul Internațional Bucuria. Sorin și Lorena îi felicită pe Valeriu și pe artiști după spectacol.

Lorena: - Felicitări, Florian! Numărul tău de trapez a fost spectaculos, ca întotdeauna!

Florian: - Mulțumesc. Ai văzut multe dintre numerele mele, domnișoară?

Lorena (foarte mirată și tristă în același timp): - Florian, tu nu mai știi cine sunt eu?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 61

 

Cluj-Napoca. Circul Internațional Bucuria. Florian pare foarte surprins de întâlnirea cu Lorena și de cuvintele ei.

Florian: - Mă scuzați, ar trebui să-mi amintesc de dumneavoastră, domnișoară? Oare când și unde ne-am cunoscut?

Lorena (deja cu ochii în lacrimi): - Nu... nu mai contează.

*

Constanța. Acasă, în timp ce îngrijesc împreună plantele de interior, Alin și fetele discută despre posibilitatea de a merge toți trei la Cluj.

Mirela: - Mișto ideea, nu, tati?

Miruna: - Sau nu ți-ar plăcea să mergem cu tine?

Alin: - Nu mi-ar plăcea... (fetele se întristează)... aș fi încântat! (Acum, zâmbesc bucuroase) Numai că eu mă duc la Cluj pentru niște afaceri, deci nu vreau să vă plictisiți. Uitați cum facem: când voi putea într-adevăr să călătoresc, mai vorbim despre subiect, de acord, dragile mele?

Mirela și Miruna (în cor): - De acord, dragul nostru! (Râd toți trei).

*

La ferma Craioveanu, lângă Cluj-Napoca. Gemenii sunt tot în camera lor, în fața calculatorului. Tocmai au primit ceva de la bunica Iolanda și sunt entuziasmați.

Luca: - Ce tare! Bunica-i super rapidă!

Matei: - Da, ne-a trimis tema completă în timp record! Acum nu trebuie decât s-o copiem în caiete și domnul învățător nici n-o să se prindă că ne-a făcut-o ea. (Zâmbesc și își fac cu ochiul).

*

Asociația Noua Speranță. Iolanda discută cu toți beneficiarii în sala principală.

Iolanda: - Doresc să vă comunic că am vorbit cu fiica mea Lorena și cu Sorin și au fost de acord să mai organizeze spectacole cu animăluțele aici. (Beneficiarii aplaudă cu entuziasm)

Gloria (intră): - Bună ziua! Și eu vreau să devin voluntară, vă rog.

Iolanda (foarte mirată, privind-o cu reproș): - Tu?!

*

Lorena, Sorin și Valeriu sunt la o terasă, la un fresh, discută despre situația șocantă la care tocmai au asistat.

Sorin: - Ce necioplit, serios! Cum se poate ca Florian ăla, care ți-a fost logodnic, să nu-și amintească de tine, Lore?

Lorena: - Ba și-a amintit. Și tocmai asta mă doare cel mai tare, Sorine, că n-a vrut să recunoască.

Valeriu: - Nicio problemă, fata mea, îi atrag eu atenția. Tu doar spune-mi ce așteptai de la el.

Lorena: - Nici din greșeală!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 62

 

După situația creată de Florian, Valeriu și Sorin vor s-o ajute pe Lorena să depășească momentul.

Valeriu: - Păi de ce nu, Lore?

Lorena: - Of, tati, ce întrebare! De ce crezi?

Valeriu: - Fiindcă ești fată mare și vrei să-ți rezolvi singură toate problemele.

Lorena: - Vreau și am responsabilitatea să-mi rezolv singură toate problemele. Tati, îți mulțumesc tare mult pentru intenția de a ajuta, dar ar fi total aiurea.

Sorin: - Eu sunt de acord cu tine, Lore. Și cu tatăl tău.

Lorena: - Cum așa, Sorin?

Sorin: - În sensul că da, ar fi aiurea să vorbească nea Valeriu cu Florian. Tu trebuie să discuți cu el. Pentru că modul în care s-a comportat a fost de-a dreptul penibil și deplasat.

*

Iolanda a chemat-o pe Gloria în biroul ei de la asociație pentru o discuție între patru ochi în urma căreia speră să o pună pe fugă pe vizitatoarea nepoftită. Însă fata a venit pregătită.

Gloria (cu un zâmbet larg): - Nu-i așa că-i bun planul meu, dna. Iolanda?

Iolanda: - Desigur că-i bun. (Gloria e bucuroasă) Bun de aruncat! (Acum, fata se întristează)

Gloria: - De ce, dna. Iolanda? V-am prezentat chiar și un proiect coerent!

Iolanda: - Da, Gloria, proiectul poate fi foarte bine gândit și structurat, dar nu există nici cea mai mică șansă să se materializeze.

Gloria: - Îmi pare rău, dna. Iolanda, însă atunci nu există nici cea mai mică șansă ca eu să plec din biroul dumneavoastră fără să-mi prezentați motivele logice pentru care respingeți proiectul. Ce părere aveți?

*

Ferma Craioveanu. În camera lor, Matei și Luca trec repede în caiete tema trimisă de bunica și apoi încep să navigheze pe rețelele sociale.

*

Constanța. Așezați comod în patul din dormitorul lor, Alin și Ileana urmăresc știrile de la televizor.

Prezentatoarea: - Conform ultimei Ordonanțe de Urgență a Guvernului și celor mai recente informații pe care le deținem, începând de mâine, va intra în vigoare legea carantinei la domiciliu pe întreg teritoriul României. Măsurile vor fi...

Ileana și Alin (în cor): - Ce nașpa, frateee! (Se uită unul la altul și râd).

*

Cluj-Napoca. La cabinetul veterinar, Sorin consultă un cobai, iar Alberto îl ajută susținând animăluțul.

O femeie (intră fără a bate la ușă): - Bună! Îmi permit să intru.

Alberto: - Bună ziua! Vă rugăm să așteptați puțin afară, până când...

Femeia (de parcă nu l-ar fi auzit pe Alberto): - Bună, Sorine!

Sorin (după ce își scoate stetoscopul din urechi, foarte mirat și chiar deranjat): - Vanessa!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 63

 

În cabinetul veterinar, situația-i tensionată și nimeni nu se aștepta. Dar Sorin e hotărât să tranșeze problema cât mai repede.

Vanessa: - Dacă Mahomed nu merge la munte...

Sorin: - ... nici muntele nu ar trebui să vină la Mahomed. Vanessa, noi doi ne-am despărțit acum mai bine de patru ani.

Vanessa: - Hopa, corecție: tu te-ai despărțit de mine. În plus, m-ai abandonat acolo la Bălcești și ai venit să te ascunzi de mine aici în Cluj, ca să nu te găsesc. Dar cum iubirea învinge orice obstacol... (Se apropie de el și vrea să-l sărute, dar Sorin o respinge)

Alberto (foarte mirat): - Eu am terminat aici, deci mai bine plec.

Sorin: - Plecăm, Beto. Și Vanessa de asemenea.

Vanessa (extrem de mirată, la fel ca Alberto): - Mă dai afară?!

Sorin: - Nu, te invit să te retragi. (Alberto râde înfundat).

*

La Constanța. În dormitorul lor, Alin și Ileana discută despre cum îi va afecta noua măsură legislativă națională.

Ileana: - Ție ce ți se pare nașpa, Alin?

Alin: - În special faptul că va scădea numărul contractelor de asigurări, sunt convins. Ție?

Ileana: - Că va trebui să stau în casă atâta timp. Dar, vorba aia, dacă-i musai, cu plăcere.

Alin: - Da, dar nu-ți face griji, Ileana. Fetele sunt responsabile, sigur o să colaboreze.

Ileana: - Mai degrabă îmi fac griji pentru tata decât pentru fete. Îți închipui ce înseamnă pentru mine și pentru el să ne vedem moacele zilnic, 24 din 24?

Alin: - Iată partea bună a carantinei: înveți să conviețuiești cu tatăl tău!

Ileana: - Sau descoperim noi metode de a ne omorî...

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa este în camera gemenilor. Stă fiecare tolănit în patul lui, cu celularul în mână.

Melissa: - Scumpii mei, mâncarea e pe masă. Coborâți la bucătărie, vă rog.

Luca: - Zi să ne aducă aici în cameră, mami.

Melissa: - Nu, Luca, tu știi că la fermă treaba nu merge așa. Luați o mică pauză de la temă și... (văzându-le ecranele telefoanelor) ... rețele sociale?! La vârsta voastră?!

Matei (ridicându-se în șezut): - Da, de ce? Ai vreo problemă cu asta?

*

La Asociația Noua Speranță. Iolanda este șocată de îndrăzneala Gloriei. Se aștepta să o pună pe fugă în doi timpi și trei mișcări, dar fata se ține tare pe poziție.

Iolanda (cu reproș): - Obraznico!

Gloria: - Cine nu îndrăznește nu câștigă, doamnă.

Iolanda: - Gloria, n-am nevoie de serviciile nimănui din familia Runceanu, nici chiar gratis.

Gloria: - N-aveți nevoie de ele sau nu le vreți, dna. Iolanda? (Iolanda face o grimasă, dar întrebarea o pune pe gânduri).

*

La fermă, în camera ei, Lorena stă pe pat, privește fotografiile ei cu Florian la circ și plânge. Aprinde un chibrit și încearcă să ardă poza pe care o are în mână, pentru ca apoi să o bage în coșul pentru hârtii pe care îl pusese pe pat.

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 64

 

Lorena conștientizează ce vrea să facă și își schimbă punctul de vrdere în ultima clipă, dovedind maturitate și capacitate de a accepta realitatea așa cum este.

Lorena: - Nu, Lorena! Ce faci? Așa ceva e clar că n-are niciun rost. Ar fi o lașitate să încerc să distrug toate amintirile astea, ele fac parte din viața mea. Și ce sens ar avea, dacă oricum îmi rămân în minte? (Suflă și stinge chibritul).

*

La asociația Noua Speranță, Iolanda și Gloria par să ajungă, în sfârșit, la un acord. Totuși, vorba aceea, nu spune hop până nu sari gardul.

Iolanda: - Uite cum facem, Gloria: eu te las să implementezi proiectul aici la asociație pentru o lună. Ia-o ca pe o perioadă de probă.

Gloria (zâmbește mulțumită): - De acord. Vă mulțumesc, doamna Iolanda!

Iolanda: - În schimb, după o lună, te întorci la București cu tot cu frații tăi.

Gloria (șocată): - Poftiți?!

*

La fermă, în camera gemenilor, Melissa și-a asumat rolul de mamă, lucru deloc ușor, dat fiind că Matei și Luca nu au fost crescuți și educați de ea până la vârsta de zece ani pe care o au.

Melissa: - Ce părere ai, dragul meu Matei, că am probleme cu treaba asta? Mai multe. Prima este că până acum nu mi-ați arătat temele.

Luca (îi aduce de pe birou temele amândurora): - Uită-le, mamă, nu te stresa!

Matei: - Sunt perfecte, după cum vezi. Mai aveți vreo obiecție, doamna Melissa?

Melissa: - Da. La vârsta voastră, n-ar trebui să aveți acces nerestricționat la rețelele sociale și la internet. Cu atât mai puțin dacă nu vă supraveghează nimeni. Dar despre asta voi vorbi cu bunica. (Îi ia de mână pe amândoi) Acum, haideți la masă!

Matei și Luca (fără chef): - O, nu!

Melissa (cu calm și fermitate): - O, da! În bucătărie se mănâncă. Singura excepție este când sunteți bolnavi.

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera lor, Miruna și Mirela întocmesc un Plan de carantină în familie. Este ca un orar, însă cu pictograme ce simbolizează fiecare activitate.

*

La Cluj-Napoca, Vanessa încă nu a plecat din cabinetul veterinar, iar Sorin și Alberto sunt direcți cu ea, dar fără niciun rezultat.

Vanessa: - Bine, plec. Nu-i nevoie să mă dai afară, Sorine. Dar mă voi întoarce.

Alberto: - La cabinet puteți reveni doar dacă aveți vreun animăluț de îngrijit.

Vanessa (râde): - Nu zău?! Alberto zici că te cheamă? (Alberto dă afirmativ din cap) Auzi, Betito, te rog foarte frumos să nu te bagi în relația mea cu Sorin!

Sorin (cu fermitate și calm): - Vanessa, eu te rog frumos pe tine să gândești logic: la ce-ți folosește să te încăpățânezi în a avea o relație cu mine, dacă eu nu mai am nimic de-a face cu tine? (Vanessa e furioasă; Alberto râde discret).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 65

 

La cabinetul veterinar, după plecarea Vanessei. Sorin și Alberto comentează cele întâmplate.

Alberto: - Vai, Sorine, mai bine i-ai fi zis că ești homosexual, cum zice toată lumea. Așa, ai fi scăpat de ea mai repede. Deși cu iubitele geloase nu se știe niciodată... (Pune fișa cobaiului în sertarul corespunzător)

Sorin: - Betito, Betito, se vede că ai jucat în prea multe telenovele! Hai, să mergem! Doar nu vrei să dormi în cabinet?

Alberto (în timp ce ies amândoi): - Logic că nu! Eu...

*

Constanța. Apartamentul Udrea- Albu. În dormitorul conjugal, Alin stă de vorbă cu fetele despre planul de carantină în familie. Ileana, la birou, lucrează pe calculator.

Miruna: - Ce ziceți de planul nostru de carantină, vă place?

Mirela: - Suntem deschise la idei.

Alin (văzând orarul cu pictograme): - Mie mi se pare foarte ingenios, fetelor. Tu ce zici, iubire? Ileana! Ilea...

Ileana (punându-și căștile pe urechi): - Faceți ce vreți, eu lucrez! (Fetele se întristează puțin, dar Alin continuă să discute cu ele despre plan).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, toată lumea este în bucătărie la masă, cu excepția Lorenei. Luca și Matei mănâncă foarte repede, cu toate că Melissa și Alberto le atrag atenția. Gloria este cufundată în gânduri și răspunde monosilabic când este întrebată câte ceva.

*

Cluj-Napoca. În casa familiei Craioveanu, Iolanda este în dormitor, în pijama, se piaptănă în fața oglinzii.

Iolanda (gândește cu voce tare): - Ce copil obraznic și încăpățânat Gloria aia! Ce o costa să-mi accepte propunerea, ah?

Valeriu (iese din baie, și el în pijama): - Ce i-ai propus, Iola? (Iolanda se miră; nu se aștepta ca el s-o audă).

*

Ferma Craioveanu. Melissa a venit în camera Lorenei, să vadă ce face și să-i aducă cina.

Melissa (pune tava pe noptieră): - Lore, ți-am adus mâncarea. Cum n-ai coborât la masă, m-am gândit să te tratez ca pe o prințesă. (Zâmbește).

Lorena (cu un zâmbet trist): - Îți mulțumesc, Meli, dar nu mi-e foame.

Melissa (se așează lângă ea pe pat): - Ce pot face pentru tine, draga mea?

Lorena (foarte tristă): - Nimic, Melissa. Îți mulțumesc mult pentru inițiativă, dar problema mea nu are rezolvare. (Se întristează și Melissa).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 66

 

La ferma Craioveanu, în camera Lorenei. Melissa simte foarte bine momentul și o încurajază, dovedindu-se mai mult decât cumnată, o adevărată prietenă, așa cum și Lorena este pentru ea.

Melissa (îi cuprinde ambele mâini): - Lore, îți amintești ce-mi spuneai când mă vizitai la penitenciar?

Lorena: - Nu tocmai. Despre ce?

Melissa: - Despre viață și probleme. Ziceai: Totul în viață are o soluție, chiar și moartea, potrivit Bibliei.

Lorena: - Așa-i, Mel, dar în cazul meu, soluțiile posibile ar fi două: ori fac ce vrea mama și îl pierd pe Sorin, ori rămân cu Sorin, iar mama nici nu-mi mai vorbește.

Melissa: - Evident, ambele opțiuni sunt foarte dureroase.

Lorena (oftează profund): - Extrem!

Melissa: - Dar care dintre cele două crezi că ar fi corectă în acest caz?

*

Cluj-Napoca. Acasă la ei, Iolanda îi explică lui Valeriu marea dilemă cu care s-a confruntat astăzi, sperând să primească înțelegere și sprijin moral din partea lui.

Iolanda: - Ș-atunci, i-am spus că sunt de acord să implementeze proiectul în cadrul asociației, dacă își convinge frații să plece din Cluj.

Valeriu: - Și Gloria a refuzat.

Iolanda: - Da, măi, omule, nu ți-am spus?

Valeriu: - Felicitări!

Iolanda (cu un zâmbet larg): - Mulțam! Deci tu ești de acord cu ce am făcut. În sfârșit cineva care mă înțelege!

Valeriu: - Nu, felicitări Gloriei, că a refuzat o asemenea absurditate! Iolanda, cum ai putut să te gândești la așa o nebunie?

*

La fermă, Melissa este tot în camera Lorenei. Și-a propus să nu o lase singură până când nu iese, măcar într-o anumită măsură, din starea de tristețe.

Lorena: - Mel, scumpa mea, pentru mine este foarte clar ce-i corect în cazul ăsta, dar ce mă fac cu doamna Iolanda, ah?

Melissa: - Va trebui să accepte, mai devreme sau mai târziu.

Lorena: - Desigur. Și știi când o să se întâmple asta? La Paștele Cailor!

Melissa: - Lore, de ce nu-i permiți vieții să-ți ușureze viața?

Lorena (cu un zâmbet discret): - Cum vine asta?

*

În camera lor, Matei și Luca nu s-au dezlipit de rețelele sociale de ore bune. Acum însă sunt nevoiți să o facă, spre marea lor neplăcere.

Luca: - Ce nașpa, nu mai este internet!

Matei: - Da, mai bine am fi rămas la buni, în oraș. Acolo n-am avea problemele astea de conexiune.

*

Melissa o pune pe gânduri pe Lorena, ajutând-o, prin întrebări bine alese, să ia o decizie înțeleaptă. De multe ori, Lorena însăși făcuse la fel pentru ea, în timpul vizitelor la închisoare.

Melissa: - Da, gândește-te, te rog! De câte ori ai făcut lucruri care probabil doamnei Iolanda nu i-au plăcut, dar ție ți-au prins foarte bine?

Lorena: - O, de foarte multe ori! Practic, aproape toată viața. Începând cu faptul că am fost trapezistă, ceea ce mamei nu i-a convenit absolut deloc, dar pe mine mă fascinează și acum, în ciuda situației.

Melissa: - Îhî... Și în toate aceste ocazii, ce a făcut doamna Iolanda după un timp?

Lorena: - A acceptat, dar numai fiindcă n-a avut de ales. Și cum tata mă susținea în toate nebuniile...

Gloria (dă buzna în cameră, furioasă): - Pot să știu și eu căreia dintre domnișoare i-a venit geniala idee să oprească internetul?

 

CAPITOLUL 67

 

La ferma Craioveanu. Gloria e pusă pe harță, le trage la răspundere pe Melissa și pe Lorena pentru lipsa semnalului de internet.

Lorena: - Mie!

Melissa: - Mie!

Gloria (cu ironie): - Oh, amândurora! Minunat!

Melissa: - De fapt, ideea a fost a mea, iar Lorena a fost de acord.

Gloria: - Sigur, și niciuna dintre voi nu s-a gândit că aș putea avea nevoie de net ca să-mi fac temele, de exemplu.

Melissa: - Gloria, de ce nu-ți folosești datele mobile în loc să faci scandal?

Gloria: - Ce date mobile, Melissa? De când nu mai lucrez, nu mai am buget pentru asemenea luxuri.

Melissa: - Atunci, ia telefonul meu și te rog să te grăbești cu tema. Nu vreau să faci noapte albă. Amintește-ți ce ai pățit...

Gloria: - Aoleu, lasă cicăleala! Ce nașpa!

Melissa: - Gloria, ce înseamnă comportamentul ăsta? Ce ai?

Gloria (pe punctul de a ieși din camera Lorenei): - Întreab-o pe scumpa ta soacră!

Melissa (foarte mirată): - Doamna Iolanda?!

Lorena: - Stai puțin, Gloria! Ce ți-a făcut mama?

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Alin le învelește pe Miruna și Mirela, le dă câte un pupic, apoi iese din camera lor închizând ușa. Ileana îl așteaptă pe hol.

Ileana: - Au adormit?

Alin: - Da, în sfârșit. Du-te și tu să le dai un pupic.

Ileana: - De ce, le-ai pupat tu, nu, Aline?

Alin: - Da, dar eu sunt tatăl și tu, mama. Ar fi bine să simtă și dragostea ta, nu crezi? Iar asta nu include doar pupicul de noapte bună, Ileana, ci și a te interesa de activitățile lor.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Îngrijorându-se că situația adusă în discuție de Gloria ar putea să o afecteze și mai mult pe Lorena, Melissa încearcă să tranșeze subiectul mai rapid decât ar fi cazul.

Melissa: - Lorena, nu te amărî pentru asta. Sigur e ceva neînsemnat, nu-i așa, Gloria?

Gloria: - Aș vrea eu să fie!

Lorena: - Melissa, nu-ți face griji, voi fi ok. Mi-a prins foarte bine discuția noastră și am luat deja cea mai bună decizie pentru mine. Îți mulțumesc mult! (Zâmbește larg) Vino-ncoace! (Se strâng în brațe, iar Gloria prinde momentul și le face poză cu telefonul)

Melissa: - Bine, atunci mă duc să văd dacă au adormit gemenii, așa cum ne doream, și dacă dorm, repornesc internetul. Mă întorc imediat. (Pleacă)

Lorena: - Glorita, stai jos, te rog. (Fata se așează lângă ea pe pat) Povestește-mi ce-a isprăvit doamna Iolanda.

*

La Constanța, vechiul măr al discordiei între soții Albu a ieșit din nou la iveală. Și se pare că niciunul nu-i dispus să cedeze.

Ileana: - Aline, dacă începem carantina așa, o începem rău. Mie îmi pasă de ele. Cea mai bună dovadă e faptul că muncesc ca să aibă tot ce le trebuie.

Alin: - În sens material, da, iar ele sunt recunoscătoare. Și eu de asemenea. Dar mai este și latura afectivă, Ileana. Pe aia unde o lași?

Ileana: - După cum spuneam: dacă începem așa, începem prost! Auzi, nu-mi da tu mie lecții! Vezi-ți de treaba ta, că eu mi-o fac pe a mea! Și...

Laurențiu (iese și el pe coridor, în pijama): - Și de ce nu tăceți ca să putem dormi? Treziți fetele.

*

Cluj-Napoca. Apartamentul lui Sorin Panait. El iese din baie în halat și merge să deschidă ușa, fiindcă cineva sună încontinuu la sonerie.

Sorin: - Vin, nu mai sunați atât! Eram la duș. (Deschide) Vanessa?!

Vanessa (cu un zâmbet până la urechi, care nu-i dispare de pe chip): - Chiar eu.

Sorin: - La ora asta și cu... valiza după tine?

Vanessa: - Am venit să-mi dai cazare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 68

 

La ușa apartamentului său, după șocul inițial, Sorin încearcă toate metodele de a o ține pe Vanessa cât mai departe, însă ea nu renunță ușor.

Sorin: - Aici?! Nici să nu te gândești!

Vanessa (râzând): - Ce direct ești, bre! Ia zi, de ce nu? Cine știe, poate chiar reușim să ne împăcăm.

Sorin: - Nici din greșeală!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea- Albu. Laurențiu a intervenit pentru a calma spiritele, dar se pare că Ileana s-a ambalat și mai tare.

Ileana: - Tu nu te băga, tată, că e o discuție în cuplu!

Laurențiu: - Păcat că fetele și cu mine trăim sub același acoperiș cu respectivul cuplu, nu?

Alin: - Ne cerem scuze, tată-socru. Matale ai perfectă dreptate. Mai bine continuăm discuția la noi în dormitor, Ileana.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Melissa intră în camera gemenilor și îi învelește.

Melissa (în șoaptă): - Dorm. Cred că acum pot să reconectez internetul.

Băieții sar în șezut dintr-o singură mișcare și o privesc cu reproș. Matei este de-a dreptul furios.

Luca: - Deci tu ai fost!

Matei: - Tu ai deconectat internetul, Melissa!

*

Cluj-Napoca. Sorin e tot în fața ușii, duce muncă de lămurire cu Vanessa să-l lase în pace. Nu a invitat-o în casă. Știe că nu ar mai scăpa de ea într-un astfel de caz. Dar nici de la ușă Vanessa nu se mai dă plecată.

Sorin: - Te rog, Vanessa, acceptă odată pentru totdeauna că între noi nu mai există nimic! Ne-am despărțit de mai bine de patru ani.

Vanessa: - Tu te-ai despărțit de mine.

Sorin: - Exact, iar tu cunoști foarte bine motivele.

Vanessa: - Află că le cunosc, dar nu mă interesează.

Sorin: - Destul de rău, fiindcă pentru mine sunt importante. Eu acum îmi refac viața alături de o persoană pe care o ador și care mă iubește cu adevărat, cu o dragoste sănătoasă. Prin urmare, Vanessa, te duci la un hotel sau la o pensiune, ori te întorci la Bălcești, dar la mine în apartament nu stai! (Sorin vorbește cu fermitate; Vanessa se strâmbă).

*

La ferma Craioveanu, Gloria îi povestește Lorenei cele întâmplate cu Iolanda. Lorena, cunoscându-și mama, nu-i deloc surprinsă, dar s-a și hotărât ce să facă.

Lorena: - Chiar mâine o să vorbesc cu doamna Iolanda despre asta!

Gloria: - Numai să nu vă certați, Lorena, te rog, fiindcă nu vreau să...

Lorena (văzând că se deschide ușa): - Ai întârziat destul de mult. Dormeau copiii?

Melissa: - Nu mă întreba, draga mea! Dar au adormit în sfârșit. (Așezându-se pe marginea patului, lângă sora ei) Acum vreau să știu despre tine, Gloria.

Gloria: - Adică trebuie să spun din nou povestea? Ce aiurea! (Se ridică) În plus, încă mai am teme și ai zis că nu vrei să fac noapte albă, așa că...

Lorena: - Nicio problemă, Glorita, îi fac eu rezumatul.

Gloria: - Dacă-i vorba de rezumat, Lore, i-l spun eu în doi timpi și trei mișcări. Să știi, Melissa, că doamna Iolanda vrea să ne cărăm de aici toți trei: Alberto, tu și eu.

Melissa (îngrijorată): - Vai, vai, vai!

 

 

 

 

CAPITOLUL 69

 

Lorena și Melissa îi duc pe gemeni la școală, a doua zi dimineața. Toți patru sunt în mașina Lorenei, iar ea conduce.

Lorena: - Spuneți-mi și mie, până când aveți de gând să nu vorbiți cu mama voastră, domnișorilor?

Matei: - Până o să-și ceară scuze de la noi, tuși Lorena. Ea a deconectat internetul aseară.

Lorena: - Ea l-a deconectat, iar eu am fost complice, Matei.

Luca (foarte mirat): - Ce?! Tu știai și ai fost de acord?!

Melissa: - Da, băieți, fiindcă înțelegerea noastră cu voi era să folosiți internetul pe termen limitat. Dar voi aproape că ați adormit cu telefoanele în mână. Am fost nevoite să luăm această măsură. Prin urmare, nu avem niciun motiv să ne cerem scuze de la voi. (Copiii se strâmbă).

*

Vanessa stă ascunsă după bloc până când Sorin pleacă de acasă spre cabinetul veterinar. Îl urmărește incognito până acolo.

*

La școală, Melissa îl abordează pe învățătorul Iustin Bălan în sala de clasă și discută între patru ochi despre situația la învățătură a lui Matei și a lui Luca.

Iustin Bălan: - Da, dna. Melissa, copiii au depus multe eforturi atât la școală, cât și la meditații în ultimul timp.

Melissa: - Mă bucur mult, dle. Bălan. Într-adevăr, calificativele lor sunt mult mai bune. Și vă mulțumesc din inimă pentru tot efortul pe care l-ați făcut să-i învățați.

Iustin Bălan: - Pentru puțin, a fost o plăcere. (Zâmbete cordiale) Și încă nu s-a terminat, mai au destul de mult de recuperat.

Melissa: - Și cât credeți că va mai dura până vor recupera toată materia, domnule învățător?

Iustin Bălan: - Cu siguranță până la sfârșitul anului școlar, ca să fim siguri că îl vor încheia cu bine, mă înțelegeți. (Acum, Melissa este îngrijorată).

*

Vanessa a luat un taxi și urmărește mașina Lorenei, în timp ce ea și Melissa sunt pe drumul de întoarcere la fermă.

Melissa: - Asta mi-a spus domnul învățător, Lorena.

Lorena (zâmbește bucuroasă): - Astea-s vești bune, Melissa. Felicitări gemenilor!

Melissa: - Da, dar...

Lorena: - Dar ce? Nu ne putem aștepta la minuni de pe o zi pe alta.

Melissa: - Nu, Lorena, problema nu-i învățătura. Altceva mă îngrijorează acum.

Lorena: - Ce anume?

Melissa: - Nu vreau să spun nimic înainte de a avea suficiente dovezi. Lore, ai putea să mă ajuți să spionez meditațiile lui Matei și Luca?

Lorena: - Să le spionezi, Melissa?!

*

Între timp, la școală, Iustin Bălan le dă o veste elevilor lui.

Iustin Bălan: - Dragilor, vreau să vă anunț că începând de mâine și școala noastră se va închide din cauza Covid-19.

Toți (cu entuziasm): - Ce faaaaaain!!!

Iustin Bălan: - Totuși, orele vor continua normal, însă prin internet.

Toți (li se citește dezamăgirea pe fețe): - Ooooooh!!! (Învățătorul râde înfundat).

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 70

 

Puțin mai târziu. La ferma Craioveanu, gemenii au meditații cu învățătorul, în curte. Ascunsă după un copac, Melissa filmează totul cu telefonul mobil.

Iustin Bălan (verificându-le temele): - Băieți, tema asta... cine v-a făcut-o?

Matei: - Noi. De ce, e greșită?

Iustin Bălan: - Nu, din contră, este perfectă, Matei.

Luca: - Atunci care-i problema, domnu-nvățător?

Iustin Bălan: - Problema este că-i atât de corectă încât pare copiată de pe internet. Mai exact, de pe siteul ăsta. (Le arată pe laptop)

Matei și Luca (în cor, supărați): - Of, bunico!

Iustin Bălan: - Aveți termen până mâine la aceeași oră să refaceți tema toată. (Băieții sunt triști; Melissa este îngrijorată).

*

Vanessa a venit neinvitată și neanunțată la fermă. În sufragerie, stă de vorbă cu Lorena.

Lorena: - Da, domnișoară, Sorin mi-a vorbit despre dumneata.

Vanessa: - Sper că numai lucruri bune, așa cum eu merit și cum îi șade bine unui adevărat cavaler.

Lorena: - De ce ai venit, domnișoară Vanessa?

Vanessa: - Din pură solidaritate de gen, să te avertizez în legătură cu Sorin. Azi, la prima oră, Alberto ăla, asistentul lui, îl aștepta cu cafeaua caldă în cabinet. Încă o dovadă că pe mine Sorin m-a lăsat fiindcă și-a schimbat... gusturile.

Lorena: - Mie mi se pare încă o dovadă de colegialitate. Fiind în același cabinet și fiind prima oră a dimineții... ceva absolut normal.

Vanessa: - Normal?! Normal ar fi fost să rămână cu mine, nu cu un clovn de la circ.

Lorena: - Trapezistă. Cu tot respectul pentru clovni.

Vanessa (se apropie de canapeaua pe care stă Lorena și se oprește în picioare în fața ei): - Uită-te la tine, Lorena Craioveanu! Chiar crezi că Sorin s-ar încurca pe bune cu o handicapată? Una din două: ori îi provoci milă, ori te folosește ca să-și ascundă adevărata relație cu Alberto Runceanu.

*

După întâlnirea de gradul trei cu Vanessa, Lorena iese puțin la aer să își revină, dar nu uită s-o ajute pe Melissa, așa cum a promis. Se apropie de ea în scaunul cu rotile și vorbesc în șoaptă.

Melissa: - Cine era doamna care tocmai a plecat? Ce voia?

Lorena: - Domnișoară. Nu mă întreba! Adică îți povestesc eu mai târziu. Aici cum stă treaba?

Melissa: - Rău. Extrem de rău. Uite acolo! (Îi văd pe băieți stând în poala învățătorului Iustin Bălan în timp ce privesc la microscop o foiță de ceapă; după aceea, învățătorul îi pupă pe obraji și îi strânge în brațe) Ah, nu, ăsta cu siguranță nu-i comportamentul normal al unui învățător! (Aleargă spre ei)

Lorena (pleacă după ea): - Așteaptă, Melissa! Îl cunosc foarte bine pe învățătorul Bălan și bag ambele mâini în foc pentru el că...

Melissa: - Tu bagă ce vrei unde vrei, dar eu nu am de gând să tolerez un asemenea abuz!

Lorena: - Melissa, stai!

*

La Constanța, Alin și fetele joacă fotbal pe balconul apartamentului. La un moment dat, mingea dărâmă un ghiveci cu o floare și apoi sare peste balustradă. Toți trei se sperie.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa dorește să tranșeze cât mai repede situația potențial periculoasă. Surprizele însă de abia acum încep.

Melissa: - Destul, domnule Bălan! Lăsați-mi copiii în pace, vă rog foarte mult!

Matei și Luca: - Dar, mamă...

Melissa: - Vă rog, copii, lăsați-mă să discut între patru ochi cu învățătorul vostru!

Lorena (când ajunge lângă ei): - Matei, Luca, haideți cu mine! (Văzând că nu se mișcă...) Am spus să veniți! (Intră toți trei în casă)

Iustin Bălan (ferm): - Melissa, te asigur că lucrurile nu sunt ceea ce par. (Ea e neîncrezătoare).

CAPITOLUL 71

 

La ferma Craioveanu, în curte. Iustin Bălan încearcă să o liniștească pe Melissa în privința atitudinii lui față de gemeni, însă nu reușește decât spunând tot adevărul, deși nu asta și-ar fi dorit în acest moment.

Melissa: - Bineînțeles că lucrurile nu sunt ceea ce par, dle. Bălan, sunt mult mai rele!

Iustin: - Nu știi despre ce vorbești, Melissa.

Melissa: - Oare eu nu știu despre ce vorbesc? Domnule Bălan, am văzut cu ochii mei, chiar am și filmat ca să am dovezi. Conduita dumneavoastră nu este potrivită pentru un învățător, ci mai degrabă pentru cineva cu intenții ascunse.

Iustin: - În niciun caz, Melissa! Ai înțeles total greșit, te asigur!

Melissa: - Dle. Bălan, nu știu dacă ați aflat, dar mi-am petrecut zece ani din viață în închisoare, plătind o condamnare nedreaptă. Printre multe alte lucruri, acolo am învățat să fac diferența între un comportament inofensiv și un altul potențial periculos.

Iustin: - Așa... Și în opinia ta, comportamentul meu față de gemeni intră în al doilea grup.

Melissa: - Evident! Dle. Bălan, limitați contactul cu copiii mei la aspectele strict educaționale!

Iustin: - Melissa, copiii tăi sunt nepoții mei, iar tu ești fiica mea.

Melissa (șocată): - Poftim?!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Auzind zgomotul, Laurențiu iese repede pe balcon.

Laurențiu: - Ce s-a întâmplat aici?

Miruna: - Am aruncat mingea peste balcon, bunicule, dar fără să vrem.

Mirela: - Acuma mergem după ea jos.

Alin: - Iar eu pun la loc ghiveciul care a căzut. Stai liniștit, floarea n-a pățit nimic.

În timp ce fetele coboară la intrarea în bloc după minge...

Laurențiu: - Cui îi pasă de floare, Aline? Pe mine mă îngrijorează și mă supără de-a dreptul faptul că tu le permiți fetelor să joace fotbal. Ăsta nu-i un sport pentru fete.

Ileana (dinăuntru, din sufragerie): - Serios, tată? Nu te supăra, pe ce lume trăiești? Mai bine nu mai vorbiți aiurea și faceți liniște, ca să mă pot concentra la muncă.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Lorena, gemenii și Natalia mănâncă prăjitură în bucătărie și mor de curiozitate să afle ce se întâmplă în curte.

Luca: - Eu vreau să știu ce tot vorbește domnu-nvățător cu mama.

Matei: - Da, tuși, te rog, lasă-ne să spionăm! Îți povestim în exclusivitate, pe cuvânt!

Lorena: - Nicio exclusivitate, domnișorilor. E conversația particulară a domnului învățător cu mama voastră. Stați locului și terminați-vă prăjitura, haideți!

Natalia: - Să fim sincere, dră. Lorena, și noi murim de curiozitate!

Lorena (cu reproș): - Natalia!

*

Melissei nu îi vine să creadă vorbele lui Iustin Bălan. Totul este atât de neașteptat și de șocant încât creierul acționează întâi prin negare ca mecanism de apărare.

Iustin: - Mi-aș fi dorit să fi aflat în alt mod, Melissa, dar având în vedere întorsătura pe care au luat-o lucrurile cred că e mai bine să-ți spun acum tot adevărul. Înainte ca Roxana să se mărite cu Jean Runceanu, a fost soția mea. Iar tu ești fructul relației noastre.

Melissa: - Nu poate fi adevărat! Mi-ar fi spus. Ce tot vorbiți, dle. Bălan?!

Iustin (îi arată pe telefonul mobil o copie a testului ADN): - Despre asta vorbesc, Melissa. Tocmai despre asta.

Melissa: - Nu... de ce? Cum e posibil?

*

Lorena este în camera ei, întinsă în pat, foarte tristă. Sorin o apelează video pe WhatsApp, dar ea nu îi răspunde.

Lorena: - Acum, nu, Sorine, te rog! Lasă-mă să asimilez cele întâmplate cu Vanessa și ceea ce mi-a zis ea.

CAPITOLUL 72

 

Gloria este cu gemenii în camera lor. Joacă împreună cărți, stând jos pe covor.

Matei: - Gloria, hai, vrei să stai de șase?

Gloria: - Să stau de șase ca să vă duceți să spionați discuția mamei voastre cu învățătorul, nu?

Luca: - Da, dar să fie secretul nostru, bine? (Îi face cu ochiul)

Gloria (cu fermitate): - Nu, fiindcă Melissa ne-ar pedepsi pe toți trei. Mai bine continuăm jocul. Stai așa, Matei, că-i rândul meu! (Ia o carte de jos).

*

Iustin Bălan îi explică Melissei totul, iar acum lucrurile încep să prindă contur și să aibă sens pentru ea, însă realitatea tot dură este.

Iustin: - Melissa, eu și mama ta am avut mereu aspirații foarte diferite. Pentru ea, eu nu eram decât un amărât de învățător care nu știa să țintească sus.

Melissa: - A fi învățător este o profesie foarte respectabilă, dle. Bălan.

Iustin: - Respectabilă pentru noi doi, Melissa, dar pentru ea... În sfârșit, ideea este că, în momentul în care și-a asumat relația cu Jean Runceanu, avea deja două luni de sarcină. Mi-a cerut divorțul, s-a măritat cu el, iar când tu te-ai născut, a făcut în așa fel încât să pară că a fost o naștere prematură, ca să-l convingă pe Jean că ești copilul lui. Așa a reușit să-și croiască drum în lumea spectacolului, prin producătorul de televiziune Jean Runceanu și prin voi. A format o nouă familie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Eu nu i-am cerut decât testarea ADN, ca să confirm dacă ești fata mea.

Melissa: - Dar de ce nu mi-ați spus până acum adevărul, dle. Bălan? De ce?

*

Lorena vorbește cu Sorin prin apel video pe WhatsApp.Până la urmă, și-a făcut curaj să îi răspundă pentru că ea însăși are nevoie de răspunsuri.

Lorena: - Sorine, răspunde-mi sincer la o întrebare, te rog.

Sorin: - Sigur, Lore, tu știi că eu sunt sincer. Zi din prima!

Lorena: - Stai cu mine de milă?

Sorin (răspunde repede, fără a se gândi deloc): - Bineînțeles că nu! De unde ai scos asta, Lorena? Ah, știu, de la mama ta, nu?

Lorena: - Ce să vezi că de data asta n-a fost ea, ci Vanessa, fosta ta.

Sorin: - Vanessa?!

*

Iustin Bălan este foarte sincer, nu îi ascunde nimic Melissei, oricât de dureros ar fi adevărul și se dovedește, încă o dată, un om echilibrat și iubitor.

Iustin: - La ce ar fi folosit să învârt cuțitul în rană, Melissa? Zarurile fuseseră deja aruncate.

Melissa: - Însă eu aveam dreptul să aflu adevărul, nu vi se pare, dle. Bălan? Iar dumneavoastră aveați dreptul să mă aveți în preajmă, nu credeți?

Iustin: - De azi începând, răspunsul la ambele întrebări este afirmativ.

Melissa (după un moment de liniște): - Întâi de toate, îmi cer mii de scuze că v-am judecat greșit, dle. Bălan. Apoi, vreau să vă rog să nu le spuneți adevărul gemenilor deocamdată. Măcar până termină meditațiile și anul școlar cu bine. N-aș vrea să profite de gradul de rudenie pentru a încerca să obțină avantaje pe care nu le merită.

Iustin: - În legătură cu prima cerere, stai liniștită, Melissa! Orice părinte iubitor și responsabil ar fi reacționat la fel în fața unui potențial abuzator. Asta vorbește foarte bine despre tine. (Își zâmbesc cordial) Cât privește cel de-al doilea aspect, să știi că și eu mă gândisem. Doamna Iolanda i-a răsfățat prea mult pe copii. Iar eu i-am promis deja Lorenei că vă ajut pe tine și pe ea să-i corectați.

*

Reacția lui Sorin la tot ce i-a povestit Lorena nu se lasă așteptată. Și, oricât de bine l-ar cunoaște,  tot reușește să o surprindă.

Sorin: - Și tu ai crezut-o, Lorena?!

Lorena: - Sorine, de ce ești cu mine?

Sorin: - Fiindcă ești cea mai dulce, inteligentă, luptătoare și frumoasă în exterior și interior fată pe care am cunoscut-o vreodată. Cea mai mare artistă, cea...

Lorena: - Mulțumesc, am înțeles. (Își zâmbesc cu multă dragoste) Totuși, nu ți-e frică de ce te așteaptă dacă rămâi cu mine?

Sorin: - Ce anume, cea mai sinceră iubire posibilă? (El îi zâmbește, iar Lorenei îi dau lacrimile).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 73

 

Melissa a mers în camera Lorenei să-i povestească ce a aflat. Simte nevoia să-și deschidă inima în fața cuiva, iar Lorena îi este cea mai bună prietenă.

Lorena (foarte mirată): - Deci dl. Iustin Bălan e tatăl tău, Melissa! Ce veste-bombă! Cum te simți?

Melissa: - Nu știu... E ciudat, după atâția ani. Dar aveai dreptate, domnul învățător nu avea intenții rele în relația cu gemenii. Sunt foarte liniștită acum.

Lorena: - Ei, vezi? Dl. Iustin e un om bun. Bine și ce ai de gând să faci, Mel? Vei vorbi măcar cu mama ta, bănuiesc.

Melissa: - Nu, Lore. Cel puțin, nu acum. Mă doare foarte tare că mama a fost în stare să ne mintă pe toți numai ca să-și atingă scopul. Am nevoie să-mi revin din șoc și apoi mai văd. Deocamdată, nu vreau să afle nimeni altcineva, cu atât mai puțin gemenii. Poate că lui Beto și Gloriei le voi spune zilele astea. Dar întâi trebuie să asimilez eu.

Lorena: - E de înțeles. Contează pe discreția mea.

Melissa (îi cuprinde ambele mâini): - Mulțumesc, scumpo. Și tu? Nici tu nu pari a fi bine.

Lorena: - Nu mă întreba! După vizita Vanessei, sunt mai confuză decât oricând.

Melissa: - Vanessa?

Lorena: - Fosta iubită a lui Sorin.

Melissa: - Fostă iubită?!

Lorena: - Da, uite...

*

Matei și Luca, acum în camera lor, continuă meditațiile cu domnul învățător, însă gândul le zboară spre conversația lui cu Melissa și îi învinge curiozitatea.

Matei: - Domnu-nvățător, ce ați vorbit cu mama? Spuneți-ne!

Iustin: - Subiecte de adulți, Matei.

Luca: - Sper că nu v-ați plâns de noi.

Iustin: - Cât timp sunteți conștiincioși la învățat și nu mai copiați temele, n-am de ce să mă plâng, Luca. Rădăcina pătrată a lui nouă?

Luca și Matei (în cor): - Trei!

Iustin: - Foarte bine, băieți! Cum ați ajuns la rezultat? (Copiii încep să explice vorbind aproape în același timp).

*

Lorena și Melissa se încurajază reciproc, așa cum au făcut-o de când s-au cunoscut. Acum, e rândul Melissei să-i amintească Lorenei că nu-i singură și că se descurcă mai bine decât crede.

Melissa: - Dacă Sorin ți-a spus lucruri atât de frumoase, care cu siguranță sunt adevărate, pentru ce îți mai faci griji, Lore dragă?

Lorena: - Meli, una e acum când suntem doar prieteni și stă fiecare la casa lui și cu totul altceva o să fie după căsătorie când vom fi nas în nas în fiecare zi. Nu vreau să fiu o povară pentru el.

Melissa: - Aha... Ce te face să crezi că ai fi o povară? Ce nu poți face singură?

Lorena: - Baie.

Melissa: - Oh, da, singurul lucru. Că restul, totul aici e adaptat necesităților tale. Și ce dacă nu poți să faci baie singură, mă rog frumos? Dă-mi voie să-ți spun că băile împreună sunt chiar romantice. Eu cu Dragoș făceam asta și... nu voi intra în detalii, dar ne plăcea la nebunie. (Râd).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În ciuda orei înaintate, Ileana tot lucrează în sufragerie, studiază niște dosare. Laurențiu este în picioare lângă ea.

Laurențiu: - Tot mai lucrezi, fata mea?

Ileana: - Tată, în caz că nu ți-ai dat seama, pentru mine carantina nu înseamnă concediu. Eu lucrez de acasă. În plus, în calitate de avocat pensionar ce ești, ar trebui să știi că munca asta nu-i deloc ușoară și consumă mult timp.

Laurențiu: - Bineînțeles că știu, Ileana, mi-e foarte clar. Numai că, la vârsta ta, ar trebui să te descurci nu doar profesional, ci, mai ales, ca soție și mamă.

Ileana: - Hai, măi, lasă-mă în pace! Nu începe iar! Ți-am spus de o mie de ori să nu te bagi în familia mea. Eu și Alin știm prea bine ce avem de făcut.

Laurențiu: - Serios? Se vede! Mai ales fiindcă fetele voastre au început să practice sporturi masculine și să...

Ileana: - Tată, dacă ești așa de nemulțumit de familia mea, de ce ai insistat atât să o am? Eu aș fi fost mult mai fericită rămânând necăsătorită, plus că nici n-aș fi fost obligată să mint și să trăiesc o farsă. (Laurențiu e foarte mirat și furios la auzul cuvintelor fiicei lui).

*

Cluj-Napoca. Iolanda încuie poarta asociației și pornește spre casă pe jos. Sorin urmează același drum, dar pe el îl urmărește Vanessa.

Vanessa: - Sorin, așteaptă! Sorin! Iubire!

Sorin (se întoarce spre ea și se oprește): - De mai bine de patru ani nu mai sunt iubitul tău, Vanessa! Nu mă mai urmări! Deși, dacă mă gândesc bine, situația asta îmi dă șansa să-ți spun că a fost absolut deplasat faptul că te-ai dus la Lorena, la fermă, să o deranjezi și să-i bagi în cap tâmpenii.

Vanessa: - Păi de ce, mă rog? Sorine, fii practic! Dacă Lorena crede că ești homosexual și că ți-e doar milă de ea sau că inclusiv ai putea s-o folosești ca să-ți ascunzi adevărata orientare sexuală, nu va mai sta în calea noastră. Gândește-te la ce i-am spus ca la... Cum să zic? O minciună spusă de milă ca s-o scutesc de suferința de aș lua adio de la tine când eu o să te recuceresc.

Sorin (enervat la culme): - Ar trebui să te dau în judecată pentru calomnie și hărțuire, Vanesssa, asta ar trebui să fac! (Iolanda îi ascultă consternată).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 74

 

Conversația lui Sorin cu Vanessa este revelatoare nu numai pentru relația lor, ci și pentru Iolanda care acum află în sfârșit tot adevărul.

Vanessa: - Să mă dai în judecată?! (Râde ironic) Fii serios, Sorine, tu mă iubești!

Sorin: - Te-am iubit, Vanessa, chiar foarte mult. În trecut. Până când nu ți-am mai suportat gelozia nefondată și m-am săturat să-mi tot schimb asistentele pentru că tu îmi inventai relații cu ele. Iar în toți anii ăștia de când am doar asistenți, mi se inventează povești cum că aș fi homosexual. Nici nu știu ce-i mai rău. Însă cel mai tare mă doare că tocmai tu, care știi tot adevărul, alimentezi bârfele astea despre homosexualitate. Iar ceea ce i-ai spus Lorenei a pus capac!

Vanessa: - Tu cu Lore a ta! Ce vezi, mă, la ea? E doar o handicapată. Nu poate să-ți fie decât milă de ea.

Sorin: - Lorena e o femeie inteligentă, sensibilă, bună, luptătoare, curajoasă, talentată... Nu am niciun motiv să-mi fie milă de ea, absolut niciunul! În schimb, știi de ce îmi pare rău? De faptul că te uiți la aspecte atât de superficiale. Străduiește-te să gândești mai profund, Vanessa, și vei vedea că-ți va merge mai bine!

*

Nici la Constanța apele nu sunt mai liniștite. Laurențiu este șocat de vorbele Ilenei și o pune repede la punct, așa cum ne-a obișnuit, ca s-o aducă cu picioarele pe pământ.

Laurențiu (furios): - Taci, Ileana! Ca întotdeauna, habar n-ai despre ce vorbești!

Ileana: - Ce știu, tată, e că mi-ar fi fost mult mai bine dacă aș fi rămas eu însămi. De asta sunt sigură! (Se ridică și pleacă)

Laurențiu: - Ileana, ce tot vor... Leano!

*

Ferma Craioveanu. Luca și Matei călăresc fiecare pe propriul cal și își fac planurile de carantină.

Matei: - Cred că ar fi mai bine să stăm la buni cât ține carantina. Ea ne lasă să folosim internetul, rețelele sociale și jocurile video la orice oră.

Luca: ... să ne culcăm și să ne sculăm la cât vrem, ne face temele... dar trebuie să-i zicem să nu le mai copieze de pe net. Dar știi ceva, Matei? Oricâtă libertate am avea la buni, acolo n-avem nici lac în care să înotăm, nici animale cu care să ne jucăm, nici cai pe care să călărim, nici pe mătușa și pe unchiul să se joace cu noi, nici pe mama, care...

Matei: - Bine, am înțeles. Cred că ai dreptate, Luca. Mai bine rămânem aici.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, în hol. Tereza o întâmpină pe Iolanda care tocmai a venit din oraș.

Tereza: - Fata și nora vă așteaptă în sufragerie de ceva vreme, dna. Iolanda.

Iolanda: - A venit Lorena să mă vadă?! Iar ailaltă n-are nicio legătură cu mine, fiindcă Dragoș a murit. Din vina ei, mai exact. (Vorbele ei se aud până în sufragerie; Melissa se întrisează, iar Lorena se înfurie) (Intrând în sufragerie) Ca să vezi, a venit fiică-mea în vizită! Ți-a trecut bâzdâcul pe mine, Lorena?

Tereza: - Vă aduc ceva?

Iolanda: - Nu, Tereza, mulțumim, poți să pleci.

Tereza: - Dați-mi voie. (Iese)

Iolanda: - Cărui fapt datorez vizita voastră?

Lorena: - Bună seara și ție, mamă! Și îți recomand să iei loc, fiindcă discuția va fi destul de lungă.

Melissa: - Ce mai faceți, dna. Iolanda?

Iolanda (așezându-se pe fotoliul din fața lor): - M-aș simți mult mai bine dacă nu aș fi nevoită să suport prezența ta, Melissa. De ce ai însoțit-o pe Lorena, dacă știi că nu ești binevenită în casa asta?

*

Constanța. Apartamentul Udrea-Albu. Ileana intră în dormitorul conjugal, încuie ușa și stinge lumina.

Alin (din pat): - Hei, Ileana, eu citeam!

Ileana (așezându-se în pat lângă el): - Îmi pare rău, Dragoș, dar ce am eu să-ți spun e mai important decât orice carte.

Alin (foarte mirat): - Cum mi-ai zis? Dragoș?!

Ileana: - Șșșșt! Da. Și vorbește încet, că-i secret! Da, Dragoș. Ăsta-i numele tău real. Dragoș Craioveanu. Iar adevărata poveste e cea pe care ți-ai amintit-o în ultimul timp, pe care ai notat-o în agendă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 75

 

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În secret, în dormitorul conjugal, Ileana îi spune soțului său tot adevărul.

Ileana: - Ăsta-i tot adevărul, Alin. Îți spun în continuare Alin pentru că va trebui să fim foarte discreți dacă vrei să iei atitudine privind problema. Este de la sine înțeles că poți conta pe mine pentru orice.

Alin: - Ileana, eu am încă multe lacune privind viața mea anterioară. Dacă tot ți-ai oferit ajutorul, știi cumva cine-i o domnișoară blondă, înaltă, frumoasă, cu ochi căprui, pe nume Lorena? O avea vreo legătură cu mine?

Ileana: - Lorena? Bineînțeles, e sora ta mai mică. E trapezistă și lucrează la circul tatălui tău... adică al tatălui vostru, dl. Valeriu Craioveanu.

Alin: - Da, asta mi-am amintit. Doar gradul de rudenie nu-l mai știam. Mersi.

Ileana: - Pentru nimic. Măcar atât pot să fac după toate cele întâmplate.

Alin: - Apropo de asta, Ileana, pe cuvântul meu că nu-ți înțeleg atitudinea. Întâi, faci jocul machiavelic al tatălui tău și apoi îmi povestești totul, spunându-mi că mă vei sprijini în orice decizie voi lua? Ce urmărești, ah?

Ileana: - Să scap de sub papucul lui taică-meu. Aline, tu știi că mereu am fost o femeie centrată pe carieră, căreia îi place să trăiască independent, fără a fi nevoită să se ocupe de o familie.

Alin: - Da, mi-e foarte clar.

Ileana: - În schimb, tata consideră că nu-i potrivit pentru femei să rămână singure, că independența îi face rău genului feminin. De aceea, în urmă cu zece ani când s-a produs accidentul de mașină, iar familia ta l-a chemat să se ocupe de caz în calitate de avocat, el a mers mai departe, profitând de amnezia ta, și a urzit planul. Cu ajutorul mai multor contacte pe care le avea aici în Constanța, pentru că familia noastră e pe jumătate de aici, a susținut că Dragoș Craioveanu murise în accident, iar ție ți-a creat o identitate falsă, te-a însurat, chipurile, cu mine, iar restul știi deja.

Alin: - Nu pot să cred! Atâtea acte false, atâtea persoane care mi-au deplâns presupusa moarte văzând cadavrul ăla care nu era al meu... și, culmea culmilor: Melissa, adevărata mea soție, a plătit o condamnare injustă la zece ani de închisoare, cică pentru motivul că accidentul s-ar fi produs din vina ei! Să-mi trag palme, asta-i o mizerie de nedescris, este...

Ileana: - Șșșșt, calmează-te! Ți-am zis că te ajut cu tot ce-i nevoie, fără să-mi mai pese că tata mă dezmoștenește. Dar dacă vrei să faci dreptate, primul pas este să-ți păstrezi calmul.

Alin: - Bine. Ai drepate, Ileana. Spune-mi, ești dispusă să-ți denunți propriul tată și pe toți complicii lui?

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu atmosfera este extrem de tensionată, ca de fiecare dată când se întâlnesc Iolanda și Melissa. Iar Lorena pune paie pe foc.

Melissa: - Vă rog, dna. Iolanda, permiteți-mi să mă ocup de educația lui Matei și Luca. E obligația mea de mamă.

Iolanda: - Melissa, dacă ar fi după mine, pe dumneata te-aș ține la kilometri distanță de nepoții mei. Dar cum, din păcate, nu am nicio posibilitate legală de a face asta, nu-mi rămâne decât să te suport în familie.

Lorena: - Mamă, nu știu cum și când, dar într-o bună zi vei regreta cuvintele astea. Pentru că dreptatea întârzie, dar vine. Sper numai că nu vei plânge cu lacrimi amare.

Iolanda: - Nu schimba subiectul, Lorena! Știu prea bine că tu ai fost mereu cea mai mare apărătoare a Melissei. Dar nu te mai certa cu mine. Problema cu Sorin e rezolvată.

Lorena: - Și mă bucur pentru asta. Mă miră foarte tare, dar mă bucur. Ceea ce...

Iolanda: - Ideea este, Melissa, că ferma e teritoriul tău și al Lorenei. Cât timp gemenii sunt acolo, îi educați cum vreți voi. Dar când vin în casa asta, eu le fac regulile.

Melissa: - Doamna Iolanda, nu-i vorba despre cine face regulile, ci din contră, despre a ne pune de acord pentru a nu exista...

Iolanda: - Gata, e ultimul meu cuvânt! Vreți sau nu vreți?

*

Vanessa intră în autogară, ducându-și bagajele. Se așează pe o bancă și se cufundă în gânduri referitoare la întâmplările din ultimele zile.

Vanessa: - Ce bine că am găsit măcar un autobuz spre Oltenia! Cu carantina asta, era cât pe ce să rămân pe acilea prin Cluj. Aoleu, măiculiță, asta mi-ar lipsi! După disprețul lui Sorin, n-are niciun sens să rămân. Dacă vrea să se ia cu handicapata aia care nu-i bună de nimic, treaba lui! Oricum, relația aia n-are niciun viitor, chiar dacă s-ar căsători. Te rog, cum ar putea ieși ceva bun? Nici copii n-o să poată avea, fiindcă cum?! Credeam că Sorin e bărbat deștept, dar văz că-i mai prost ca Garcea! În fine, mai bine-mi văd de viața mea și uit de nebunul ăla.

*

În perioada carantinei... În toată țara, carantina durează destul de mult, fiecare persoană și familie fiind nevoită să se adapteze la ea cum poate: lucrând de acasă, făcând sport și învățând online (copiii, Gloria și Alberto), păstrând legătura cu prietenii și familia prin internet sau telefon, făcând activități împreună cei care locuiesc în aceeași casă (deși Ileana nu își găsește niciodată timp pentru Miruna și Mirela, fapt care provoacă multe certuri între ea, Alin și Laurențiu). Chiar și spectacolele de circ s-au mutat în online și toată lumea le urmărește de acasă, împreună cu familia.

*

Trei luni mai târziu, în iunie 2020. La Cluj-Napoca, în sufrageria casei Craioveanu, sunt Iolanda și Valeriu.

Iolanda: - Trebuie s-o rog pe Tereza să mai cumpere niște produse de curățenie. E nevoie mai ales de dezinfectanți și...

Valeriu: - De ce nu-i faci o listă, Ioli?

Iolanda: - Da, e o idee bună, Valeriu. Acum că s-a terminat carantina, avem de...

Tereza (intră de pe coridor, albă ca varul): - A venit... A venit...

Iolanda: - Spune, Tereza, ce-i? Cine a venit?

Valeriu:  - După fața ta, zici că a venit poliția, Tereza. Dar noi n-am făcut nimic rău, deci nu poate fi asta.

Iolanda: - Valeriu, vrei să fii serios măcar o dată în viață? Și tu, zi odată, măi femeie, cine a venit?

Tereza: - Mo... Mo...

Dragoș (intrând în sufragerie): - Eu. Bună ziua! (Cu toții sunt șocați).

 

 

 

CAPITOLUL 76

 

În sufrageria casei Craioveanu, după șocul inițial, toți încep să reacționeze încet-încet. Iar valul de emoții este pe măsura revelației.

Tereza: - Aoleu, mortul!!! (Fuge afară)

Dragoș: - Care mort? Eu niciodată... Deși asta e destul de evident, nu? Adică faptul că niciodată n-am fost mort.

Iolanda (plângând de bucurie): - Hai încoace!

Valeriu: - Dragoș! (După o îmbrățișare lungă din partea ambilor părinți...) Te rog, poți să ne explici ce s-a întâmplat? Unde ai fost tot timpul ăsta? Cu cine?

Dragoș: - Da, vă explic absolut tot, dar... unde sunt Melissa și Lorena?

*

Constanța. Ileana este la biroul de avocatură, studiază un dosar. În același timp, vorbește la telefonul lăsat pe mâini libere.

Mirela: - Mami, please, ne lași să ieșim în parc?

Miruna: - Da, ne-am terminat temele și ne plictisim în casă.

Ileana: - Pentru asemenea tâmpenie trebuia să mă sunați și să mă întrerupeți de la muncă, fetelor? Spuneți-i lui tataie să vă ducă, și pe mine lăsați-mă să-mi văd de treabă!

Miruna: - Bunicul nu-i acasă, mami. S-a dus la Clubul Pensionarilor.

Mirela: - D-aia te-am sunat, ca să te întrebăm dacă ne lași să mergem singure în parc.

Ileana: - Nu, nu, nu, singure, nu! Parcul e departe de noi. Nici să nu vă treacă prin cap!

Mirela: - Dar, mami, nu-i corect! De când tati a plecat la Cluj, e prea liniște în casa asta!

Miruna: - Da, mami, vrem ceva interesant!

Ileana (exasperată de insistențele și de tonul plângăreț al fetelor): - Atunci, cumpărați-vă un papagal, așteptați să se întoarcă bunicul de la club să vă ducă în parc sau... faceți ce vreți, dar lăsați-mă să lucrez! Sunteți de groază, pe cuvântul meu! (Încheie brusc convorbirea și își continuă munca).

*

Lorena și Sorin sunt la o terasă. Mănâncă o prăjitură și beau limonadă cu mentă. Telefonul ei sună insistent.

Sorin: - Tot sună de minute bune. Nu răspunzi, Lore?

Lorena: - Mai târziu, Sorin. Acum suntem împreună. Timpul ăsta e în exclusivitate pentru noi.

Sorin: - Nici nu știi cât îți mulțumesc și cât apreciez atitudinea ta, iubire! Asta-i și prima noastră întâlnire față în față după atâta carantină în care ne-am văzut doar pe net.

Lorena: - Tocmai de aia. Nu vreau să amestec lucrurile.

Sorin: - Dar poate fi ceva important și urgent.

Lorena: - Dragule, e maică-mea. Singurul lucru important și urgent în cazul ei este un nou șantaj emoțional pe care-l inventează, o cunosc. Și deja m-am plictisit, crede-mă. Azi iau o pauză, mersi.

Sorin (după un scurt moment în care nu vorbesc, dar telefonul sună în continuare): - E bună prăjitura ta cu ciocolată?

Lorena: - Delicioasă! Știi că e prefe... Ce-i asta?! (Găsește în prăjitură un inel de aur cu o pietricică foarte frumoasă și delicată; râde printre lacrimi) Sorine...

Sorin: - Vrei să fii soția mea, Lorena?

Lorena: - Nu știu dacă să râd sau să plâng, așa că le fac pe amândouă.

Sorin: - Poți să faci tot ce vrei tu, dragoste, numai să-mi spui da sau nu, te rog.

Lorena: - Sigur că da! Evident că da! (Sorin merge spre scaunul ei, se apleacă puțin, iar ea se înclină spre față și astfel se îmbrățișază)

Sorin: - Mulțumesc! M-ai făcut cel mai fericit bărbat de pe pământ!

Între timp, Iolanda îi lasă Lorenei un mesaj vocal pe telefonul mobil.

Iolanda: - Lorena, imediat ce vei asculta mesajul, fă bine și sună-mă. E o situație familială urgentă. Valeriu a fost deja după Melissa la fermă. Te așteptăm toți acasă.

*

La Constanța. Miruna și Mirela au ieșit în oraș cu bunicul Laurențiu. Sunt la pet shop, admiră mai mulți papagali. Apoi aleg o pereche multicoloră.

*

Cluj-Napoca. În sufrageria casei Craioveanu, Valeriu și Melissa sunt împreună cu Iolanda.

Melissa: - Ce se întâmplă, doamna Iolanda? Sincer vă spun că deja sunt foarte îngrijorată.

Iolanda: - Nu ți-a spus nimic Valeriu pe drum, Melissa?

Melissa: - Doar să stau liniștită că nu-i nimic rău.

Valeriu: - Și chiar nu-i rău, Melissa. Din contră, e ceva foarte bun.

Sorin (Lorenei, pe hol, în timp ce îi împinge căruciorul și se îndreaptă spre sufragerie): - Nu cred că a fost o idee bună să vin , Lorena. E o chestiune familială.

Lorena: - Tocmai, Sorin, tu acum faci parte din familie. (Intrând) Salutare! Care-i marea urgență, mamă?

Dragoș (intră după ei): - Bună tuturor!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 77

 

Melissa reacționează prima la neașteptata apariție a lui Dragoș: se ridică de pe canapea și merge spre el încet, încă neputând să-și creadă ochilor.

Melissa: - Dragoș, tu ești... viu?!

Dragoș: - Dar totul are o explicație.

Melissa (îl pupă pe obraji și îl îmbrățișază cu putere): - Iubire, mi-a fost atât de dor de tine! (Izbucnește în plâns)

Lorena (și ea cu ochii în lacrimi): - Nu-mi vine să cred, Dragoș!

Dragoș: - Lorena, ce-ai pățit?! De ce... (Îmbrățișare; Dragoș se întristează)

Lorena: - Eh, un accident la trapez acum cinci ani. O să am timp să-ți povestesc. Acum, spune-ne tu totul.

Valeriu: - Da, băiete, spune-ne odată!

Iolanda: - Nu ne mai ține pe jar!

Sorin: - Ce ți s-a întâmplat în realitate, Dragoș?

*

La Constanța, Laurențiu și nepoatele lui se întorc acasă după ce au cumpărat perechea de papagali. În drumul lor, trec prin parc, și acolo se întâlnesc cu câțiva colegi de școală de-ai fetelor. Apoi, în bloc, copiii unor vecini vor și ei să vadă papagalii. În total sunt zece copii de diferite vârste, cinci băieți și cinci fete. Laurențiu, Mirela și Miruna îi invită pe toți în apartament.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare pe măsură ce Dragoș dezvăluie toate aspectele adevărului șocant.

Iolanda: - Cum așa, Dragoș? Deci nu Melissa a fost vinovată de accident?!

Dragoș: - Nici vorbă, mamă! Singurul vinovat am fost eu! Eu am rugat-o pe Melissa să-mi dea telefonul ei ca să filmez peisajul de pe drum, fiindcă celularul meu rămăsese fără baterie. Ea a refuzat, a încercat să mă convingă să mă concentrez la condus, dar eu, încăpățânat, n-am ascultat-o și... ne-am accidentat. Inclusiv discuția noastră despre subiect a rămas înregistrată în telefonul respectiv.

Valeriu: - Serios?! Și atunci, poliția de ce nu ne-a arătat înregistrarea?

Dragoș: - Fiindcă Laurențiu deja își mișcase influențele pentru a o acuza pe Melissa, evident. Cum de altfel tot el a obținut și acel cadavru carbonizat și imposibil de recunoscut, care a zis că eram eu și în timpul ăsta, cu pilele pe care le avea și profitând de amnezia mea, m-a scos din Cluj și m-a dus la Constanța cu o identitate falsă.

Melissa (plânge în hohote): - Bineînțeles, și cum eu am fost leșinată nu știu cât timp și n-am văzut nimic din ce se întâmpla...

Lorena (furioasă): - Știam eu că Laurențiu Udrea ăla e o canalie! Mereu am știut!

Sorin: - Dar tu cum ai aflat tot adevărul, Dragoș? Ok, unele lucruri ți le-ai amintit, dar restul?

Dragoș: - Mi-a povestit Ileana, Sorine, fata lui Laurențiu. Fata lui Laurențiu și... mult mai mult de atât.

*

Constanța. În apartamentul familiei Udrea-Albu, toți copiii mănâncă prăjituri și beau suc natural adus de Laurențiu în sufragerie, unde s-au strâns cu mic, cu mare în jurul coliviei papagalilor.

Laurențiu: - Auziți, fetelor, când a zis tac-tu că se întoarce de la Tulcea?

Miruna: - Mâine seară, tataie, cu ultimul autobuz. A mers rapid pentru serviciu. De ce?

Laurențiu: - Ah, nu, pentru nimic special, Miruna. Doar ca să știu când îi va cunoaște pe noii membri ai familiei. Apropo, cum le-ați pus numele?

Mirela: - Masculul e Lalo și femela-i Lola, bunicule.

Laurențiu: - Ce nume frumoase, Mirela! Eu cred că...

Ileana (intrând din stradă): - Ce înseamnă asta?! (Nervoasă, îi privește pe toți cu reproș)

*

La Cluj-Napoca, ultima parte a revelației lui Dragoș, cea mai scandaloasă și dureroasă, îi șochează pe toți cei prezenți.

Dragoș: - Întrucât Laurențiu și Ileana obținuseră chiar și acte false de căsătorie, păi, eu m-am comportat ca atare, ca soț al ei în toți acești ani, până nu demult, când mi-am amintit adevărul. Nu aveam motive să mă îndoiesc de ei, fiindcă nu-mi aminteam nimic...

Iolanda: - Asta înseamnă că acum ești însurat cu Ileana Udrea, Dragoș?!

Dragoș: - Chipurile, mamă. În realitate, singura mea căsătorie validă e cu Melissa.

Valeriu: - Sigur, evident, dar acum trebuie să-i denunțăm pe delincvenții ăia, băiete! Cât mai repede!

Dragoș: - Stai, tată, că nu s-a terminat încă. Partea cea mai complicată abia acum urmează. Din relația mea cu Ileana au rezultat două fete.

Lorena și Sorin (în cor): - Ceeee?!

Melissa (țâșnește de pe canapea, consternată): - Cum adică, Dragoș?! Ai trăit zece ani în situație de bigamie și i-ai mai și făcut doi copii tipei ăleia Ileana Udrea?! (Acum, Melissa plânge de furie și îl privește pe Dragoș cu reproș și profundă dezamăgire; el este extrem de trist; toți ceilalți sunt consternați).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 78

 

Cluj- Napoca. În casa Craioveanu, dezvăluirile se țin lanț și încing spiritele. Iar emoțiile și sentimentele sunt atât de amestecate încât cu greu le mai poate cineva desluși.

Dragoș: - Iartă-mă, Melissa! Cel mai tare mă doare că ai fost nevoită să-ți petreci zece ani din viață în închisoare, nevinovată fiind.

Melissa: - Serios, Dragoș, asta te doare cel mai tare?! Și unde mi-o lași pe a doua ta nevastă și pe cele două fete pe care le ai cu ea? Nu, asta-i... mai bine zis, trebuie să respir ca să mă calmez. (Fuge afară plângând)

Dragoș: - Melissa, așteap...

Lorena (îl prinde de braț): - Nu acum, Dragoș, nu-i momentul!

Valeriu: - Și inelul ăla, Lorena?

Sorin: - Având în vedere că nu-i cel mai potrivit moment, cu permisiunea voastră, vă fac rezumatul: Lorena mi-a acceptat cererea în căsătorie. Suntem logodiți și urmează nunta.

Iolanda (iese și ea în grabă): - Asta ne mai lipsea! (Îi privește cu reproș pe Sorin și Lorena)

Valeriu: - N-o luați în seamă, copii! Știți voi cum stă treaba cu ea. Haideți încoace! Felicitări! (El și Dragoș îi îmbrățișază)

Dragoș: - Sper că vreți petrecere de logodnă. Eu mă înscriu la ajutat cu organizarea. (Toți râd).

*

Constanța. În apartamentul familiei Udrea-Albu, Ileana ia măsuri radicale împotriva neașteptatei invazii de copii.

Ileana: - Hai, toată lumea afară în doi timpi și trei mișcări! (Copiii se îndreaptă spre ieșire)

Copiii (salutându-le pe fete): - Ciao!

Miruna și Mirela (triste): - Pa! Pa!

Laurențiu (foarte nervos): - Nici vorbă, Ileana! Copiii rămân pentru că așa spun eu și nu mai discutăm! Miruna, Mirela, mergeți toți în camera voastră, vă rog, ca să pot vorbi eu cu mă-ta. (Copiii se retrag toți în camera fetelor împreună cu ele) (Apoi, rămași singuri în sufragerie...) Cum poți să fii atât de necioplită, Ileana?!

*

Cluj-Napoca. Melissa a ieșit în curtea casei Craioveanu, s-a așezat pe vine sub un copac și plânge în hohote, amintindu-și toate clipele frumoase trăite alături de Dragoș înainte de accident: florile, scrisorile, mesajele de dragoste, cererea în căsătorie, nunta, luna de miere, momentele romantice petrecute la fermă, apariția gemenilor și cum Dragoș avea grijă de ea în timpul sarcinii sau faptul că a fost un soț și tată bun și după aceea.

*

În bucătăria aceleași case, Tereza vorbește la telefon cu Natalia, în timp ce taie legumele pentru mâncarea de prânz.

Tereza: - Nu, Naty, nici nu te stresa cu gătitul! Sigur o să mănânce toți aici la prânz. Cum a înviat Dragoș... adică a apărut...

Natalia: - Ce chestie, Tere! Foarte tare, dar o bombă! Și, ce-ai mai aflat?

Tereza: - Despre ce?

Natalia: - Despre asta, femeie, despre ce altceva? Reacții, vreun alt lucru important... Spune-mi tot!

Tereza: - Nu mai este altceva de zis, Natalia. Decât că eu l-am văzut prima dată pe Dragoș, fiindcă eu i-am deschis ușa.

Natalia: - Tereza, nu pot să cred că n-ai stat să asculți ce vorbeau!

Tereza: - Natalia, știi bine că nu sunt băgăcioasă.

Natalia (foarte dezamăgită): - Ioi, ce ratare de la unșpe metri! (Tereza râde).

*

În dormitorul conjugal, Iolanda stă în picioare în fața oglinzii și își face autocritica dură cu voce tare.

Iolanda: - Nu pot să cred cât de nedreaptă am fost cu Melissa! Am acuzat-o de ceva atât de grav, când în realitate, canaliile erau tocmai oamenii în care eu aveam cea mai mare încredere! Întâi, treaba cu Sorin, acum , cu Melissa... Cum a fost posibil să fac asemenea greșeli monumentale?! Cum, ah?!

Valeriu (intră în cameră și aude ultimele două fraze): - Imperfecțiune umană, poate? (Ea îl vede în oglindă).

CAPITOLUL 79

 

Vorbele Lorenei s-au adeverit în cazul Iolandei: a sosit momentul adevărului, în care ea se simte extrem de vinovată pentru modul în care a tratat-o pe Melissa.

Iolanda: - Asta nu justifică ceea ce am făcut, Valeriu.

Valeriu: - Nu-i vorba de justificare, Iola, dar cu siguranță Melissa va înțelege. Trebuie doar să discutați și să-i ceri scuze, ca lui Sorin. Apropo, dacă s-a lămurit treaba cu Sorin, explică-mi și mie de ce te-ai enervat și ai plecat din sufragerie când el a anunțat logodna cu Lorena.

Iolanda: - Una-i una și alta-i alta, să ne înțelegem, Valeriu. Faptul că Sorin nu-i homosexual nu-l transformă într-un partener potrivit pentru fata noastră.

Valeriu: - Vai, Ioli, Ioli, una știu, una ți-o cânt!

*

Lorena se apropie de Melissa în scaunul cu rotile. Îi pare foarte rău pentru toată situația și se oferă să o ajute.

Lorena: - Mă duc după băieți la fermă, Mel. Cred că deja au terminat orele online. Îi aduc aici, la oraș, să mănânce cu noi.

Melissa (printre lacrimi): -Bine. Îți mulțumesc pentru tot, Lorena dragă! Chiar aș veni cu tine, dar mă simt îngrozitor.

Lorena (îi întinde o mână): - Hai aici! (Melissa își pune capul în poala ei)  Când vei vrea să vorbești, știi că sunt aici, draga mea. (Îi mângâie părul)

Melissa: - Da, știu și îți mulțumesc din suflet, Lore. Problema-i că, în momentul de față, nu mă simt în stare nici să vorbesc. (Plânge și mai tare).

*

Valeriu și Iolanda nu reușesc să se pună de acord în privința relației Lorenei cu Sorin. Am fi tentați să credem că asta nu este chiar atât de problematic, dar, unde-i implicată Iolanda, lucrurile sunt mereu mai interesante decât ar trebui să fie.

Iolanda: - Nu zău, Valeriu! Una știu, una ți-o cânt?! Adică, din punctul tău de vedere, Lorena a dat lovitura cu un soț ca Sorin. Pentru Dumnezeu, un bărbat fără un trecut familial, cum crezi că va ști să formeze o familie? Mai ales cu Lorena, în starea ei, care este din vina ta, mai exact!

Valeriu: - Aoleu, îmi iau câmpii cu tine, măi, nevastă! Păi tocmai fiindcă n-a avut o familie pune mare preț pe ea. Iar în ce mă privește, când ai de gând să mă ierți, ah?

Iolanda: - Când Lorena va merge din nou. Și, scuză-mă, dar mă duc să văd dacă-i gata prânzul. (Iese din cameră; Valeriu este trist și îngrijorat).

*

La Constanța, în sufrageria familiei Udrea-Albu, Ileana și Laurențiu se contrazic referitor la evenimentele recente.

Ileana: - Necioplită, tată? Dar ce ați făcut voi cum se cheamă?

Laurențiu: - Păi ce am făcut, mă rog frumos?

Ileana: - Cum adică? Ți se pare puțin lucru faptul că le-ai cumpărat papagali nepoatelor fără acordul meu și, culmea, le-ai invitat prietenii aici să-i vadă?

Laurențiu: - Miruna și Mirela au nevoie și de socializare, să nu uiți asta! Și, din câte am înțeles, ideea cu papagalii a fost a ta. Tu le-ai sugerat...

Ileana: - Poftim?! Tată, m-a luat și pe mine gura pe dinainte, fiindcă mă exasperau la telefon și... nu pot să cred că au luat-o așa de în serios!

Laurențiu: - Ce să mai zic, fata mea? Fapta-i consumată. De acum încolo, ai mai mare grijă cum te exprimi! (Laurențiu râde; Ileana se strâmbă).

*

Cluj-Napoca. În sufrageria casei Craioveanu, gemenii își îmbrățișează cu putere tatăl. Melissa îi observă în timp ce, împreună cu Iolanda și Valeriu, o ajută pe Tereza să pună masa pentru prânz. Din tocul ușii, Lorena, Beto și Gloria văd și ei scena.

Luca: - Hai și tu, mami!

Matei: - Da, hai să ne îmbrățișăm toți patru!

Melissa: - Eu... ajut la aranjarea mesei, scumpii mei.

Tereza: - Mergeți liniștită, ne descurcăm noi aici.

Iolanda: - Tereza, nu-i atât de simplu pe cât pare.

Valeriu: - Dar nici chiar atât de complicat, Iola. Du-te, Melissa! (Iolanda îl privește cu reproș)

Dragoș: - Cum vrei tu, iubire... (Melissa merge încet spre ei, iar în final îl îmbrățișează și ea pe Dragoș)

Gloria (foarte nedumerită): - Cum așa? Pare că Melissa n-ar vrea să se apropie de Dragoș.

Alberto (foarte mirat și el): - Asta ce înseamnă?

Lorena (oftează profund): - Multă durere, asta înseamnă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 80

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, toată lumea este acum la masă, cu excepția lui Sorin care aduce sucurile naturale de fructe.

Sorin: - Eu am făcut suc de portocale. Sper să vă placă.

Gloria: - Sigur o să ne placă, Sorin. Nu trebuia să te deranjezi.

Matei: - Grăbește-te, Sorine, că vrem să facem poză cu toată familia!

Luca: - O să fi unchiul nostru, așa că și tu faci parte din familie.

Lorena: - Vai, ce nepoței dulci am!

Tereza (când pune supa în farfurii): - Numai să vă grăbiți, că se răcește. Am pus deja.

Alberto: - Relax, Tere, hai mai bine la poză și tu! (Tereza ezită puțin, dar apoi se alătură grupului)

Melissa: - Gata, a ieșit perfectă! Acum vă rog frumos să lăsați telefoanele deoparte, că suntem la masă.

Iolanda: - Pot mânca și cu ele, Melissa. Știi cum e tineretul din ziua de azi.

Valeriu (îi șoptește): - Mai bine să nu ne băgăm, dragă. Noi doi suntem doar bunicii. (Iolanda se strâmbă discret)

Dragoș: - Tineretul din ziua de azi trebuie să învețe că totul are o limită, mamă, iar Melissa are perfectă dreptate. Uite cum facem: ca să ne solidarizăm, propun să ne lăsăm toți telefoanele aici pe raft până terminăm de mâncat, de acord? (Toți se conformează de bună voie; gemenii își privesc insistent părinții, uimiți).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Ileana vorbește la telefon, în dormitor, iar în fundal se aud trilurile papagalilor Lalo și Lola.

Ileana: - Da, desigur că ne putem întâlni mâine să discutăm cazul dumneavoastră, dle. Șerbănescu. La ce oră? Permiteți-mi doar un moment, vă rog. (Strigă) Aoleu, faceți papagalii ăia infernali să tacă! (Apoi, se gândește) Sper că Al... adică Dragoș se întoarce mâine cum a zis și se termină odată farsa asta, că m-am săturat. (Apoi, își acoperă o ureche și revine la telefon) La 12 în cabinetul meu este bine pentru dumneavoastră? Perfect, așa rămâne, atunci.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. După prânz, Iolanda îl invită pe Sorin în dormitor, la o discuție confidențială. Stau față în față, pe două fotolii.

Iolanda: - Sorin, te-am rugat să mai rămâi puțin și să discutăm în particular, pentru că subiectul este extrem de delicat. E vorba de Lorena.

Sorin: - Bănuiam eu, dna. Iolanda. Vă ascult.

Iolanda: - Nu vreau să te jignesc, Sorine, dar ai măcar o vagă idee despre ce implică o familie?

Sorin: - Evident, doamnă. Nu sunt bogat, dar câștig suficient cât să pot întreține o familie.

Iolanda: - Nu-i vorba numai de bani, Sorine. O familie implică mult mai mult. Ce știi tu despre asta, dacă n-ai avut niciodată una?

*

Dragoș s-a retras și el în cameră și s-a întins pe pat, cu băieții lui de-o parte și de alta. În sfârșit a venit momentul adevărului, iar gemenii își pot risipi toate îndoielile.

Matei: - Ops, deci era adevărat ce zicea mătușa Lorena despre Laurențiu Udrea că-i un avocat tenebros! Of, și eu am judecat-o greșit pe mama! Crezi că o să mă ierte, tati?

Dragoș: - Cu siguranță, Matei! Melissa te adoră. De fapt, pe amândoi. Și eu la fel.

Luca: - Tu cum poți să ne adori dacă nu ne-ai mai văzut de când eram bebeluși? Nici nu ne cunoști.

Dragoș: - Dar sunt tatăl vostru. Iar legăturile de sânge care ne unesc mă fac să vă iubesc chiar fără a vă cunoaște.

Luca: - Știi ceva? Și pe noi. (Dragoș îi strânge în brațe cu putere) Dar spune-ne adevărul: de ce mama a preferat să rămână la fermă și nu aici cu tine și cu noi?

Matei: - Da, și de ce ai zis că bunica te-a rugat să rămâi cu ea?

Dragoș: - Pentru că bunica m-a rugat într-adevăr. Și fiindcă Melissa chiar are ceva urgent de rezolvat la fermă mâine la prima oră.

Luca: - Da, dar noi știm că asta nu-i tot. Tata, nu mai suntem bebeluși ca și atunci când ne-ai văzut tu ultima oară. Suntem mari deja.

Matei: - Da, nu ne mai ascundeți chestii de parcă noi n-am înțelege nimic!

Dragoș: - Luca, Matei, în realitate, eu și mama tocmai ne-am reîntâlnit după zece ani în care am fost despărțiți. Noi doi și întreaga familie avem nevoie să ne obișnuim cu asta. Încet-încet, lucrurile se vor aranja, aveți încredere! (Băieții stau cu capetele pe pieptul lui).

*

Iolanda și Sorin își continuă conversația, care se anunță incomodă și destul de lungă. Dar Sorin este un bărbat răbdător.

Sorin: - Dna. Iolanda, înțeleg și admir preocuparea dumneavoastră de mamă, chiar dacă nu mă credeți. Și, cu toate că nu am crescut în sânul unei familii, am avut șansa ca în centrul de plasament să avem parte de persoane care au avut grijă de noi, ne-au iubit și ne-au învățat adevăratele valori. Ca într-o familie. Una puțin atipică, dar totuși o familie.

Iolanda: - Crede-mă că se observă, Sorin. Și nici nu știi cât de mult mă liniștește să aud și să văd asta! Dar Lorena?

Sorin: - Ce-i cu ea?

Iolanda: - Ești pregătit să înfrunți toate provocările pe care le presupune a fi alături de o persoană cu dizabilități, poate chiar faptul că nu veți putea avea relații intime sau copii?

Sorin: - Da, cu certitudine! Doamna Iolanda, Lorena și cu mine am  tot discutat despre subiectele astea și despre multe altele deja de mult timp. Prin urmare, nu vă faceți griji. Intimitatea are multe fațete și poate fi obținută în multe moduri.

Iolanda: - Eu nu vreau ca tu s-o înșeli în final și să-i frângi inima.

Sorin: - Iar eu nu vreau să vă mai faceți griji. Haideți să facem o înțelegere: când eu și Lorena vom avea nevoie de sfaturi și ajutor, nu vom ezita să vi le cerem. De acord, dna. Iolanda?

Iolanda (îi întinde mâna): - De acord, Sorin! (Își strâng mâinile și își zâmbesc cordial).

 

 

 

CAPITOLUL 81

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. Iolanda și Valeriu sunt în pat în dormitorul lor. Lumina lunii se strecoară prin perdea.

Valeriu (foarte mirat): - Nu pot să cred că i-ai spus toate astea lui Sorin! Bietul băiat! Întreci măsura, Ioli!

Iolanda: - Dar asta m-a ajutat să mă liniștesc, așa că nu mă mai certa, Valeriu.

Valeriu: - Mă bucur. Să vedem cât te ține liniștea, că după cât te cunosc eu... Bieții copii, habar n-au ce-i așteaptă cu tine ca soacră! (Râde)

Iolanda (râde și ea): - Hai, lasă maimuțărelile și culcă-te!

*

Ferma Craioveanu. Melissa a ieșit în curte în speranța că răcoarea și liniștea nopții îi vor potoli avalanșa de sentimente contradictorii pe care i le-a trezit revederea cu Dragoș. A încălecat pe un cal și galopează la lumina lunii.

*

Cluj-Napoca. Nici pe Iolanda nu o lasă îngrijorările să doarmă, în special pentru că, așa cum intuise Lorena la un moment dat, sentimentele de vinovăție și-au făcut repede apariția.

Iolanda: - Tu crezi, Valeriu, că Melissa ne va putea ierta pe mine și pe Dragoș pentru toate mizeriile pe care i le-am făcut?

Valeriu: - Având în vedere bunătatea ei și întreg contextul, cred că da. Să sperăm. În tot cazul, Iola, te rog din suflet să nu te bagi între Dragoș și Melissa! Situația în sine e foarte nasoală și... (Auzind o bătaie în ușă) Intră!

Dragoș (bagă capul): - Oare putem să stăm un pic de vorbă?

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera lor, Miruna și Mirela, fiecare în patul ei, stau de vorbă pe întuneric.

Mirela: - Miruna, tu crezi că tati o să poată să rezolve așa de repede problema aia de familie?

Miruna: - Probabil... Dacă mâine oricum se întoarce...

Mirela: - Nu știu... a plecat așa de repede și ne-a rugat pe noi și pe mami să nu-i spunem lui tataie unde s-a dus într-adevăr... Mie mi se pare că ceva nu-i ok, sis.

Miruna: - Și mie, Mirela. Cred că o să fie mare belea și balamuc. (Cad pe gânduri)

*

Cluj. Ferma Craioveanu. Din camera ei, Lorena conversează cu Sorin prin mesaje text pe telefon, pe WhatsApp.

Sorin: - Am aprobarea soacră-mii să mă însor cu tine, Lore.

Lorena: - Aprobarea soacră... A mamei mele?! Cum ai obținut-o, iubire?

Sorin: - Discutând cu ea. Mâine când ne vedem îți povestesc toate detaliile. (Amândoi sunt cu zâmbetul până la urechi)

Lorena (când aude o bătaie în ușă): - Intră!

Melissa (bagă doar capul): - Te-am văzut activă pe WhatsApp și am presupus că nu dormi. Putem să povestim, Lore?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 82

 

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa și Lorena ne oferă încă o dovadă a prieteniei lor dincolo de gradul de rudenie.

Lorena: - Bineînțeles, Mel! Intră, aprinde lumina și fă-te comodă.

Melissa: - Mersi, Lore, dragă. Am încercat să mă calmez călărind și m-a ajutat un pic, dar... în momente ca acesta, simt nevoia să vorbesc cu cineva.

Lorena: - Sigur, mai ales fiindcă situația e foarte complicată. (Se atinge cu mâna pe spate) Auuuu!!!

Melissa (așezându-se pe pat lângă ea): - Așa de rău te doare?

Lorena: - Da, se pare că azi a fost o zi cu dureri mari. Bine că mâine-i ziua de fizioterapie și vine terapeutul.pentru ședință.

Melissa: - Și până atunci, pot să-ți fac eu masaj. Hai, lasă-mă să te întorc!

Lorena: - Nu, pot singură. Folosesc partea superioară a corpului și gata, mă întorc. Nu-i chiar atât de greu. (Se întoarce pe burtă, iar Melissa începe să-i maseze spatele)

Melissa: - Ești o luptătoare!

Lorena: - Ca tine. Ok, povestește-mi!

Melissa: - Păi tu știi de ce sunt tristă, îngrijorată, dezamăgită... ba chiar furioasă. Dar în toată povestea asta, cel mai tare mă doare că amintirea iubirii lui Dragoș, amintirea gemenilor ca fruct al ei, astea m-au susținut în toți anii de detenție. Iar acum... Vai!

Lorena: - Acum, faptul de a știi că mare parte din suferința îndurată nu a fost numai nedreaptă ci și inutilă și că, lucrul cel mai rău, Dragoș s-a însurat cu alta și a avut copii cu ea, în timp ce tu îi plângeai presupusa moarte, e o durere greu de depășit.

Melissa: - Exact! Ce mă fac, Lorena? Adică eu înțeleg prin câte a trecut Dragoș și știu că nu-i vinovat de nimic, dar... durerea mă copleșește!

Lorena: - Ceea ce este perfect normal, Meli. Acordă-ți timp să-ți revii! Iar fratelui meu nu-i rămâne decât să aibă răbdare.

*

La Constanța, Miruna și Mirela se perpelesc fiecare în patul ei, dar le este imposibil să adoarmă cu toate îngrijorările pe care le au în minte și în inimă.

Miruna: - Nici tu nu poți să dormi, Mire?

Mirela: - Deloc, Miru. Mă tot gândesc oare ce ne ascund mami și tati de data asta. Că sigur ne ascund ceva!

Miruna: - Da, clar! Auzi, Mirela, dacă am face o poveste ilustrată, ca să ne punem ordine în gânduri? Eu am deja textul.

Mirela: - Beton, hai! (Se dă jos din pat și aprinde lumina; imediat, se trezesc papagalii Lalo și Lola și încep să cânte tare) Oh, nu, mai bine o lăsăm pe dimineață, că dacă se scoală mami și tataie, se iau de noi!

Miruna: - Așa-i. Hai să ne băgăm iar în pat, asta e. (Mirela stinge din nou lumina și se întoarce în pat) Păsărelelor, noapte bună! Tăceți, please! (Papagalii tac și se culcă).

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu. Dragoș a venit în dormitorul părinților să-i consulte în legătură cu situația lui cu Melissa.

Valeriu: - Da, evident, intră și stai pe pat!

Iolanda: - Gemenii au adormit?

Dragoș (așezându-se pe marginea patului, la picioarele părinților): - Da, deja dorm profund. Numai eu nu pot să închid un ochi. Ce mă fac?

Valeriu: - Întâi de toate, Dragoș, să definești ce vrei într-adevăr să faci.

Iolanda: - Și ce este cel mai corect în cazul de față.

*

Se pare că băieții doar l-au păcălit pe Dragoș. Sunt în continuare în camera lui, însă dorm la fel de profund ca el.

Matei: - Tata s-a dus în camera bunicilor, l-am văzut eu. Vrei să mergem să spionăm?

Luca: - Logic! Sigur descoperim tot misterul. (Ies amândoi)

Tereza (îi vede tranzitând coridorul): - Alo, gara, ce căutați aici? Și desculți!

Luca: - Nu suntem în gară, suntem acasă, Tere.

Matei: - Și ce treabă ai tu cu noi?

Tereza: - Chestia cu gara e doar o expresie, nimic mai mult. Și bine că am ieșit să beau apă, că altfel v-ați fi dus cine știe unde și patronii m-ar fi certat pe mine. Mergeți în camera voastră, copii! (Îi ia de mână și îi duce; ei sunt nervoși).

*

A doua zi dimineața, la ferma Craioveanu. Melissa face inventarul, așezată la măsuța din grădină.

Melissa (gândind cu voce tare): - Cincizeci de vaci, dintre care...

Dragoș (se oprește lângă măsuță, cu un bogat buchet de flori de câmp în mână): - Bună dimineața! Pot să te întrerup puțin, Melissa?

Melissa (își ridică ochii din hârtii și sare în picioare la vederea buchetului): - Dragoș!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 83

 

Cluj. Ferma Craioveanu. Melissa nu se aștepta să primească flori de la Dragoș tocmai acum, însă asta îi amintește de tot romantismul care mereu a existat în relația lor.

Dragoș: - Mi-am amintit că florile de câmp sunt favoritele tale și am zis să-ți aduc un buchet.

Melissa (le primește): - Mulțumesc. Da, sunt preferatele mele. În plus, au... sau aveau, nici nu mai știu, o semnificație specială în relația noastră. Spuneam că, așa cum florile de câmp cresc în mijlocul intemperiilor, și iubirea noastră va putea depăși orice obstacol.

Dragoș: - Ce frumos! De asta nu-mi aminteam. Știi, Melissa? Am încă multe lacune în memorie.

Melissa: - Încet-încet, se vor umple. (Își zâmbesc cu multă dragoste) Ăăăă... Ai venit doar ca să-mi dai florile?

*

Lorena este în camera ei, întinsă pe pat, face exercițiile de fizioterapie și gimnastică medicală ajutată de terapeută. Este foarte serioasă, hotărâtă și se străduiește să execute corect fiecare mișcare, în ciuda efortului și a durerii. Terapeuta o susține și o încurajează:  Așa, bravo, Lorena! Împinge mai tare în mâini! Felicitări!

*

Dragoș și Melissa își continuă conversația prietenească, în ciuda evenimentelor recente. Iar Dragoș rămâne uimit de noblețea Melissei, pe care acum o redescoperă, deși o cunoștea demult.

Dragoș: - Nu chiar. De fapt, vreau să te rog din toată inima să mă ajuți în privința lui Matei și Luca pregătindu-i pentru ce urmează.

Melissa: - Evident, Dragoș, stai liniștit! Indiferent ce s-a întâmplat, suntem o familie, nu?

Dragoș: - Îți mulțumesc foarte mult pentru înțelegere, Melissa! E pur și simplu neprețuită! Voiam să-ți spun și că, în virtutea evenimentelor care urmează, fetele vor rămâne în custodia mea. Oare pot să le aduc aici?

Melissa: - Dragoș, sunt fiicele tale. Fă cum consideri mai potrivit. Nu ai nevoie de permisiunea mea pentru asta.

*

Constanța. Miruna și Mirela, împreună cu mulți alți copii mai mari și mai mici, joacă fotbal în fața blocului. Laurențiu le urmărește de la geamul camerei lui.

Laurențiu: - Miruna, Mirela, haideți sus acum!

Miruna: - Imediat, tataie!

Mirela: - Lasă-ne să terminăm meciul, please!

Laurențiu: - Vă dau io meci de nu-l puteți duce! De câte ori v-am spus că fotbalul nu-i pentru fete? Veniți acum sau cobor eu și vă urc cu forța! (Toți copiii sunt mirați, iar fetele sunt triste și rușinate)

*

La secția de poliție, Ileana discută cu un polițist. Așa cum i-a promis lui Dragoș, și-a luat inima în dinți pentru a-l ajuta să facă dreptate.

Ileana: - Acestea sunt toate probele, domnule polițist.

Polițistul: - Sunt suficiente. Vom acționa prompt. Dar spuneți-mi un lucru, doamnă... Udrea: ce rol ați îndeplinit în planurile tatălui dumneavoastră?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 84

 

Constanța. La secția de poliție. Pentru prima dată după mulți ani, Ileana a acceptat în mod complet realitatea vieții sale și adoptă o poziție de reală asumare matură.

Ileana: - Rolul cuiva care accepta totul numai din teama de a nu-și pierde stabilitatea financiară.

Polițistul: - Înțeleg. În acest caz, și dumneavoastră va trebui să răspundeți în fața legii.

Ileana: - Știu și sunt pregătită pentru orice, domnule polițist.

*

Miruna și Mirela au urcat în apartament. Sunt în sufragerie cu Laurențiu și sunt supărate pe el.

Mirela: - Aoleu, bre, tataie, ce rușine!

Miruna: - De ce ne-ai făcut de râs?

Laurențiu: - Fiindcă rușine ar trebui să vă fie de faptul că jucați fotbal. Nu-i de fete, v-am mai zis.

Mirela: - Poate că pe vremea ta fotbalul nu era de fete, dar acum există și echipă națională feminină, ce părere ai?

Laurențiu: - Că-i o tâmpenie, asta-i părerea mea! O mare tâmpenie!

Miruna: - Nouă ni se pare o tâmpenie că ne-ai făcut de cacao în fața prietenilor noștri. Ce nașpa!

Laurențiu: - Nu contează, fetelor. Vă ajută să vă gândiți mai bine și să deveniți mai feminine.

Miruna și Mirela (supărate și strâmbându-se): - Ooooof!

*

Cluj-Napoca. Dragoș iese în curtea casei cu o valiză în mână, iar gemenii se țin după el.

Luca: - Ia-ne cu tine la Constanța, tati! Vrem să vedem și noi cum e acolo.

Dragoș: - De data asta nu se poate, Luca, dar promit că vă duc în vacanță.

Matei: - De ce nu acum, tati? Școala e aproape gata.

Dragoș ( lasă geamantanul pe alee,coboară la înălțimea lor și le pune câte o mână pe umăr): - Pentru că aproape gata înseamnă că anul școlar nu s-a terminat încă. Și fiindcă ăsta nu-i cel mai bun moment să vă duc cu mine. Dar promit că vă aduc... (Băieții își fac cu ochiul discret și apoi...)

Matei: - Nu vrem să ne aduci absolut nimic! Vrem doar să... (Apoi se ating pe burtă, strigă în cor, ca din gură de șarpe, auuuuuu și cad la pământ cu ochii închiși)

Dragoș (speriat): - Copii! Luca, Matei, ce aveți? Răspundeți-mi! Ajutor!!!

*

Constanța. Apartamentul Udrea-Albu. Miruna și Mirela sunt tot în sufragerie, acum hrănesc papagalii. Ileana intră din stradă.

Miruna: - Mami, ce bine c-ai venit! Nici nu-ți imaginezi cum ne-a făcut bunicul de cacao azi!

Ileana (vorbește accelerat și cu fermitate): - Nu, nu-mi imaginez și nici nu vreau să știu, Miruna. Pregătiți-vă!

Mirela: - Pentru ce?

Ileana: - M-a sunat tac-tu. Cum ajunge, vrea să vă ducă la plimbare. Așa că schimbați-vă repede! (Fetele o privesc nedumerite).

*

Cluj-Napoca. În curtea casei Craioveanu, Matei și Luca sunt tot întinși pe jos, dar singura cu adevărat îngrijorată este acum Iolanda.

Iolanda: - Of, Valeriu, tu toate le iei în derâdere! Dacă eu spun să chemăm doctorul și să nu-i mișcăm până atunci, știu eu de ce.

Dragoș: - Liniștește-te, mamă. Cred că tata are dreptate.

Valeriu: - Bineînțeles că am dreptate. Observați! (Între timp, ajunge și Lorena, cu mașina, coboară și se apropie de ei în căruciorul cu rotile, oprindu-se la o oarecare distanță, într-un loc de unde poate vedea perfect scena) Băieți, pe primul care se scoală în capul oaselor îl plimb o tură cu mașina circului.

Matei și Luca (se ridică instantaneu, în același timp, și exclamă entuziaști): - Serios?! (Toți adulții prezenți izbucnesc într-un hohot de râs).

 

CAPITOLUL 85

 

Cluj-Napoca. În grădina casei Craioveanu, Lorena și Dragoș stau de vorbă, lângă o tufă de trandafiri.

Lorena: - Am venit să vă anunț că Sorin și cu mine am pregătit totul în mașina circului. Și ca să vorbesc cu tine.

Dragoș: - Îți mulțumesc tare mult pentru ajutor, Lorena. E foarte important pentru mine acum. Te rog din suflet s-o sprijini și pe Melissa în momentele astea atât de grele pentru ea. Așa cum ai făcut-o mereu.

Lorena: - Nu-ți face griji, Dragoș. Toți vă susținem.

Dragoș: - De tine și de tata nu mă îndoiesc, dar de mama... nu știu ce să zic. De la început l-a crezut pe Laurențiu și a căzut chiar în extrema de a o acuza pe Melissa în timpul procesului.

Lorena: - Tocmai de-aia. O cunosc foarte bine pe mama. Ea se ține tare, dar e la pământ din punct de vedere emoțional fiindcă a judecat-o greșit pe Melissa. Așa că stai liniștit, poți să fii sigur că mama a devenit principala susținătoare a Melissei.

Dragoș: - Nici nu știi cât mă liniștește să aud... Ce-i aia?

Lorena (ia în mână telefonul mobil și oprește alarma): - Alarma care mă anunță că-i ora să-mi iau tratamentul. (Își ia medicamentul cu apă plată dintr-o sticluță; Dragoș o privește cu profundă tristețe).

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. În camera lor, fetele își aleg din dulap ținutele pentru plimbare.

Mirela: - Auzi, Miruna, ce-ți iei, fustă sau pantaloni?

Miruna: - Păi cum plecăm la plimbare și e și foarte cald, cred că mai bine îmi iau o rochiță.

Mirela: - Ah, da, bună idee! Oricum, plimbarea asta așa dintr-o dată mi se pare foarte dubioasă.

Miruna: - Și ție? (Își aleg rochiile din dulap).

*

La Cluj-Napoca, în curtea casei Craioveanu, Lorena și Dragoș își continuă conversația frățească și, contrar așteptărilor, ea îl încurajează pe el.

Lorena: - Ce față de câine fără stăpân e asta cu care te uiți la mine, Dragoș? Nu exagera! Asta face parte din viața mea cotidiană de cinci ani deja. Sunt mai mult decât obișnuită, crede-mă. (Zâmbește larg)

Dragoș (zâmbind și el): - E admirabilă pozitivitatea ta, Lorena!

Lorena (se apropie mai mult cu căruciorul și îi cuprinde ambele mâini): - Mai bine spune-mi dacă planurile tale au rămas la fel sau le-ai modificat puțin.

Dragoș: - Cele referitoare la Ileana?

Lorena: - Da.

Dragoș: - La fel. Cu toate că și părinții noștri mi-au zis că ar fi mai bine să regândesc partea asta. Înțeleg motivele voastre, Lorena, dar și eu le am pe ale mele.

Lorena: - Care sunt foarte respectabile, de altfel. Mergi liniștit, Dragoș, și să ai mult succes! Te așteptăm cu brațele deschise și, bineînțeles, să vii cu nepoatele mele. (Dragoș o îmbrățișează).

*

Cluj-Napoca. Toată familia se află acum în mașina circului, iar Valeriu și Lorena le prezintă recuzita, scena... totul. Toți sunt încântați.

Luca: - Totu-i foarte fain, bunicule, dar unde-s restul?

Matei: - Da, artiștii. Vrem să-i cunoaștem pe toți.

Valeriu: - Cu altă ocazie, cu siguranță, dragilor. Fiindcă întâlnirea de acum am vrut să fie în familie.

Melissa: - Da, pe lângă a cunoaște circul, vrem să vă spunem ceva foarte important. Haideți să ne așezăm cu toții în cerc, vă rog. (Toți se așează, formând un cerc pe sol; Matei și Luca sunt foarte intrigați).

*

La Constanța. Dragoș a ieșit cu fetele la alergat pe plajă, iar acum s-au oprit din alergări și admiră apusul de pe malul mării. Dragoș le ține pe fiecare de câte o mână.

Miruna: - Tati, e mișto plimbarea, dar, pe bune, lasă misterul!

Mirela: - Nu suntem proaste, spune-ne adevărul!

Dragoș: - Într-acolo mă îndrept, prințesele mele. Numai că vestea asta ne va schimba tuturor viața. (Miruna și Mirela își privesc tatăl cu mare atenție).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 86

 

Constanța. Pe malul mării. Pe măsură ce Dragoș le spune fetelor tot adevărul, ele se emoționează și plâng.

Miruna: - Deci bunicul a făcut toate astea ca să te despartă de familia ta adevărată?!

Mirela: - Și mama a fost de acord cu el?!

Dragoș: - Bunicul a făcut-o de fapt ca să o mărite pe mama cu mine. Iar ea, deși a greșit când a acceptat, acum mă ajută să rezolv totul.

Mirela: - Și ce o să se întâmple acum?

Dragoș: - Acum, Mirela, ne vom adapta la noua situație și totul va fi bine.

Miruna: - Dar dacă nu suntem familia ta reală, ce o să se întâmple cu noi?

Dragoș: - Miruna, chiar dacă treaba-i foarte încurcată, familia asta e la fel de reală ca și cea pe care o am la Cluj. Doar că acum vom fi o familie mai mare, atâta tot. (Se îmbrățișază toți trei).

*

Nici la Cluj-Napoca situația nu-i mai roz. În ciuda mediului relaxant pe care familia l-a ales pentru a le povesti totul gemenilor, prima lor reacție nu este deloc bună.

Matei: - Cum așa?! Nu-i destul că s-a însurat, chipurile, cu tipa aia, Ileana Udrea, mai are și două fete cu ea?!

Luca: - Și vrea să acceptăm asta ca și cum ar fi normal?! E dus cu pluta! Toți sunteți duși cu pluta! (Copiii coboară din mașină în fugă, iar adulții se duc repede după ei)

Adulții: - Așteptați! Luca! Matei! Așteptați!

*

Constanța. Apartamentul familiei Udrea-Albu. Ileana face mișcare pe bicicleta statică din sufragerie. Laurențiu stă în picioare în fața ei.

Laurențiu: - Ileana, m-am plictisit să-ți repet pentru a mia oară același lucru.

Ileana: - Perfect, tată, atunci nu-mi repeta.

Laurențiu: - Nu fi obraznică, Ileana! Sunt taică-tu, respectă-mă! Știi prea bine că mă refer la comportamentul pe care-l ai față de bărbatu-tău și de fete. Iar n-ai mers cu ei la plimbare. Ai putea măcar să pregătești masa pentru când vin, nu? (Auzind soneria) Au și ajuns.

Ileana (coboară de pe bicicletă): - Deschid eu. Eu le deschid, ca să vezi că sunt o soție și o mamă bună. (Laurențiu o privește cu reproș)

Polițistul 1: - Laurențiu Udrea?

Laurențiu: - Da, eu sunt.

Polițistul 2: - Sunteți arestat.

*

București. Talida Runceanu susține un concert așa-zis live în fața unui public numeros, care o aclamă. În realitate, face playback.

*

La Constanța. După șocul inițial, Laurențiu face tot posibilul pentru a se apăra de acuzațiile ce i se aduc.

Laurențiu: - Domnilor, trebuie să fie o greșeală. O persoană cu același nume, cu siguranță.

Polițistul 2: - Cu același nume, cetățean român, născut la Cluj-Napoca la 10 iunie 1951 și domiciliat aici în Constanța la această adresă?

Polițistul 1: - Și acuzat de dare de mită, fals și uz de fals, fals în declarații, abuz de putere și obstrucționarea justiției? Ar fi o prea mare coincidență să avem de-a face cu două persoane diferite, nu credeți? (Laurențiu o privește cu ură pe Ileana)

Ileana: - Da, tată, nu face eforturi să întrebi: eu te-am dennțat.

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 87

 

La Constanța. Laurențiu a rămas perplex, nu-i vine să creadă ce aude și vede. Într-un ultim efort de a o intimida pe Ileana, are parte de încă o surpriză.

Laurențiu: - Cum ai îndrăznit?! Nerecunoscătoareo! N-ai să vezi niciun chior de la mine ca moștenire!

Polițistul 1: - Tăceți!

Polițistul 2: - Tot ce spui acum va fi folosit împotriva dumitale la judecată!

Ileana: - Fă ce vrei, tată. În sfârșit sunt pregătită pentru orice. (Polițiștii îl iau pe Laurențiu, iar Ileana rămâne singură în apartament).

*

București. După concert, Talida Runceanu dă autografe și se fotografiază cu fanii, iar apoi acordă interviuri, răspunzând la întrebările jurnaliștilor.

*

Constanța. La apusul soarelui, Dragoș și fetele strâng totul de pe plajă, pregătindu-se să se întoarcă acasă.

Miruna: - Tati, acum ce o să se întâmple între tine și mami?

Mirela: - O să divorțați?

Dragoș: - Prințesele mele, căsătoria noastră oricum nu-i valabilă în fața legii. Dar vă promit că decizia pe care o vom lua, oricare ar fi, o să fie spre binele tuturor. (Fetele sunt triste și îngrijorate).

*

Ileana este la firma de avocatură Udrea și asociații. Își strânge lucrurile din birou și le pune în cutii. Intră domnul Milea, șeful de la pază.

Milea: - Îmi cer scuze, doamnă Albu, dar trebuie să evacuați biroul. Sunt ordinele tatălui dumneavoastră.

Ileana: - Nu vă faceți griji, dle. Milea, mă așteptam la asta. Și, după cum puteți vedea, deja eliberez spațiul.

Milea: - Dacă nu vă supărați, unde veți lucra de azi înainte?

Ileana: - În alt birou pe care l-am cumpărat deja.

Milea: - Doamnă, dar de ce vă dă tatăl dumneavoastră afară de aici așa dintr-o dată?

Ileana: - Dle. Milea, haideți să lăsăm vorbăria și vă rog să mă ajutați să car cutiile, sunteți amabil? (Domnul Milea ia câteva cutii; ies amândoi).

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu, gemenii s-au retras în camera lor și joacă jocuri video cu căștile pe urechi. Restul familiei stă la ușa lor.

Gloria: - Luca, Matei, nu vi se pare că atitudinea asta e prea infantilă chiar și pentru voi și că întreceți măsura?

Valeriu: - Copii, știm că e foarte greu pentru voi. Pentru noi toți este.

Melissa: - Tocmai de aceea, dragii mei, cel mai bine este să stăm toți de vorbă.

Sorin: - Deschideți ușa, vă rugăm!

Alberto: - Dacă deschideți, am o surpriză pentru voi. (Toți îl privesc mirați) Ce vă uitați așa la mine? Le-am adus poze cu animăluțele care au fost la cabinet pentru proiectul lor de la școală. Cu permisiunea stăpânilor, ok, Sorine? Nu te stresa! (Toți râd)

Lorena (văzând că Iolanda se apropie): - Mamă, dacă vii să ne ceri să-ți lăsăm nepoțeii în pace...

Iolanda: - Nu, Lorena, am venit doar să aduc o copie a cheii, ca să puteți descuia ușa. Melissa, te rog! (Îi dă cheia în mână și toți, inclusiv Melissa, rămân plăcut surprinși).

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 88

 

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu adulții s-au coalizat pentru a rezolva problema copiilor, iar bunica Iolanda, cea care altădată le făcea toate capriciile, acum este în fruntea majorității.

Melissa: - Mulțumesc, dna. Iolanda.

Iolanda: - N-ai pentru ce. Melissa, cred că ar fi mai bine să vorbești numai tu cu copiii. Noi suntem în sufragerie, dacă ai nevoie de întăriri. (Își zâmbesc)

Toți ceilalți (în cor): - Mult succes!

*

Constanța. Apartamentul Udrea- Albu. Fetele sunt în camera lor, așezată fiecare pe patul ei, stau de vorbă.

Mirela: - Mie mi se pare mega mișto că avem frați, Miruna.

Miruna: - Și mie mi se pare șmecher. Poate chiar le place fotbalul și jucăm împreună.

Mirela: - Oare ei și mama lor o să ne iubească?

Miruna (ridică din umeri): - N-am idee. Dar să sperăm. Acuma cel mai mult mă îngrijorează mami și tati. Ce crezi că o să se întâmple între ei, Mirela?

Mirela: - Nu știu, dar să avem încredere în tata. A zis că n-o să fie nimic rău, și el nu minte niciodată.

*

Cluj- Napoca. În casa Craioveanu. Melissa a reușit să intre în camera gemenilor. Le ia căștile de pe urechi și oprește televizorul.

Melissa (zâmbindu-le): - Deci din cauza asta nu ne auzeați afară.

Luca: - Vrem să mai jucăm, mama.

Matei: - Da, las-ne în pace! Am zis deja că nu vrem să știm nimic despre treaba aia!

Melissa (cu calm și fermitate): - Însă eu am nevoie să vorbesc cu voi despre subiect. E important. Și nu plec de aici până nu discutăm.

*

Talida Runceanu participă la o petrecere privată într-un club din București. Discută cu ceilalți invitați, dansează și se îmbată. Bea alcool amestecat cu droguri. La un moment dat, își pierde cunoștința. O prietenă de lângă ea încearcă s-o trezească dându-i câteva palme, însă nu reușește și se sperie.

*

Constanța. Ileana și Dragoș sunt la o terasă. Beau o cafea și conversează ca doi prieteni vechi despre ultimele evenimente din viața lor.

Ileana: - Te-aș minți dacă aș spune că a fost ușor să-mi denunț tatăl, dar a fost corect.

Dragoș: - Ai fost foarte curajoasă. (Își zâmbesc cordial)

Ileana: - Curajoasă? (Râde) Aș fi fost dacă l-aș fi denunțat de la început, nu după zece ani.

Dragoș: - Se zice că-i mai bine mai târziu decât niciodată.

Ileana: - Uneori da, alteori nu. De data asta nu sunt prea sigură că se aplică zicala. (După o scurtă pauză) Poliția m-a întrebat ce rol am jucat în toată povestea și am recunoscut tot adevărul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 89

 

La Constanța, la terasă, Dragoș și Ileana încă stau de vorbă. Au multe de lămurit și de pus la punct pentru etapa care urmează în viața de familie.

Dragoș: - E foarte bine că ai spus adevărul, Ileana. Oricum, eu sper să nu suferi toate consecințele legale. Întâi, pentru că ești mama fetelor. Apoi, fiindcă tu ai fost cea care a spus în final tot adevărul, punând cap la cap piese de puzzle pe care eu încă nici nu mi le amintesc. Deci datorită ție situația e în curs de rezolvare. Prin urmare, n-am de gând să te denunț.

Ileana: - Îți mulțumesc, Dragoș, dar m-am denunțat singură. Aș prefera să nu fiu condamnată, recunosc. Însă, dacă se va întâmpla, nu mă voi sustrage justiției.

Dragoș: - Ceea ce este o clară dovadă a faptului că regreți sincer. (Își zâmbesc prietenește)

Ileana (după un scurt moment de liniște): - Mi-ar plăcea să rămână cu tine Miruna și Mirela. Nu vreau complicații, cu atât mai puțin în situația în care mă aflu. În sens material nu-ți face griji, îmi voi face partea fără întârziere.

Dragoș: - Bineînțeles, Ileana, nici nu se pune problema! Te rog numai ca, pe lângă banii pe care-i trimiți pentru ele, să le și vizitezi din când în când și să te conectezi pe internet, ca să simtă că nu le-ai uitat.

Ileana: - Ah, era să uit! (Scoate din poșetă un cec și i-l dă) E pentru Melissa, ca despăgubire pentru tot ce a suferit din cauza noastră. (Dragoș rămâne uimit).

*

București. Ambulanța o preia pe Talida de la club și o transportă de urgență la spital. Află și presa, iar jurnaliștii încep să alerge după toată lumea pentru declarații.

*

Cluj- Napoca. În casa Craioveanu, Melissa este tot în camera gemenilor. S-a așezat în pat, între ei, și stau de vorbă.

Matei: - Păi cum adică? Tata vine după zece ani, ne zice că ne iubește, că de acum nimic nu-l va mai despărți de noi și apoi pleacă la Constanța, cică, după fetele lui.

Melissa: - Nu cică, Matei, chiar pentru asta s-a dus. Am vorbit azi cu el și a spus că se vor întoarce imediat ce surioarele voastre încheie anul școlar.

Luca: - Ălea nu-s surorile noastre! Noi nu vrem să-l împărțim pe tata cu nimeni!

Melissa: - Scumpii mei, dragostea împărțită devine și mai mare. Un tată atât de iubitor ca Dragoș va ține mereu la copiii lui, la fiecare în parte, indiferent câți ar avea.

Luca (râde): - Serios, mama? De unde ai scos asta?

Matei (râde și el): - Din serialele în care ai jucat, nu?

Melissa (îi strânge în brațe cu putere): - Matei, Luca, spuneți-mi un lucru: când voi locuiați doar cu bunica, trebuia să împărțiți iubirea ei cu tuși Lorena, așa-i?

Matei: - Îhî.

Melissa: - Ați simțit vreodată că buni o iubește mai mult pe ea decât pe voi?

Luca: - Nu.

Melissa: - Acum va fi exact la fel, cu tati și cu surioarele voastre, o să vedeți.

Matei: - Dacă zici tu...

Luca: - Dar pe tine, mami, nu te doare existența lor?

Melissa (după un scurt moment de liniște): - Ele n-au nicio vină. Și nici tati, dragii mei.

*

În sufragerie, tot restul familiei este stresată. Abia așteaptă să afle reacția băieților la încercările Melissei de a-i liniști.

Sorin: - Oare va reuși Melissa să-i convingă?

Iolanda: - Îi cunosc, nu va fi ușor.

Valeriu: - Dar nici imposibil. Matei și Luca nu sunt niște căpcăuni.

Lorena: - Iar Melissa nu-i proastă. Știe cum să le vorbească pentru a le atinge inima.

Alberto: - Și eu am încredere în soră-mea și în nepoții mei.

Gloria: - Apropo de surori, parcă zic ceva de Talida. (Dă televizorul mai tare)

Prezentatoarea: - Cunoscuta actriță și cântăreață Talida Runceanu a fost adusă de urgență la spital, după o petrecere privată. Se pare că ar fi vorba de o supradoză de droguri și alcool. Revenim cu detalii. (Toți se privesc îngrijorați).

*

București. Roxana Runceanu conduce mașina și în același timp vorbește la telefon cu Jean, soțul ei.

Roxana: - Da, Jean, acum mă duc la spital. Te aștept acolo. Dar mai întâi ocupă-te de presă, ca să nu mai vorbească despre amestecul de alcool și droguri. Da, să rectifice.  Bine, dragule, ne vedem acolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 90

 

București. Talida Runceanu este în spital, iar familia a venit să o vadă. Numai că nu și-au ales bine momentul pentru a-i face morală.

Jean: - Și de data asta ai scăpat ieftin, Talida. Ar fi cazul să nu mai bagi în tine porcării la fiecare petrecere, nu crezi?

Roxana: - Fiindcă, în afară de faptul că-ți riști viața, târăști numele familiei prin mocirlă în toată presa, Talida.

Talida: - Ceea ce, în realitate, vă interesează mai mult decât sănătatea mea, nu, mamă?

Roxana: - Poftim?!

Talida: - Nimic, las-o baltă și iertați-mă. Nu se va mai întâmpla.

Jean: - Sperăm că acum o să te ții de cuvânt. Că deja m-am săturat de câte ori a trebuit să te scot din belele și să aranjez treaba cu presa ca să nu te facă de tot rahatul național. În fine, mă duc să vorbesc cu medicul, să vedem când te lasă acasă. (Iese din salon împreună cu Roxana).

Junior: - Ce faci, Tali?

Pavel: - Cum te simți?

*

Constanța. La tribunal, are loc procesul împotriva lui Laurențiu Udrea. El pledează nevinovat, însă Ileana și Dragoș povestesc adevărata versiune a desfășurării faptelor. Judecătorul îi condamnă, pe el și pe complicii lui, la douăzeci de ani de închisoare cu executare. Singura care scapă nepedepsită este Ileana, deoarece a colaborat cu justiția.

*

București. La spital, Jean Junior și Pavel încearcă s-o ajute pe Talida, sora lor mai mică. Le este milă de ea văzând că, la doar șaptesprezece ani, își distruge viața.

Talida: - Acum sunt bine. Vă mulțumesc că ați venit să mă vedeți.

Junior: - Sperăm că-i ultima dată când ne sperii așa, Talida. Serios, nu-ți mai distruge viața și salvează-te cât mai poți!

Pavel: - Eu deja am vorbit la un centru de dezintoxicare foarte bun și te vor trata acolo. Melissa, Alberto și Gloria îți transmit salutări și îți vor susține recuperarea.

Talida (cu reproș, furioasă): - Nu mă interesează nici ei, nici recuperarea! Și zi-le să nu se mai bage unde nu le fierbe oala!

*

Timp de câteva săptămâni...Anul școlar se încheie online. Băieții termină și reușesc să treacă clasa cu medii nu chiar foarte mici. Miruna și Mirela au aceeași medie și sunt primele din clasa lor. Domnișoara Cristina, învățătoarea, le vizitează acasă pentru a le duce premiile. Îi fac și ele un cadou de rămas bun.

*

Puțin mai târziu, Miruna, Mirela și Dragoș călătoresc de la Constanța la Cluj- Napoca. În avion, se iau toate măsurile de siguranță: mască, distanțare fizică și dezinfectant pentru mâini. Iar când ajung, în aeroport îi așteaptă Melissa, gemenii, Lorena, Sorin și bunicii Iolanda și Valeriu. Toți îi întâmpină cu un zâmbet prietenesc, cu excepția lui Luca și Matei care se uită foarte urât la fete.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 91

 

La aeroport, toți adulții le primesc pe fete cu brațele deschise. Gemenilor le este greu să accepte situația și își arată sincer neplăcerea, dar Melissa le dă un bun exemplu.

Melissa: -Ați călătorit bine?

Dragoș: - Da, vă mulțumim că ați venit după noi.

Sorin: - Pentru puțin.

Iolanda: - Eu abia așteptam să-mi cunosc nepoatele.

Lorena: - Și eu, fiindcă auzisem numai lucruri bune despre ele. (Ea și fetele își zâmbesc)

Valeriu: - Dar nu știam că și voi sunteți gemene. (Miruna și Mirela râd)

Mirela: - Nu suntem. Miruna-i cu un an mai mare decât mine. Poate d-aia semănăm așa de mult, nu știu... Dar toată lumea ne confundă. (Acum râd toți).

*

La ferma Craioveanu, Natalia îl primește în living pe învățătorul Iustin Bălan.

Natalia: - Trebuie să ajungă și familia imediat, domnule Iustin. Până atunci, cu ce vă servesc: o cafea, un ceai cu gheață, un...

Iustin: - Un ceai cu gheață e foarte bine, Natalia, mulțumesc.

Natalia: - Cu plăcere! Mă întorc imediat, domnule Ius...

Gloria (când intră, rămâne mirată): - Domnul Iustin Bălan?! (Este vizibil deranjeată de prezența lui)

Natalia: - Vai, ce bine că ai venit, domnișoară! Te rog, poți să-i ții companie învățătorului până îi aduc ceaiul?

Gloria: - Sigur, Naty, du-te liniștită. (Natalia iese) Îmi spuneți și mie ce căutați aici? (Pe învățător îl miră reacția ei).

*

Discuția de la aeroport continuă, iar adulții nu mai știu ce să facă pentru a detensiona situația creată între copii.

Lorena: - Bun venit acasă, fetelor!

Miruna: - Mulțumim... mătușă Lorena, nu? (Lorena dă din cap afirmativ, iar gemenii se strâmbă la vederea scenei)

Mirela: - Ne bucurăm mult că vă cunoaștem pe toți! (Toți își zâmbesc prietenește, cu excepția băieților, care le privesc furioși).

Melissa: -Matei, Luca, spuneți ceva! Salutați-le pe surorile voastre!

Matei și Luca (în cor, cu răceală): - Servus!

Iolanda: - Atât?

Matei: - Ce vrei să mai zicem, bunico?

Luca: - Noi nu ne bucurăm deloc să vă cunoaștem, dar cum n-avem de ales... (Băieții se strâmbă la ele, iar fetele se întristează; adulții se uită cu îngrijorare unul la altul)

Sorin: - Cu siguranță, fetelor, frații voștri spun asta fiindcă nu vă cunosc încă. (După o scurtă pauză...) O luăm către casă?

*

La cabinetul veterinar, Alberto face toată treaba singur: consultă animăluțele, le dă rețete proprietarilor, scrie fișele de consultații... iar oamenii vin unul după altul, ca în gară.

Alberto (într-un moment în care este singur în cabinet și scrie în registrul de consultații): - Mie mi se pare foarte mișto că Sorin se integrează în familie și o însoțește pe Lorena peste tot, dar dacă treaba merge tot așa, o să am și eu nevoie de un asistent. Un asistent al asistentului, cum ar fi asta? (Râde)

Apoi, aude o bătaie în ușă.

Alberto: - Poftiți! (Intră o doamnă cu un chihuahua).

*

La ferma Craioveanu, învățătorul este surprins de reacția adolescentei care până mai ieri era amabilă cu el. Intuiește totuși motivul schimbării bruște de atitudine.

Iustin: - Poftim?!

Gloria: - Da, anul școlar s-a terminat. Deci ce vreți aici?

Iustin: - Numai să salut întreaga familie, Gloria.

Gloria (neîncrezătoare): - Toată familia sau doar pe gemeni? Uitați, sincer, nu mi se pare deloc potrivit modul în care vă raportați la ei. Pare mai degrabă că...

Melissa (o întrerupe din pragul ușii): - Nu pare nimic, Gloria! Domnul Iustin are tot dreptul. E tatăl meu adevărat și, prin urmare, bunicul lui Matei și Luca.

Toți sunt șocați, incusiv cei care o însoțesc pe Melissa și Natalia, care tocmai se pregătea să intre în sufragerie cu ceaiul. Cu excepția Lorenei, evident, care deja cunoștea toate detaliile.

Toți: - Ceeee?! (Nataliei îi scapă din mână tava cu cana de ceai).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 92

 

La ferma Craioveanu. Toți se așază la masa din living și discută despre recenta mare descoperire care i-a șocat.

Gloria (foarte stânjenită): - Mi-e așa de rușine de dumneavoastră, domnule învățător! Chiar nu știam nimic. Nimeni nu știa, nu-i așa, Melissa?

Alberto: - Sau n-aveai de gând să ne spui? Dar acum n-ai de ales.

Melissa: - O să vă povestesc totul, dar fără scandal și numai după ce mâncăm, vă rog frumos. Deocamdată, vă anunț că am pregătit o mâncare specific dobrogeană, foarte gustoasă: plachie de pește.

Miruna: - Yammy, e una dintre preferatele noastre, mulțumim!

Mirela: - Cum ați aflat?

Melissa: - Mi-a șoptit o păsărică. (Zâmbește, apoi se uită scurt la Dragoș care îi face cu ochiul)

Luca (strâmbându-se): - Nouă nu ne place. Vrem cartofi prăjiți.

Valeriu: - Cum puteți să ziceți că nu vă place dacă n-ați mâncat niciodată?

Iolanda: - Pot s-o rog pe Natalia să le facă ce vor ei.

Dragoș: - Mamă, te rog, lasă-i măcar să guste întâi!

Sorin: - Sunt total de acord cu tine, Dragoș: nu trebuie să aruncăm mâncarea.

Iustin Bălan: - Eu vă recomand plachia. Am mâncat de mai multe ori, e delicioasă! (Între timp, Natalia îi servește)

Matei: - Auzi, dar matale ce ai? Dacă tot ești bunicul nostru, ar trebui să ții cu noi, nu?

Lorena: - Ca să vezi! Poftim cultură! (Toți râd).

*

La Constanța, Ileana începe o viață nouă: își cumpără un apartament mai mic în centrul orașului, pe care îl zugrăvește și îl decorează modern, în culori pastelate; angajează menajeră și șofer.

*

Cluj. La fermă, Melissa tocmai se pregătește să urce pe cal pentru plimbare de după masă. Gloria se apropie de ea în grabă.

Gloria: - Melissa, așteaptă! (Când ajunge în dreptul calului, îi dă telefonul surorii ei) Gata, poftim!

Melissa: - Ce vrei să fac cu telefonul tău?

Gloria: - Singurul lucru logic după bomba pe care ne-ai aruncat-o: să vorbești cu mama. Sun-o de pe telefonul meu, dar cu număr ascuns. Cum de ceva timp am devenit și eu persona non grata, iar tu nu mai zic, doar așa ne putem asigura că va răspunde.

Melissa: - Gloria, v-am rugat frumos pe toți, mai ales pe tine și pe Beto, să lăsați lucrurile așa.

Gloria (indignată): - Să le lăsăm?! Mama rămâne însărcinată de la Iustin Bălan, care era soțul ei în perioada respectivă. Apoi îl cunoaște pe Jean Runceanu, un bărbat mult mai bogat și, în special, influent în mediul artistic. Vede o șansă de a progresa în viață și a face carieră, îi pune coarnele lui Bălan și îl face pe Runceanu să creadă, până în ziua de azi, că ești fata lui. Și tu nu zici nimic, Melissa?!

Melissa: - Gloria, o cunoști pe mama, știi cât de ambițioasă este. Nu mai e nimic de spus. Asta făcea parte din peisaj, era de așteptat.

Gloria: - Ar trebui măcar să-i ceri socoteală, Melissa. Măcar atât.

Melissa: - Pentru ce? Să isc un scandal care i-ar distruge căsnicia? Te rog din tot sufletul, lasă lucrurile așa!

*

În detenție, Laurențiu Udrea este înconjurat de colegi de celulă cu priviri amenințătoare. În plus, mâncarea-i foarte rea, astfel că inițial o refuză. Mai apoi, mănâncă în silă, numai de nevoie.

*

Cluj. Ferma Craioveanu. În camera sa, Gloria decide sub impulsul momentului să ia taurul de coarne și să o sune pe Roxana, bineînțeles, cu număr necunoscut.

Gloria: - Alo? Mamă, voiam să... (Roxana îi închide) Așa deci, cum îmi auzi vocea închizi...Foarte bine, ți-ai căutat-o cu lumânarea doamnă Roxana Runceanu! (Bagă telefonul în geanta de pe pat, o ia pe umăr și iese grăbită din cameră).

 

CAPITOLUL 93

 

În camera lor de la fermă, gemenii primesc cadourile pe care Dragoș și fetele le-au adus. Chiar nu se așteptau la o surpriză atât de specială pentru ei.

Matei: - Uau, un echipament complet de fotbal!

Luca: - Și o minge profesională, ce fain! Mulțumim!

Dragoș: - Ce bine că vă place! A fost ideea surorilor voastre.

Matei: - Astea nu-s surorile noastre! (Miruna și Mirela se întristează, iar Melissa le mângâie părul)

Melissa: - Băieți! Bineînțeles că toți patru sunteți frați. E doar o chestiune de timp, să vă obișnuiți.

Luca: - Trebuie să recunoaștem că Miruna și Mirela au gusturi bune. (El și fetele își zâmbesc)

Miruna: - Știm și să jucăm.

Mirela: - Băgăm o partidă?

Ceilalți (cu entuziasm): - Haideți!

*

Gloria, sub impulsul momentului, a luat problema părinților în propriile mâini și s-a prezentat acasă la învățătorul Iustin Bălan. Stau de vorbă în sufragerie, la un pahar de limonadă.

Iustin: - Cum de ai venit la mine, Gloria?

Gloria: - Vreau să vă rog să-mi dați o copie a testului ADN care dovedește că sunteți tatăl Melissei.

Iustin: - Dacă vrei, pot să-ți arăt originalul. La ce-ți trebuie copie?

Gloria: - Ca să pun capăt minciunii ăsteia odată pentru totdeauna.

*

La fermă, copiii și adulții se pregătesc să înceapă meciul de fotbal: echipa feminină contra celei masculine. După ce arbitra, Lorena, fluieră începutul, cele două echipe joacă tare, de la egal la egal. Partida se termină 2:2.

*

Învățătorul Bălan ia o decizie foarte rapidă, imediat după ce ascultă cu mare atenție planul concret al Gloriei. Experiența de viață îi spune că nu este bine să lase singură o adolescentă de 15 ani într-o asemenea situație.

Iustin: - În alte circumstanțe, te-aș fi rugat să lași lucrurile așa cum sunt. Acum însă, mi se pare important să clarificăm totul. Dar eu merg cu tine.

Gloria: - Foarte bine, domnule Bălan.

Iustin: - Când mergem?

Gloria: - E ok să plecăm chiar azi?

Iustin: - Da, cu condiția să găsim bilete de avion dus-întors în aceeași zi. Să vedem... (Deschide laptopul și începe să caute pe Internet).

*

La ferma Craioveanu, după meci, se îndreaptă toți spre intrarea în casă, încă sub impresia jocului împreună și a rezultatului.

Matei: - Și noi care credeam că fetele nu știu să joace fotbal, Luca!

Luca: - Da, mă, și a fost egal, ce surpriză!

Mirela: - Am fost tari, așa-i?

Miruna: - Dacă ne-ar vedea tataie Laurențiu, ar face treișpe-paișpe.

Sorin: - Treișpe-paișpe ce? (Râsete)

Dragoș: - Adică s-ar agita foarte tare.

Sorin: - Aha!

Melissa: - Tu cum te-ai simțit ca arbitră, Lore?

Lorena: - Excelent, Mel! Așa de bine că deja vreau să repet.

Iolanda: - Vai, nu, sunt stoarsă! Nici nu mi-a trecut prin cap că la vârsta mea o să debutez ca fotbalistă.

Valeriu: - Ăsta-i semn că ești mai tânără decât crezi, Iola. (Își zâmbesc cu dragoste)

Alberto: - Auziți, știe careva unde-i Gloria?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 94

 

Când ajung la destinație, pe aeroportul din București, Iustin Bălan și Gloria Runceanu împărtășesc primele impresii și discută despre ce îi așteaptă. Este o zi caniculară de vară, cu o căldură infernală și aer irespirabil.

Iustin: - Am ajuns bine și la timp, Gloria. Dacă totul merge conform planului, ne vom întoarce chiar în seara asta.

Gloria: - Vai, nu știu nea Iustin, în momentul ăsta, nu vreau decât să beau apă, că mor de sete!

Iustin: - Pe căldura asta, nici nu mă mir. Terasa din față pare în regulă, ne oprim puțin acolo?

Gloria: - Îhî. (Se îndreaptă spre terasă).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, toți adulții și cei patru copii străbat de la un capăt la celălalt, căutând-o pe Gloria în fiecare colțișor. O strigă pe nume și întreabă unde ești de mai multe ori. Între timp, Lorena îî sună pe toți colegii și prietenii fetei, dar nimeni nu știe nimic de ea.

*

București. Gloria și Iustin sunt tot la terasa de pe aeroport. Beau limonadă de pepene roșu.

Gloria: - A fost o idee bună să stăm aici. E delicioasă limonada asta de pepene!

Iustin: - Da, într-adevăr răcoritoare. (Își scoate telefonul din buzunarul pantalonilor)

Gloria: - Pe cine vreți să sunați?

Iustin: - Pe Melissa, să-i spun că am ajuns cu bine.

Gloria (speriată): - Nuuu, vă rog din suflet! Melissa nu știe că suntem aici. Nimeni nu știe. (Iustin o privește mirat și cu reproș).

*

La Cluj, toată familia s-a adunat în sufragerie și încearcă să descopere misterul.

Sorin: - Am străbătut fiecare colțișor al fermei și nici urmă de Gloria.

Lorena: - Prietenii și colegii nu știu nici ei nimic, i-am sunat pe toți.

Alberto: - Dar nici nu putea să se evapore. Nu-i așa de mică încât să se ascundă atât de ușor.

Mirela: - Eu zic s-o sunăm pe mobil.

Luca: - Dar cu număr ascuns, ca să nu știe cine o sună, în caz că-i supărată pe vreunul dintre noi.

Miruna: - Vezi să nu! Pe cine să fie supărată și de ce?

Matei: - Eu zic s-o mai căutăm o dată.

Valeriu: - Cu poliția, s-o găsească mai repede.

Iolanda: - Ce poliție visezi, Valeriu? Nu-i cazul.

Dragoș: - Cel mai bun lucru acum este să încercăm să gândim ca ea.

Melissa: - Să gândim ca ea... Sigur, asta e! (Pocnește din degete și toți se întorc spre ea nerăbdători).

*

La București. Când Roxana deschide ușa casei și observă musafirii nepoftiți, este șocată inițial, apoi îi întâmpină cu reproș.

Roxana: - Ce căutați voi aici!

Iustin: - De când nu ne-am mai văzut, Roxana!

Gloria: - Îl recunoști, nu-i așa, mamă? Este domnul Iustin Bălan, fostul tău soț și adevăratul tată al Melissei.

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 95

 

Roxana nu este deloc amabilă cu musafirii, însă ei nu se dau bătuți. Au venit să lămurească lucrurile și insistă să o facă.

Roxana (furioasă): - Plecați de aici!

Iustin: - Vrem doar să discutăm ca oamenii civilizați, Roxana, nimic mai mult.

Gloria: - Și e mai bine să vorbim în casă. Vreun vecin curios ar putea chema presa și... nu-i tocmai genul de publicitate pe care ni l-am dori, nu-i așa? (Roxana le face semn cu mâna să intre în casă).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, în sufragerie, toți așteaptă cu sufletul la gură răspunsul Melissei pentru a dezlega misterul dispariției Gloriei.

Toți (în cor): - Ce-i???

Melissa: - Gloria e la București, s-a dus să-i ceară explicații mamei. Sunt sigură că a mers cu domnul Bălan pentru că-i minoră și n-ar fi avut voie să călătorească singură. Dar nu pricep cum s-a pretat dumnealui la capriciile unei adolescente de cincisprezece ani. (Primește o notificare pe mobil) Uitați confirmarea bănuielilor mele! Mesaj de la domnul Iustin: Melissa, nu îți face griji, Gloria este cu mine. Suntem la București, dar ne întoarcem diseară. (Toți răsuflă ușurați, iar pisicuța Lăbuță își pune labele din față încrucișate deasupra capului, parcă bucurându-se că în sfârșit a scăpat de agitația din jurul ei; când o văd, toți izbucnesc în râs).

*

La București, în casa familiei Runceanu. Toți stau de vorbă în sufragerie, la o cafea. Sunt consternați de cele auzite.

Toți: - Cum așa?!

Talida: - Și mai ziceți că eu sunt oaia neagră a familiei.

Pavel: - Nu-i adevărat! E o minciună a Gloriei și a domnului ăstuia, nu-i așa, mamă?

Gloria: - Noi n-avem de ce să mințim, Pavel.

Junior: - Ah, nu? Atunci de ce n-a venit chiar Melissa să clarifice lucrurile?

Iustin: - Pentru că Melissa nu voia să provoace agitație, cu atât mai puțin un scandal. Nici noi nu dorim asta. Am venit doar pentru că ni se pare corect și necesar ca situația să fie lămurită, pentru ca nimeni să nu mai trăiască în minciună.

Roxana: - Zău, Iustine?! Și te simți îndreptățit să întorci totul cu susul în jos după 30 de ani?!

Jean: - Deci e adevărat?! M-ai mințit în toți anii ăștia, Roxana?!

*

La Constanța. Ileana își petrece timpul muncind, apoi la sala de fitness, iar când ajunge acasă, mănâncă, face duș și se relaxează citind sau uitându-se la televizor. Asta e viața pe care și-a dorit-o mereu, iar acum se bucură că o poate avea.

*

La București. În casa Runceanu, Roxana și Jean s-au retras în dormitor pentru a discuta între patru ochi. Ea ar vrea să facă pace, el e pe picior de război.

Roxana: - Da, ăsta-i adevărul, Jean: te-am mințit din ambiția de a mă mărita cu tine. Dar cred că trebuie să ții cont de faptul că în anii de căsnicie ți-am fost mereu fidelă.

Jean: - Chiar? Cine-mi garantează asta, Roxana? Ai fost în stare să abandonezi un bărbat care te iubea și pe care, după spusele tale, îl iubeai, ca să te căsătorești cu mine din pură ambiție de a avea o carieră. Cum îmi poți cere să mai am încredere în tine?

Roxana: - Spune-mi ce să fac ca să-ți demonstrez loialitatea mea, și fac.

Jean: - Știi ce ai de făcut? Să-mi dai divorțul! (Jean este profund rănit; Roxana-i îngrijorată).

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 96

 

Discuția dintre Roxana și Jean continuă pe același ton. Niciunul nu pare a fi dispus să cedeze.

Roxana: - Divorț? Gândește-te bine, Jean, nu cred că îți convine!

Jean: - Serios? Atunci ce îmi convine, să mă minți toată viața?

Roxana: - Care toată viața? Nu exagera! Ți-am ascuns numai chestiunea cu Melissa.

Jean: - Numai? Câtă nerușinare! (Râde ironic) Ți se pare puțin lucru? Și faptul că te-ai măritat cu mine din interes, nu din dragoste, unde mi-l lași?

Roxana: - Dacă vrei să știi, pe Iustin de mult timp nu-l mai iubeam. Cine poate iubi un amărât de învățător sărac și fără aspirații?

Jean: - Tu, evident, nu. Dar vreau divorțul, Roxana.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Lorena este în camera ei, la birou, scrie la laptop. Intră Dragoș.

Dragoș: - Ce face sora mea preferată?

Lorena (închide rapid clapeta laptopului): - Bine.

Dragoș: - Lucrează la un proiect ultrasecret, din câte văd. (Îi face cu ochiul)

Lorena (râde): - Păi...ce să zic, Dragoș? (Continuă foarte încet) Eu sunt scenarista circului de când a ieșit la pensie domnul Călin. Dar numai eu și tata știm asta. Dacă află mama că sunt încă implicată în activitățile circului... (Se privesc complice).

*

București. Gloria și Talida sunt în curtea casei, lângă poartă, în timp ce Iustin Bălan așteaptă în stradă.

Gloria: - Mă bucur mult că ești bine, Talida. Te rog, termină cu toate tâmpeniile alea și ai grijă de tine!

Talida: - Aoleu, Gloria, gata! Parcă ai fi Melissa.

Gloria: - Chiar dacă nu crezi sau nu te interesează, să știi că Melissa și Beto își fac multe griji pentru tine.

Talida: - Da, știu, mă tot sună ca nebunii. Bineînțeles că nu le răspund. Gloria, trebuie să înțelegeți că din momentul în care v-ați îndepărtat de familie...

Gloria: - Da, da, nu mai facem parte din ea. Totuși, eu întreb, Talida: oare doar din motivul ăsta nu ne mai curge același sânge prin vene?

Iustin (după un moment de liniște, strigă din stradă): - Gloria, vino, te rog, pierdem avionul! (Gloria ridică degetul mare în semn de OK, apoi o pupă și o strânge în brațe pe Talida; un paparazzo care stătea ascuns face câteva poze).

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Dragoș acceptă cu mare plăcere să fie complicele Lorenei. Știe că, orice ar crede Iolanda, sora lui nu face nimic greșit.

Dragoș: - Ai dreptate, Lore. E mai bine să continui să lucrezi incognito cu tata. Nu-ți face griji, de la mine mama nu va afla nimic.

Lorena: - Știu, am încredere în tine. Ia zi, de ce ai venit?

Dragoș: - Să te întreb despre petrecerea de logodnă. Când, unde și cum vreți să o faceți?

Lorena (râde): - Am și uitat de ea. Știi ceva? Mai bine să nu facem nimic acum. Să păstrăm banii, energia și ideile pentru nuntă. Sorin e de acord.

Dragoș: - OK. De fapt, oricât de petrecăreț aș fi eu, nunta e deja foarte aproape. Mai bine să ne concentrăm la ea. Deci ce vreți pentru ziua cea mare?

Lorena: - Uite, Dragoș, ne gândeam la... (Continuă să discute cu mult entuziasm).

*

București. Casa Runceanu. Roxana și Jean par să ajungă în sfârșit la un acord, după ce ea își folosește toată puterea de convingere.

Roxana: - Jean, eu îți sugerez să te gândești foarte bine. Avem o afacere împreună, chiar ai vrea s-o împarți?

Jean: - E adevărat că toate proiectele noastre artistice ar fi afectate într-un asemenea caz. Și nu mai zic de scandalul mediatic!

Roxana: - Păi vezi?

Jean: - Îți spun eu cum facem.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 97

 

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa și cei patru copii sunt în camera gemenilor. Joacă împreună jocuri video și s-ar părea că eforturile adulților de a uni familia încep să dea roade.

Melissa (auzind o bătaie în ușă): - Intră!

Dragoș: - Se poate?

Gemenii: - Clar!

Miruna: - Jucăm un joc video. Gemenii mai au puțin și câștigă.

Mirela: - Stai și tu aici să joci cu noi, hai! (Îi face semn cu mâna să se așeze lângă ea pe covor)

Dragoș: - Mai târziu, prințesa mea. Acum vreau să vorbesc ceva cu mama voas... cu Melissa adică. În regulă?

Melissa (ridicându-se): - Sigur, Dragoș, să mergem! (Ies amândoi, iar copiii continuă să se joace).

*

Tot la fermă, dar în curte, în apropiere de intrarea principală a casei, la măsuță, Sorin și Lorena stabilesc meniul pentru nuntă.

Sorin: - De ce să mai dăm friptură, dacă am zis că dăm pește, Lorena?

Lorena: - Bine, iubire, friptură și pește, ca să fie pe gustul tuturor invitaților.

Sorin (cu reproș): - Cum să nu, și ca să se arunce mâncarea. Dar fiindcă domnișoara bogătașă a avut mereu de toate, nu-i pasă de asta, nu?

Lorena (mirată): - Pardon?! Cum așa, Sorine?!

*

Sus în camera băieților, partida de jocuri video dintre cei patru frați tocmai s-a încheiat. Acum ies la iveală animozitățile unilaterale.

Matei (triunfător): - Gata, v-am distrus la asta!

Mirela: - Da, trebuie să recunoaștem că voi sunteți experții, și noi, începătoarele.

Miruna: - 2:1, fiindcă la fotbal am făcut egal.

Luca: - Îhî, dar fiți pe fază, fiindcă știți ce o să pățiți dacă pierdeți campionatul!

*

Ileana îl vizitează pe Laurențiu la Penitenciarul Poarta Albă unde este închis.

Laurențiu (ironic): - Vai, lăsați! Cărui fapt datorez imensa onoare de a fi vizitat de fi-mea cea ingrată și trădătoare?

Ileana: - Tată, vrei să mă scutești de ironiile matale?

Laurențiu: - Ai venit în calitate de avocată, să mă scoți de aici?

Ileana: - Sunt fi-ta, fii serios, știi prea bine că n-aș putea să te reprezint în tribunale. Am venit doar să-ți aduc mâncare gătită acasă. (I-o pune pe masă, spre marea lui mirare).

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Dragoș și Melissa discută în sufragerie, stând în picioare, față în față.

Dragoș: - Înainte de orice, Melissa, vreau să-ți mulțumesc pentru că le ajuți pe fete să se simtă atât de bine primite. E foarte important pentru ele. Și pentru mine, bineînțeles.

Melissa: - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, Dragoș. Știi că unitatea familiei e foarte importantă pentru mine. Dar a fost bine că te-ai corectat când era să zici mama voastră. Nu-i cazul să le forțăm să mă privească așa.

Dragoș: - La asta m-am gândit și eu. Să avem răbdare. Totuși, mă bucur mult de faptul că au început să se înțeleagă toți patru. (Zâmbește larg)

Melissa (cu un zâmbet mai reținut): - Da, așa se pare... Oare despre ce voiai să discutăm?

Iustin și Gloria ajung acasă și tocmai se pregăteau să salute și să intre în sufragerie, dar se opresc în tocul ușii, nedorind să întrerupă conversația.

Dragoș: - Of, iar era să uit! Cu toată alergătura pentru Gloria, mi s-a șters din minte să-ți dau ăsta. (Îi înmânează un cec). E de la Ileana, ca o compensație pentru toate cele întâmplate.

 

 

 

CAPITOLUL 98

 

La ferma Craioveanu, discuția din sufragerie mai mult o supără pe Melissa decât să rezolve ceva.

Melissa (consternată): - După zece ani de închisoare nevinovată fiind, după ce m-a ținut departe de copiii mei și de tine și după toate câte s-au mai întâmplat pe parcurs, domnișoara Udrea consideră că cecul ăsta reprezintă o compensație?!

Dragoș: - Evident că nu compensează totul, Melissa, dar este modalitatea Ilenei de a-ți cere scuze. Te rog, acceptă-l!

Melissa: - Dragoș, cecul ăsta nu compensează absolut nimic! Nici chiar toți banii din lume nu pot compensa ce s-a întâmplat! Dă-i-l înapoi! (Îi întinde cecul)

Gloria (se apropie în grabă și i-l ia, înainte ca Dragoș să pună mâna pe el): - Hei, hei, nu așa repede, sor-meo! Poate că banii ăștia nu reprezintă o compensație pentru tine, dar mie o să-mi fie de mare folos în planurile pe care le am. (Adulții sunt foarte surprinși).

*

Constanța. La Penitenciarul Poarta Albă, continuă vizita Ilenei la tatăl ei. Și, în ciuda aparențelor, dezamăgirile se țin lanț de ambele părți.

Laurențiu: - Hopa, mă bucur că măcar gătești cu propriile mâini!

Ileana: - Ah, nu, nu-ți face iluzii, tată! Rețeta, da, e a noastră, dar a pregătit-o noua femeie pe care am angajat-o. Ți-am zis de o mie de ori că nu m-am născut pentru a fi casnică, nici mamă, nici soție. Tu te-ai încăpățânat ca eu să fac toate astea. Spune-mi ce ai obținut? Sincer, uită-te la tine!

Laurențiu: - Nerecunoscătoareo! Trădătoareo!

*

Cluj. La ferma Craioveanu, în camera băieților, cei patru frați continuă discuția în contradictoriu și niciunul nu se lasă.

Miruna: - Știm, nu-i nevoie să ne repetați.

Mirela: - Și nu vă mai tot dați mari, că mai este mult din concurs.

Matei: - Tocmai, doar ce a început vacanța. Să vedem cine rezistă până la final.

Luca: - Și cine câștigă. Fiindcă vouă nu vă convine nici să pierdeți, nici să faceți egal cu noi.

*

La măsuța din curte, Sorin și Lorena caută un punct comun în divergența privitoare la meniul de la nuntă. Maturitatea și iubirea îi ajută să se înțeleagă.

Sorin: - Chiar așa, Lorena. Cum ai avut întotdeauna totul, nu știi ce înseamnă să faci foame. Sunt atâția oameni fără adăpost, fără familie, fără resurse, fără nimic... și noi aruncăm mâncarea la nuntă!

Lorena: - O, acum am înțeles! Uite, mă gândesc să lăsăm meniul așa cum este, dar cu jumătate din cantități. Îl menținem variat și nici nu aruncăm nimic, de acord?

Sorin (cu un zâmbet larg): - De acord! Excelentă idee, iubire! Scuză-mă pentru ce și cum am zis.

Lorena (cu un gest din mână): - Am și uitat! Ai și tu mare dreptate în privința faptului de a nu risipi. (Își zâmbesc cu multă dragoste).

*

Reacția Gloriei îi lasă cu gura căscată pe Melissa și pe Dragoș. Melissa ia totuși atitudine foarte repede.

Melissa: - Tu despre ce vorbești, Gloria?

Gloria: - Despre niște planuri pe care le am și pe care aveam de gând să ți le povestesc, Melissa. Iar bănișorii ăștia îmi prind tare bine. (Se uită pe cec) De fapt, văd că-i ditai bănetul! (Impresionată)

Melissa (cu fermitate, i-l ia din mână): - Nu, domnișoară, banii ăștia vor fi restituiți proprietarei! Pentru planurile tale găsim alții. Să fie clar! Dragoș, te rog!

Cecul ajunge din nou la el, însă Dragoș îi face discret cu ochiul cumnatei lui; Gloria îi răspunde cu un zâmbet la fel de discret.

Dragoș (observându-l pe învățător la ușă): - Domnule Iustin, bună seara! Poftiți înăuntru, vă rog!

Iustin: - Bună seara! Am venit numai să o aduc pe Gloria și să salut.

Melissa: - Nici vorbă, luați loc măcar un pic! Cu ce vă servesc? (Iustin intră în sufragerie și se așează într-un fotoliu).

 

CAPITOLUL 99

 

Toți, inclusiv Alberto și exceptându-l pe Dragoș, urmăresc la televizorul din sufragerie interviul soților Runceanu și reacționează la cele auzite.

Jurnalista: - Așadar, Gloria a venit doar la Talida, sora ei, să vadă cum și-a revenit din anemie.

Jean: - Exact.

Alberto (cu tristețe): - OK... Mai nou beția și dependența de droguri se numesc anemie...

Jurnalista: - Totuși, sursele noastre le-au văzut pe Talida și pe Gloria îmbrățișându-se. Oare se vor împăca? Se va întoarce Gloria acasă?

Roxana: - Pe Gloria nu a gonit-o nimeni. Ea a plecat singură, de ingrată ce este. La fel ca frații ei, Melissa și Alberto.

Jean: - Ușa casei noastre rămâne deschisă pentru ei, oricând vor dori să se întoarcă.

Gloria: - Ce minciună! Chiar voi m-ați dat afară și mi-ați zis foarte clar că nu mai fac parte din familie!

Jurnalista: - Cine era domnul care o aștepta pe Gloria la poarta casei?

Jean (pare mirat): - Care domn? (Jurnalista îi arată o fotografie pe telefonul ei)

Roxana: - Nu îl cunoaștem. Probabil este cineva din noul cerc de prieteni al Gloriei. Cum domnișoara a decis să devină total independentă și să ne renege ca părinți, înțelegeți dumneavoastră că nu îi cunoaștem actualii prieteni. N-avem nici cea mai vagă idee cine ar putea fi acest domn.

Melissa (consternată): - Câtă ipocrizie! Îmi cer mii de scuze, domnule Iustin!

Iustin (dezamăgit și el, dar resemnat): - Nu-ți face griji, Melissa! Cunoscând-o pe Roxana, era de așteptat.

*

Tot la fermă, cei patru copii înoată în lac, în timp ce Sorin și Lorena îi cronometrează.

Sorin: - După cum se vede, competiția e foarte dură, Lore.

Lorena: - Chiar mai dură decât crezi, Sorine.

Sorin: - Ce vrei să spui?

Lorena: - Nici eu nu știu exact. Cert este că lucrurile nu-s ceea ce par între cei patru. Și Melissa bănuiește.

Sorin: - Deci tu și Melissa credeți că între nepoții noștri nu există decât un armistițiu fragil? Că, în realitate, nu se iubesc, ci doar se tolerează?

Lorena: - Momentan... Mai devreme sau mai târziu, vor scoate gheruțele. În orice caz, mi-a plăcut mult că ai zis nepoții noștri. (Își zâmbesc cu dragoste; Lorena îl ia de mână, iar el se apleacă puțin și o pupă pe obraz).

*

Cluj-Napoca. Dragoș a venit în vizită la părinții lui, la oraș. Toți trei stau de vorbă în curte.

Dragoș: - Deși i-am explicat totul, Melissa s-a supărat rău când a văzut cecul de la Ileana și mi l-a dat înapoi.

Valeriu (cu admirație): - Bravo Melissei! (Văzând uimirea din ochii fiului său, continuă) Dragoș, băiete, dacă vrei s-o recucerești, nu banii sunt metoda. Probabil ai încă lacune și nu îți amintești relația ta anterioară cu Melissa, tot ce este ea ca persoană. Dar te asigur că nu-i deloc materialistă. Din contră, pe ea o cucerești cu mici atenții romantice. Așa ai procedat prima oară, îți aduci aminte?

Dragoș (cu tristețe): - Adevărul e că asta nu-mi amintesc. Dar, tată, eu bănuții ăia nu i-am dat ca s-o recuceresc, în niciun caz. I-am dat pur și simplu considerând că măcar atât poate să facă și Ileana după toate cele întâmplate. Oricum, suma respectivă a fost deja depozitată în contul Gloriei. Sincer sper că Melissa nu va afla de mișcarea asta.

Iolanda (foarte mirată): - Ai făcut așa ceva?! Nu, Dragoș, în felul ăsta reușești doar să-ți sabotezi relația cu Melissa. Știu că ai dreptate și cele mai bune intenții, ca mamă te înțeleg. Iar ca femeie o înțeleg pe ea. (Dragoș cade pe gânduri).

*

La fermă, concursul de natație în lac se încheie cu victoria fetelor, Miruna și Mirela. Pe măsură ce toți cei patru copii termină cursa și ies din apă, Lorena și Sorin îi felicită și le dau prosoape să se șteargă.

*

Melissa bea un ceai acasă la învățătorul Bălan și stă de vorbă cu el în sufragerie. În alte condiții nici nu i-ar fi trecut prin cap să-l deranjeze, însă acum simte că sentimentele și situația i-au scăpat de sub control.

Melissa: - Vă imaginați, dle. Iustin, că în ciuda bunelor intenții ale lui Dragoș, mie îmi este foarte greu să accept situația. Dar el pare că nu înțelege. A fost în stare să depoziteze banii de la Ileana în contul Gloriei, vă vine să credeți?!

Iustin: - Cum așa, Melissa? Păi Dragoș nu știe că tu administrezi contul Gloriei, ea fiind încă minoră?

Melissa: - Cu siguranță nici nu s-a gândit. Domnule Iustin, în realitate, eu am venit pentru că am nevoie de sfatul unui tată. Nu știu ce să mă mai fac cu toată situația asta. Iar banii Ilenei au fost picătura care a umplut paharul.

Iustin (îi cuprinde ambele mâini): - Îmi închipui, Melissa. E foarte dificil. Îți voi spune lucrurile direct, fără ocolișuri.

Melissa: - Vă rog!

Iustin (privind-o în ochi): - Ca tată, te înțeleg pe tine. Ca bărbat, îl înțeleg pe Dragoș. (Melissa rămâne pe gânduri).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 100

 

Melissa avea nevoie de îndrumarea unui tată. Iar Iustin se bucură că poate, în sfârșit, să stea în preajma ei și să o susțină.

Melissa: - Mare dreptate aveți. Este evident că Dragoș nu vrea decât să se apropie din nou de mine, dovedindu-mi că-i același om bun de care m-am îndrăgostit. În adâncul inimii, știu că așa stau lucrurile.

Iustin: - În schimb, întreaga situație este extrem de complicată pentru tine. (Melissa dă din cap afirmativ) Este absolut de înțeles. De aceea, fata mea, dați-vă amândoi timp să vă reveniți. Și, de asemenea, să observați calitățile unul la celălalt. (Își zâmbesc)

Melissa: - Dl. Iustin, pot să vă rog ceva?

Iustin: - Sigur, orice.

Melissa: - Oare aveți fotografii cu rudele noastre? Ca să cunosc și partea asta a familiei.

Iustin: - Bineînțeles. Unele sunt acolo, în sertarul de la birou, în cutiuța de lemn. (Melissa scoate cutiuța de lemn, apoi se așează din nou lângă el) Uite, ăsta e Sergiu, bunicul tău și tatăl meu. El era...

Melissa (găsind și o carte de vizită printre poze): - Glăvan? Ăsta-i numele avocatului meu! Tată...ai făcut asta pentru mine?! Tu l-ai angajat pe avocatul care m-a scos din închisoare?! (Îi dau lacrimile)

Iustin: - Am făcut ce ar face orice tată pentru fiica lui nevinovată.

Melissa (plânge și îl îmbrățișază cu putere): - Îți mulțumesc, tată! Pentru că ai avut încredere în nevinovăția mea deși nu mă cunoșteai, pentru ajutorul dat gemenilor la școală, pentru sfatul bun de azi, pentru că m-ai ascultat...mulțumesc pentru tot, tată!

Iustin: - N-ai pentru ce, fata mea! Să te aud spunându-mi tată e neprețuit! (Și lui îi dau lacrimile).

*

Dragoș și Lorena colindă magazinele pentru pregătirile de nuntă: invitații, aranjamente florale, muzică, rochia și pantofii de mireasă. Sorin merge în Parcul Central pentru a aranja ultimele detalii privind ceremonia.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa este în camera Gloriei. Discută cu ea despre subiectul rămas nerezolvat între ele.

Gloria: - Serios, Melissa, iartă-l pe Dragoș! Ți-a dat cecul ăla fiindcă așa a vrut Ileana și, dacă mă întrebi pe mine, măcar atât putea să facă tipa după toate câte s-au întâmplat. Dar, ok, și eu îmi cer scuze. Era o chestie între tine și el, n-ar fi fost cazul să mă bag. O să-i dau lui Dragoș cecul înapoi și...

Melissa (râde): - Calmează-te, Glorita, respiră! Am vorbit cu Dragoș, totul s-a rezolvat. Mai bine spune-mi ce ai de gând să faci cu banii.

Gloria (foarte mirată): - Serios, îmi rămân mie bănuții?!

Melissa (zâmbind): - Îhî.

Gloria: - Vai, Meli, nici nu știi ce planuri mărețe am! Uite, m-am gândit să... (Îi povestește cu mult entuziasm, iar Melissa o ascultă cu mare atenție).

*

Câteva săptămâni mai târziu... La Cluj- Napoca, în casa Craioveanu. Iolanda și Valeriu se dichisesc pentru nuntă.

Iolanda (aranjându-i cravata): - Ai văzut rochia Lorenei? Pare orice în ea, numai mireasă nu.

Valeriu: - Eu nu văd nimic rău în asta, Iola. Rochia e albă, elegantă, superbă. Ok, nu-i tocmai de mireasă, dar de ce să cheltuiască pe o rochie pe care o îmbracă o dată în viață și care, în situația Lorenei, este extrem de incomodă?

Iolanda: - Așa zici? Păi eticheta unde mi-o lași, Valeriu? Nu, și pantofii-s chiar mai rău: fără toc, unde s-a pomenit?! Generația de azi habar n-are de stil. Pentru ei, totu-i sportiv și casual, chiar și în ziua nunții. Oribil!

Valeriu: - Oribil și cum vrei tu, dragă, dar este un oribil foarte practic, mai ales în cazul Lorenei.

Iolanda (face un gest dezaprobator cu mâna): - Văleu, bărbate, nu mă pot înțelege cu tine!  Mă duc la baie, să mă termin de aranjat. Dacă ar fi după mătăluță, și în clovn i-ai permite fiică-tii să se îmbrace la nuntă! (Iolanda intră în baie; Valeriu izbucnește într-un hohot de râs).

*

Într-o zi senină și însorită, mirii și invitații lor se adună în Parcul Central din Cluj-Napoca pentru nuntă. După ceremonie, petrecerea este tot în aer liber, respectând distanțarea fizică și toate celelalte restricții încă în vigoare în timpul pandemiei de Covid-19. Când vine momentul pentru dansul mirilor, Sorin și Lorena surprind întreaga audiență când, în loc să danseze, cântă în duet melodii de dragoste. Toți se emoționează până la lacrimi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 101

 

Cluj. Matei și Luca sunt în camera lor de la ferma Craioveanu, își răsfoiesc caietele de limba română.

Luca: - Frățică, n-am niciun chef să citesc toată lista asta de lecturi suplimentare.

Matei: - Eu nici atât. Și cel mai rău e ca trebuie să facem un rezumat scris al fiecărei opere.

Luca: - Nu, știi ce-i cel mai rău? Că mai avem doar două săptămâni de vacanță și noi n-am citit nimic din grămada asta de cărți. (Se uită la cărțile așezate turn pe birou)

Matei: - Și nu ne-am făcut nicio altă temă. Mami și tati o să ne întrebe imediat. (Apoi zâmbește) Dar am o idee.

Luca: - Oh, nu, Matei, să nici nu te gândești să-i ceri ajutorul bunicii! Cu mama și tata pe capul nostru, asta nu mai merge.

Matei: - Nu, Luca am o idee mai bună. Dar întâi luăm cărțile. (Iau cărțile de pe birou și ies din cameră).

*

Constanța. Sorin și Lorena tocmai au ajuns la fostul apartament al lui Dragoș. Sorin intră în sufragerie cu Lorena în brațe.

Lorena: - Ce gest frumos al fratelui meu de a ne face cadou luna de miere și a ne pune la dispoziție apartamentul lui de aici!

Sorin: - Da, și mai ales faptul că ne-a zis de sesiunile de terapie cu delfini de la Delfinariu.

Lorena: - Ideea Mirunei și a Mirelei. Sunt adorabile fetițele alea! Iar eu abia aștept să ajung la Delfinariu!

Sorin (o așează pe canapea): - Și eu. Dar după ce mâncăm, să nu murim de foame.

Lorena (râde): - Ai dreptate. Oare este ceva în frigider sau mergem să cumpărăm?

Sorin: - Habar n-am. Stai să văd. Stai comod acolo, Lorena? (Ea face semn afirmativ din cap).

*

Cluj-Napoca. În apartamentul familiei Craioveanu, Dragoș privește îngândurat pe geamul din sufragerie. Iolanda se apropie de el pe la spate.

Iolanda: - Ce-ai pățit, Dragoș de ai căzut așa pe gânduri? Ai vreo problemă?

Dragoș: - Problemă? Nu, mamă. Doar mă gândeam că m-aș duce la fermă, să-i fac o vizită Melissei. Dar n-am pretext și nu vreau să forțez lucrurile.

Iolanda: - Am înțeles... Tereza! Tereza!

Tereza (se oprește în tocul ușii): - Da, doamnă, spuneți!

Iolanda: - Te rog, fă două prăjituri cu caise, una pentru acasă și una pentru altcineva.

Tereza: - Da, dna. Iolanda, acum mă apuc.

Iolanda: - Mulțumesc, Tereza. Gata, Dragoș, acum ai cel mai bun pretext să mergi la fermă.

Dragoș (mirat): - Prăjitura cu caise? Ce legătură are?

Iolanda: - E preferata Melissei.

Dragoș: - Serios?! Nu-mi aduceam aminte. Așa cum nu-mi amintesc multe alte lucruri... (Cu tristețe)

Iolanda: - Nu îți face griji. Ai răbdare. Și până una-alta, sunt eu aici.

Dragoș (o strânge în brațe): - Îți mulțumesc mult, mamă!

*

Melissa și Alberto străbat ferma de la un capăt la altul, iar el examinează toate animalele, pentru a-i da raportul lui Sorin la întoarcerea din luna de miere.

Alberto: - Toate animalele sunt foarte sănătoase, Melissa.

Melissa: - Ce bine! Și ce mândră sunt de dumneavoastră, domnule doctor Runceanu! (Râd)

Gloria (se apropie de ei în grabă): - Scuze că vă întrerup, dar trebuie să vorbesc cu amândoi.

*

Tot la fermă, Miruna și Mirela sunt în camera lor cu bunicul Valeriu și cu papagalii Lalo și Lola.

Miruna: - Chiar crezi că Lalo și Lola vor ajunge să vorbească, bunicule?

Mirela: - Chiar dacă stau amândoi în aceeași colivie?

Valeriu: - Cred că n-avem ce pierde dacă încercăm să-i învățăm, fetelor. Și, dacă nu merge, învățăm noi papagaleza.

Miruna și Mirela: - Papagaleză?! (Râd toți trei)

Valeriu: - Ia să vedem... (Vorbind cu papagalii) Bună! Spuneți bună. Bu-nă.

Matei (intrând cu Luca pe ușa deschisă): - Bună!

Luca: - Miruna, Mirela, vrem să vorbim cu voi în particular.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 102

 

Valeriu s-a retras din camera fetelor și i-a lăsat numai pe băieți cu ele. Și pe papagalii Lalo și Lola, bineînțeles.

Matei: - Vrem să vă întrebăm dacă la voi la școală ați făcut vreodată rezumatul unor cărți.

Mirela: - Da, domnișoara Cristina ne...

Luca și Matei: - Domnișoară?

Miruna: - Învățătoarea noastră, bre. Era tânără și ne-a dat voie să-i zicem așa.

Matei și Luca: - Aaah!

Mirela: - Învățătoarea noastră ne dădea de citit povești și după care trebuia să facem rezumatul în scris.

Luca (dându-le cărțile aduse): - Perfect, tema asta-i pentru voi atunci.

Mirela: - Ce temă?

Matei: - Să faceți rezumatul la toate cărțile astea. Deși nu-s povești, îs romane. Dar sigur o să vă descurcați!

Miruna: - Ceee??? (Fetele sunt șocate).

*

Gloria le povestește fraților ei planul pe care vrea să îl pună în practică și așteaptă cu nerăbdare reacțiile lor.

Gloria: - Cum vi se pare planul meu? Mergem mai departe cu el sau nu?

Alberto: - Planul e genial și bineînțeles că-l ducem mai departe!

Melissa: - Cum te ajutăm, Glorita?

Gloria: - Păi uite...

*

La Constanța. Sorin și Lorena sunt la Delfinariu, urmăresc din tribună programul de terapie cu delfini și sunt încântați de ceea ce văd: diverse persoane cu afecțiuni neuromotorii învață să înoate cu delfinii sub îndrumarea instructorilor specializați. După ședință, aceiași instructori stau de vorbă cu Lorena și Sorin.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Miruna și Mirela protestează la cererea băieților de a le face tema.

Miruna: - Stați așa! Să vă facem noi tema la română?!

Luca: - Așa-i corect și necesar.

Mirela: - Corect și necesar?! Corect e să ne bucurăm și noi de vacanță, nu numai voi. Și necesar e să învețe fiecare ale lui.

Matei: - Așa deci? Singurul lucru bun pe care voi l-ați adus de la Constanța sunt Lalo și Lola. În rest, ne-ați făcut numai probleme. Așa că ori ne faceți tema, ori rămâneți fără papagali, voi decideți!

*

Dragoș ajunge la fermă și intră în sufragerie cu o cutie de cadou în mână. O găsește pe Melissa făcând ordine, aranjând pernele decorative de pe canapea.

Dragoș: - Bună, Melissa! Ai nevoie de ajutor la treabă?

Melissa: - Bună, Dragoș! Nu, mulțumesc, am terminat deja.

Dragoș: - Dar personalul din casa asta, Natalia, Nicu și restul, unde-i?

Melissa: - Fiecare cu treaba lui. Dar nu-ți face probleme. Știi că mie îmi place să fiu utilă și să ajut.

Dragoș (acum față în față cu ea): - Admir umilința și modestia ta, Melissa! (Își zâmbesc cu drag) Și, să zicem că din acest motiv, m-am gândit să-ți aduc o surpriză.

Melissa (ia cutia de la el și o deschide): - Ce es... Prăjitură cu caise!

Dragoș: - Preferata ta, nu? (Zâmbește larg)

Melissa (plăcut surprinsă): - Ți-ai amintit?!

 

CAPITOLUL 103

 

La ferma Craioveanu. Dragoș speră în secret să aibă un moment cu Melissa, numai ei doi. Dar tocmai Melissa îi încurcă planurile.

Dragoș: - Păi... de ce n-o guști, să vezi dacă e într-adevăr bună?

Melissa: - Arată minunat. Sunt convinsă că și gustu-i la fel. Hai să mâncăm!

Dragoș (puțin mirat): - Să mâncăm adică... noi doi?

Melissa: - Și copiii. Noi toți.

Dragoș (un pic dezamăgit): - Ah... toți.

Melissa: - Da, Dragoș, toți. Este mai bine să nu forțăm lucrurile între noi doi.

Dragoș: - Atunci eu... mă duc după copii, Melissa. (Urcă scările interioare; ea îl urmărește puțin cu privirea, apoi începe să așeze farfuriile pe masă).

*

Tot la fermă, fetele au rămas singure în camera lor. Se uită la cărțile primite de la băieți și se gândesc cum s-ar putea achita de însărcinare.

Miruna: - Am impresia, Mire, că n-o să ne ajungă timpul să citim și să facem rezumatul la toate astea. Dar trebuie, că altfel rămânem fără Lalo și Lola.

Mirela: - Cel puțin după titluri, par interesante. (Sora ei o aprobă dând din cap) Să facem jumate-jumate!

Miruna: - Bună idee! (Își zâmbesc și își fac cu ochiul).

*

În sufragerie, în timp ce mănâncă prăjitură cu caise și beau limonadă toți șase, Miruna și Mirela îi observă cu mare atenție pe Dragoș și pe Melissa. Fetele le fac un semn discret gemenilor să se uite și ei. Cei patru copii remarcă faptul că adulții se uită unul la celălalt cu multă dragoste, însă fiecare evită să întâlnească privirea celuilalt.

*

Constanța. Sorin și Lorena fac un tur al orașului într-o mașină închiriată. Se opresc să facă fotografii și să admire peisajul. El îi împinge căruciorul și o ia în brațe la scări. Dar nici Lorena nu se lasă, face singură tot ce poate. Bineînțeles, punctul principal de atracție este marea, a cărei frumusețe îi fascinează și îi ține mult timp conectați cu măreția ei.

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Miruna și Mirela au venit în camera gemenilor să discute despre cele observate la masă. Toți patru stau în picioare, băieții față în față cu fetele.

Mirela: - Voi ați văzut asta?! E clar că tata și Melissa încă se iubesc!

Matei: - Da, ne-am dat seama. Dar dacă ați venit să ziceți că mama voastră-i mai bună decât a noastră și că...

Miruna (îl întrerupe): - Deloc, Matei! Noi știm ce a făcut mama noastră. Și, oricât ne-ar durea, trebuie să acceptăm că relația ei cu tata s-a terminat. Acuma tre să le facem lipeala ăstora doi, care se iubesc, dar nu recunosc. Vă băgați?

Luca: - Deja ne-am băgat! Și știu deja cine poate să ne ajute: bunica! (Toți îl aprobă printr-un zâmbet și o mișcare a capului).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 104

 

Cei patru nepoți o vizitează pe bunica Iolanda în casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu și vorbesc cu ea în sufragerie.

Iolanda: - Nu mă speriați, copii! Ce lucru atât de grav avem de rezolvat împreună?

Luca: - Nu te speria, bunico, nu-i chiar așa!

Miruna: - Nu-i grav, e doar ceva serios.

Mirela: - E vorba de tati și de Melissa. Vrem să rezolvăm o problemă de-a lor.

Iolanda (respiră ușurată): - Aaa, vă ascult!

Matei: - Uite, vrem să...

*

La Constanța. Lorena este la o ședință de terapie cu delfini, sub îndrumarea instructorilor specialiști. Face diverse exerciții fizice în apă însoțită de delfini. Îi place mult. Iar Sorin îi împărtășește bucuria și filmează totul din tribuna Delfinariului.

*

La Cluj-Napoca. Gemenii și fetele îi povestesc totul cu lux de amănunte bunicii Iolanda în speranța că și-o vor face aliat.

Matei: - Câteodată, pare că mama și tata ar vrea să fie împreună. Știi tu, după priviri, gesturi...

Miruna: - Și alteori, parcă se evită, ca mai devreme: eram toți șase la masă, mâncam prăjitură cu caise, iar ei doi o dată se uitau cu drag unul la altul, apoi își evitau privirea...

Luca: - E o nebunie, noi nu mai pricepem nimic!

Mirela: - Tu ce zici, mamaie? Așa-i că se iubesc, dar nu vor să recunoască?

Iolanda (mirată de perspicacitatea nepoților): - Și eu cred la fel, dragilor. Dar mai știu și că au nevoie de timp, fiindcă e un subiect foarte dificil pentru amândoi. Oricum, vă promit că o să vorbesc cu ei să clarific situația. (Copiii zâmbesc bucuroși).

*

Într-un club de noapte din București, Talida Runceanu urmează să susțină un concert live. Echipa de producție încearcă să o pregătească din toate punctele de vedere: machiaj, îmbrăcăminte, coafură. Dar ei nu îi place nimic, țipă la toată lumea, aruncă pe jos machiajele și chiar sparge o oglindă mică. Frații ei, Junior și Pavel, privesc totul de la câțiva pași distanță, consternați.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, Melissa călărește, iar Dragoș este în spatele ei, tot pe cal. Când caii aproape ajung unul lângă celălalt, Melissa începe să galopeze nebunește, încercând din răsputeri să evite întâlnirea. În iureșul lui, calul aproape că o azvârlește la pământ, însă Dragoș întinde mâna și reușește să-l oprească în ultima clipă. După descălecare, extrem de speriată, Melissa izbucnește în plâns și îl îmbrățișază instinctiv pe Dragoș.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 105

 

La ferma Craioveanu. După șocul inițial, Melissa își revine și își schimbă din nou atitudinea, desprinzându-se din brațele lui Dragoș.

Melissa: - Ăăăă... Scuze, Dragoș! Îți mulțumesc. Și...poți să pleci liniștit. (Fuge din nou de el, iar Dragoș se uită după ea cu tristețe)

Între timp, Iolanda iese din casă și îi ajunge din urmă.

Iolanda: - Dragoș, Melissa, vă rog să intrați în casă! Trebuie să vorbesc cu amândoi urgent.

Dragoș: - Venim acum, mamă.

*

La București. În clubul de noapte. Pavel și Junior intră în cabina surorii lor în încercarea de a salva situația.

Pavel: - Doamnelor și domnilor, ne permiteți două minute, vă rugăm, cu sora noastră?

Junior: - Vă chemăm imediat înapoi. (Echipa de producție se retrage) Îmi explici și mie ce ai de gând cu atitudinea asta de divă înțepată în fund, Talida?

Talida: - Cum adică ce am de gând, Junior? Vreau să-și facă bine treaba. Sunt niște incompetenți! Eu sunt vedeta concertului! Mie trebuie să-mi ofere cele mai bune produse și cel mai bun tratament.

Pavel: - Nici chiar așa, Talida, mai ușor cu fițele! N-ai fi vedetă dacă mama și tata nu ți-ar fi împins în față cariera prin toate mijloacele. Știi prea bine că punctul tău forte nu-i arta, ci informatica. Dacă părinții noștri ți-ar fi dat voie să profesezi asta... În fine, ideea-i că un pic de modestie nu ți-ar strica.

Talida (strigă, total necontrolată): - Idioților! Cărați-vă!!!

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Melissa și Dragoș stau pe canapeaua din sufragerie, față în față cu Iolanda, care se așezase pe fotoliu.

Iolanda: - Asta mi-au zis copiii, dragilor. Exact așa. (Melissa și Dragoș o privesc mirați) Ăștia mici nu-s proști. Cu atât mai puțin generația din ziua de azi, care iși dă seama de orice.

Dragoș: - Păi ce să-ți spun, mamă...

Iolanda: - Nu spune nimic, Dragoș. Acum eu vorbesc. Dragii mei, știu că relația voastră e extrem de dificilă. Nici nu se putea altfel, după toate cele întâmplate. Tocmai de aceea, nu vă cer altceva decât să fiți consecvenți în cuvinte și fapte. Și indiferent ce decizie veți lua, să nu fie afectați nepoții mei, niciunul dintre cei patru.

Melissa: - Ce sugerați să facem, dna. Iolanda?

Iolanda: - Pentru început, Melissa, propun ca voi amândoi să vă mutați în casa de la oraș cu copiii, după ce începe școala. Așa, vor avea prezente ambele figuri parentale și le va fi și școala mai aproape. E doar o sugestie la care vă rog să vă gândiți. (Dragoș și Melissa cad pe gânduri).

*

Întinse în hamace sub soarele călduros și adierea ușoară a vântului de sfârșit de vară, Miruna și Mirela citesc romanele pe care le-au împărțit între ele. Apoi, în camera lor, așezate la birou, fac rezumatele pentru Matei și Luca.

*

La Constanța, Sorin și Lorena s-au hotărât să ia cina în oraș. Tocmai intră într-un restaurant, iar când el o ajută să treacă de pe scaunul cu rotile pe scaunul de la masă, câțiva clienți de la mesele învecinate încep să râdă și să comenteze situația. Sorin se înfurie, în schimb, Lorena ignoră incidentul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 106

 

Constanța. La restaurant, Sorin își pierde complet cumpătul când observă reacțiile deplasate ale unora dintre ceilalți clienți.

Sorin (furios): - Care-i problema voastră? La ce vă uitați așa?

Lorena: - Sorin, calmează-te, nu merită!

Sorin: - Ce vă holbați,mă, la ea ca la felul paișpe?! Uitați-vă în farfuriile voastre! Adunătură de... curioși needucați!

În momentul următor, toată lumea se agită și începe să se certe. Lorena încearcă fără succes să aplaneze conflictul.

Lorena: - Sorine, gata, te rog!

Conflictul se stinge numai după ce intervin cei de la pază, chiar înainte ca grupul să se ia la bătaie.

*

Cluj. La fermă, Melissa doarme în camera ei, cu fereastra deschisă, până când o trezesc ploaia și vântul puternic. Se dă jos din pat și merge să închidă geamul.

Melissa: - Vai, ce ploaie și ce vânt s-au pornit! Mă duc să văd dacă în camerele copiilor sunt geamurile închise.

Întâi în camera gemenilor, vede că-i totul în regulă, le stige lumina de la veioza de pe noptieră, le dă câte un pupic pe obraz și iese; apoi la fete, închide geamul lăsat rabatat, le învelește bine și le pupă pe frunte; când să plece, lumina lanternei cade pe birou și evidențiază una dintre cărțile lui Matei și Luca; Melissa merge mai aproape, să-și confirme bănuiala, și oftează profund.

*

La clubul din București, în timpul concertului. Publicul este în extaz, cântă alături de Talida și dansează. Totul merge ca pe roate până când, la un moment dat, unul dintre aparatele care asigură playbackul se defectează, iar publicul își dă seama că artista preferată nu cântă, ci doar mimează. Când vede ce se întâmplă, Talida se sperie.

*

Cluj, la fermă. Întoarsă în camera ei, Melissa nu poate să adoarmă, se tot zvârcolește în pat.

Melissa (îngrijorată): - Mâine musai să vorbesc cu Dragoș despre ce am văzut în camera fetelor! Nu-mi miroase deloc a bine!

*

La clubul de noapte din București. În spatele scenei, Pavel pune niște melodii interpretate de Melissa. Între timp, Junior urcă pe scenă lângă Talida.

Junior: - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, asta-i marea surpriză pregătită de Talida: un scurt omagiu adus surorii noastre Melissa, prima mare artistă a familiei. Ea a fost actriță, cântăreață și fotomodel, cine nu și-o amintește?! (Aplauze frenetice din partea publicului) Să ne bucurăm, așadar, de minunata ei voce, pentru câteva minute! (Talida îi aruncă o privire plină de furie lui Junior).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 107

 

București. În clubul de noapte. Talida fuge de pe scenă, iar Junior pleacă după ea. În timp ce publicul ascultă vocea înregistrată a Melissei, Talida se ceartă cu Junior în camera de probă.

Talida (furioasă): - Pot să știu ce te-a apucat s-o pomenești pe Melissa și, mai rău, să pui melodiile ei la concertul meu, Junior?!

Junior: - Ce m-a apucat? Să te scot din belele, asta m-a apucat. Ar trebui să fii recunoscătoare, Talida. Probabil, dacă n-am fi fost Pavel și cu mine, publicul și-ar fi dat seama că vocea ta superbă este un fals.

Talida: - Ok... Dar de ce tocmai muzica Melissei?

Junior: - Pentru că a fost singurul lucru cât de cât logic la care m-am putut gândi pe moment. Fiindcă Melissa-i sora noastră și, din toată familia, ea era singura care cânta pe bune. Și cânta minunat!

Talida: - Chiar și așa, Junior, nu...

Pavel (intrând): - Lăsați cearta pentru când ne întoarcem acasă. Am reparat aparatul ăla. Talida, poți să urci din nou pe scenă. (Talida iese).

*

La Constanța. Lorena și Sorin s-au întors la apartament și iau cina în sufragerie.

Lorena: - Ce bine că există opțiunea de comandă la domiciliu douăzeci și patru din douăzeci și patru!

Sorin: - Clar, altfel am fi murit de foame până dimineață. Cel puțin eu. (Râd, apoi Sorin continuă cu seriozitate) Lore, chiar îmi cer scuze pentru showul de mai devreme. M-am înfuriat și... restul știm.

Lorena: - Ne-au scos pe toți din restaurant de scandalagii. Ce seară! (Izbucnesc într-un hohot de râs).

*

La București, concertul Talidei continuă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ba chiar este transmis în direct la televizor. La ferma Craioveanu, Alberto și Gloria îl urmăresc cu viu interes.

*

La Constanța. În timpul mesei, Lorena și Sorin discută cu mult respect și calm despre cele întâmplate la restaurant.

Lorena: - Iubire, nu-i vorba despre scuze. Eu ți-am înțeles foarte bine atitudinea și chiar îți mulțumesc că mi-ai luat apărarea.

Sorin (jenat): - Dar am exagerat.

Lorena: - Sorin, idee este că a te lua la harță cu oricine se uită la mine ca la felul paișpe nu-i o soluție, după cum bine ai văzut în seara asta.

Sorin: - Păi nici tu nu te apărai.

Lorena: - Nu mă apăram tocmai pentru că am învățat să ignor acest gen de situații. Sorine, mereu va exista un curios care să se uite urât la mine sau să râdă. Nu putem să educăm pe toată lumea. Cu atât mai puțin certându-ne.

Sorin: - Ai perfectă dreptate, dragoste. În schimb, mie-mi va lua ceva timp să mă obișnuiesc.

*

A doua zi dimineața. Casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. Dragoș este în camera lui, se aranjează pentru a pleca în oraș.

Dragoș (auzind o bătaie în ușă): - Intră!

Melissa (din partea cealaltă): - Dragoș, ești prezentabil? Pot să intru?

Dragoș: - Sigur, Melissa! (Apoi, când ea deja intrase...) Și chiar dacă n-aș fi prezentabil, ce ar avea? Tu m-ai văzut de multe ori...

Melissa: - Dragoș, te rog, să nu intrăm în detalii de genul ăsta!

Dragoș: - Ai dreptate, scuze! Spune!

Melissa: - Am venit să discutăm despre o problemă de-a copiilor pe care am descoperit-o aseară.

Dragoș: - Ce coincidență! Și eu vreau să-ți vorbesc despre copii.

 

 

CAPITOLUL 108

 

În casa de la Cluj-Napoca, Dragoș și Melissa discută despre subiectele importante și urgente rămase deschise.

Dragoș: - Ar fi mai aproape de școală și ar sta cu noi amândoi. De asta cred că-i o idee bună să ne adunăm aici după vacanță. Tu ce zici, Melissa?

Melissa: - Și eu cred că e o idee bună să stăm toți aici, cum ne-a sugerat dna. Iolanda.

Dragoș: - Perfect! Atunci așa rămâne: când începe școala, vă mutați aici.

Melissa: - Te rog doar să avem camere separate, Dragoș. Am rugat-o și pe mama ta să țină cont de asta.

Dragoș: - Evident, Melissa, cum vrei tu, nici nu se discută! (Își zâmbesc).

*

București. Casa familiei Runceanu. Jean și Roxana dau busna în camera Talidei și o mișcă pentru a o trezi.

Talida (încă pe jumătate adormită): - Ce aveți, măi? De ce mă treziți așa?

Roxana: - Fiindcă ai foarte multe de făcut. Nu îți poți permite luxul de a dormi până târziu.

Talida: - Luxul?! În caz că ai uitat, mă odihnesc după un concert care a durat până târziu în noapte. Ăsta-i un lux?

Jean: - Pentru cineva care habar n-are de canto, da, este. De aceea, pentru a evita să ne facem de râs ca aseară, vei lua lecții chiar de azi, Talida. Și grăbește-te, că prima întâlnire cu profesoara e peste două ore.

Talida: - Ce???

*

La Cluj-Napoca. Casa Craioveanu. Încă în camera lui Dragoș, Melissa ar vrea să lămurească și celălalt subiect fierbinte al discuției.

Melissa: - Și despre problema gemenilor și a fetelor, pe care tocmai ți-am povestit-o, ce părere ai?

Dragoș: - Am deja o idee de rezolvare, dar discutăm când mă întorc de la ședința de la firma de asigurări, se poate? (Melissa dă afirmativ din cap)

Melissa (luând cealaltă cravată de pe spătarul fotoliului): - Cred că asta se potrivește mai bine cu costumul, Dragoș, ce zici?

Dragoș (o ia din mâna ei și și-o pune la gât): - Ai dreptate, Melissa. Mulțumesc. (Își zâmbesc cu dragoste).

*

La Constanța, Sorin și Lorena își continuă luna de miere. Merg întâi la Delfinariu, pentru ședința de terapie asistată de delfini a Lorenei, și apoi la piață să cumpere câte ceva pentru gătit. Lorena vrea să ia multe lucruri, dar Sorin insistă să mai lase din ele. În final, Lorena face cum vrea ea.

*

Puțin mai târziu, la Cluj. Melissa și Dragoș au venit la fermă. În sufragerie, stau de vorbă cu cei patru copii.

Dragoș: - Jocul pe care eu și Melissa vi-l propunem, copii, este ca fiecare dintre noi să facă rezumatul oral al unei cărți citite recent.

Mirela: - Tare! Eu o să vorbesc despre Micul prinț. Mi-a plăcut foarte mult și doar ce am terminat-o.

Miruna: - Eu o să fac rezumatul la...

Matei (o întrerupe): - Eu zic să jucăm ceva mai puțin plictisitor, nu?

Melissa: - Nu-ți face griji, Matei, va fi foarte interesant, promitem! După fiecare rezumat, vom pune întrebări și cine va răspunde la cele mai multe o să câștige.

Luca: - Păi... Să vedeți... De fapt...Știi ceva? Gata! De fapt, eu și Matei n-am citit nimic în vacanța asta. Am zis!

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 109

 

Cluj, la ferma Craioveanu. Părinții nu se grăbesc să îi certe pe băieți, ci reacționează cu calm, dându-le șansa să fie sinceri și să învețe din greșeala făcută.

Melissa: - Cum așa, băieți? Și cu rezumatele lecturilor suplimentare ce s-a întâmplat?

Matei: - Ah, nu, alea sunt deja gata, nicio grijă. Doar le trecem pe curat.

Dragoș: - Foarte bine! Păi înseamnă că totuși ați citit ceva și puteți participa la joc împreună cu noi.

Luca: - De fapt, tati, noi am dat la făcut rezumatele alea.

Melissa: - Aha... Și cine vi le-a făcut?

Luca: - Miruna și Mirela.

Matei: - Dar o să le învățăm pe toate, deci nu-i nicio problemă.

Miruna: - Nu-i certați pentru asta, vă rugăm!

Mirela: - Noi am fost de acord cu planul, deci nu-i certați, nu?

Dragoș: - De certat nu-i certăm, dar vor trebui să citească și să refacă rezumatele. Toate.

Băieții: - Ceeee?!

Mirela: - Îți bați joc de mine?!

Miruna: - Asta-i o droaie de treabă!

*

Constanța. La prânz, Lorena și Sorin se distrează gătind împreună. Fiindcă rămâne foarte multă mâncare, Sorin îi reproșază Lorenei, însă ea are ideea de a o împărți celor fără adăpost. Merg pe străzi și le dau câte o farfurie de mâncare caldă tuturor oamenilor săraci pe care-i întâlnesc. Se bucură amândoi foarte mult văzând zâmbetele de pe chipurile lor.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, a venit ziua ultimei probe a concursului inventat de gemeni. Aceasta constă în faptul că fiecare echipă trebuie să hrănească animalele și să interacționeze cu ele. Cine rezistă cel mai mult timp în compania lor câștigă.

Când vine rândul fetelor să-i dea de mâncare pisicuței Lăbuță care intrase într-unul dintre grajduri, gemenilor le vine ideea să închidă ușa cu lacătul pentru ca fetele să rămână mult timp acolo în mirosul de balegă, fiind siguri că nu vor rezista și vor cere să iasă.

Băieților li se pare amuzant și inofensiv, însă Mirela începe să se simtă rău la puțin timp după închiderea ușii: se înroșește la față, tușește, îi ies erupții cutanate și respiră din ce în ce mai greu. Ea și sora ei sunt foarte speriate.

Miruna: - Mire, ce ai?!

Mirela: - Nu știu.

Miruna: - Dar ce simți?

Mirela: - Nu știu... N-am aer...

Miruna: - Și ușa asta nu se deschide! Ajutoooor!!! Mirela se simte rău!!! Ajutor!!! Deschideți ușa!!! Luca!!! Matei!!! Ajutoooor!!! (Izbucnește într-un hohot de plâns).

*

București. Talida Runceanu începe orele particulare de canto, acasă la profesoară. Este plictisită, cască, nu este atentă la explicații, greșește, nu știe versurile. Profesoara se străduiește fără succes să o motiveze.

*

Cluj. La ferma Craioveanu, gemenii au auzit strigătele și au intrat în grajd. La început, au crezut că fetele exagerează, dar acum s-au speriat zdravăn și ei.

Matei: - Oh-oh, asta nu era în plan! Ș-acuma?!

Luca: - Știe cineva ce să facă?

În timp ce Mirela se chinuiește să respire și gâfâie, ceilalți trei strigă ca din gură de șarpe, fiindu-le frică să o lase singură: ajutooooooor!!! Iustin Bălan tocmai a venit în vizită și, auzind țipetele, aleargă spre grajd și intră deodată cu Melissa și Dragoș.

Iustin: - Ce s-a întâmplat, copii?

Dragoș: - Ce a pățit Mirela?

Melissa (cu un spray în mână, Mirelei): - Deschide gurița, scumpo! Mai mult! Așa... (Îi dă cu spray în gură, iar fetița începe să respire puțin mai bine).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 110

 

Toată familia a fugit cu Mirela la cel mai apropiat spital din Cluj-Napoca. Iar acum, în sala de așteptare, discută despre cele întâmplate și așteaptă cu sufletul la gură concluziile medicale.

Dragoș (o prinde pe Melissa de ambele mâini): - Iubire, îți datorez literalmente viața Mirelei! De unde ai știut ce să faci?

Melissa (își trage mâinile): - Nici chiar așa, Dragoș! Sunt doar niște manevre de prim-ajutor pe care le înveți în pușcărie.

Iustin: - Nu înțeleg cum de nu ați știut că fetița e alergică la părul de pisică.

Miruna: - Pentru că la Constanța n-am avut niciodată pisicuță.

Matei și Luca se ridică de pe scaune când îl văd pe medic apropiindu-se.

Matei: - Cum se simte Mirela, domnule doctor?

Luca: - O să trăiască, nu-i așa?

Doctorul: - Sigur că da! (Zâmbește) Este numai o puternică reacție alergică, dar va trece. Totuși, pentru siguranța fetei, recomandarea mea este să o imunizați.

*

Sorin și Lorena vizitează mai multe magazine din Constanța în căutarea cadourilor pentru cei dragi: librării, magazine de haine și de jocuri, artizanate.

*

Cluj. Întoarse la ferma Craioveanu, Miruna și Mirela își fac bagajul în camera lor. Sunt triste, dar resemnate.

Mirela: - Miru, ce crezi c-ar trebui să le scriem lui tati și Melissei în scrisoarea de adio?

Miruna: - Nimic. Doar am pierdut concursul și plătim întorcându-ne la Constanța.

Mirela: - Dar la cine ne întoarcem? Mama nici nu ne bagă în seamă. Am sunat-o de enșpe mii de ori, i-am lăsat o grămadă de mesaje, și nimic.

Miruna: - Și, ca să fie socoteala rotundă, tataie e la închisoare! Dar stai liniștită, Mire, eu o să am grijă de tine, pe cuvânt de soră mai mare! (Ridică mâna dreaptă în semn de jurământ, apoi o strânge în brațe pe sora ei mai mică).

*

 București. Încă la orele particulare de canto, Talida o roagă pe profesoară să îi aducă un pahar cu apă. Rămasă singură în sufragerie, profită de ocazie să o zbughească afară din apartament. Când profesoara revine cu paharul de apă și își dă seama de manevră, este profund dezamăgită.

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Mai târziu, când ceasul de pe peretele din sufragerie arată miezul nopții, Miruna și Mirela sunt lângă ușa principală a casei: una duce valiza, iar cealaltă are în mână colivia cu papagalii. Melissa coboară scările interioare și le vede, tocmai când ies.

Melissa: - Miruna, Mirela, unde plecați?

Mirela: - Ooof! (Speriată, strânge din buze și se întoarce spre Melissa în același timp cu sora ei)

Miruna (și ea speriată, zâmbește forțat, arătându-și toți dinții): - Melissa!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 111

 

Cluj. La ferma Craioveanu, Miruna și Mirela încearcă să salveze situația după ce au fost descoperite de Melissa, dar nu prea au opțiuni.

Mirela: - Tu...nu dormeai?

Melissa: - Ba da, dar i-am auzit cântând pe Lalo și Lola și am coborât să văd ce se întâmplă.

Miruna: - Ți-am zis să le acoperim colivia până îi scoatem din casă, Mire.

Melissa (se așează pe vine la nivelul lor și o ia pe fiecare de o mânuță): - Ia spuneți-mi, fetelor, încotro v-ați pornit?

Miruna și Mirela: - La Constanța.

Melissa (foarte mirată): - Cum așa?!

*

În camera băieților, Luca nu reușește să adoarmă. Deja a început să aibă remușcări în legătură cu situația creată.

Luca: - Auzi, Matei, nu știu, dar mi se pare că am exagerat cu fetele azi. Dacă vor fi în pericol? Dacă li se întâmplă ceva rău până ajung la Constanța?

Matei: - Dar dacă mă lași să dorm și te culci și tu, Luca? (Îi întoarce spatele).

*

Melissa este consternată de ceea ce aude de la fete. Iar ele sunt foarte hotărâte să plece.

Melissa: - Cum adică, dragilor, doar fiindcă ați pierdut competiția trebuie să plecați de acasă?

Mirela: - Ăsta era acordul.

Miruna: - În plus, nu te preface, Melissa! De când am venit noi, totu-i întors pe dos: tu și tata sunteți supărați, gemenii nu ne suportă... E mai bine să plecăm. Mult mai bine pentru toată lumea.

Melissa: - Mult mai bine pentru toată lumea. Sunteți sigure?

Miruna: - Ce vrei să spui?

Melissa: - De exemplu, Miruna, Mirela, la tăticul vostru v-ați gândit? Nu la relația mea cu el, aia-i treaba noastră, ci la cât de îngrijorat va fi știindu-vă departe. (Fetele cad pe gânduri)

Mirela: - Păi... ș-atunci?

Miruna: - Cum facem?

Melissa: - Eu am o idee ca să descoperim dacă frații voștri chiar nu vă suportă sau doar i-a luat gura pe dinainte. Să vedem cum vi se pare. Planul... (Continuă să detalieze, iar cele mici se entuziasmează pe măsură ce aud).

*

La Constanța. În dormitorul apartamentului lui Dragoș, Sorin și Lorena se pregătesc de plecare. El îi dă hainele din dulap, iar ea le îmăturește și le pune ordonat în valiza de lângă ea de pe pat.

*

În apartamentul din Cluj-Napoca al familiei Craioveanu, în sufragerie. Iolanda, Valeriu și Dragoș, speriați și în halate, vor să afle motivul vizitei nocturne a Melissei și a fetelor. Miruna și Mirela duc împreună colivia papagalilor, fiecare într-o mână.

Valeriu: - Ce s-a întâmplat, Melissa?

Iolanda: - Trebuie să fie ceva grav, dacă ați venit la ora asta.

Dragoș (se apropie de fete): - Ați pățit ceva, prințesele lui tati?

Miruna și Mirela: - Nu!

Melissa: - Din fericire, n-au pățit nimic, dar ar fi putut. Și da, avem o problemă serioasă. (Toți sunt îngrijorați, inclusiv cele mici).

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 112

 

Melissa și cele două fetițe le povestesc cu entuziasm planul lor și speră că vor avea susținere.

Mirela: - Așa-i că ideea Melissei e supermarfă, tati?

Dragoș: - Da, absolut, Mire.

Miruna: - Deci sunteți toți de acord?

Valeriu: - Sigur, Miru! Începem chiar acum, nu?

Iolanda: - Puteți conta pe tot sprijinul nostru.

Melissa: - Vă mulțumim mult! Sunt convinsă că va da rezultate! (Zâmbește cu satisfacție, apoi oftează profund).

*

București. A doua zi dimineața. Talida Runceanu este acasă la profesoara de canto. Încearcă să interpreteze piesa All for Love, dar greșește mult și profesoara o tot corectează.

*

La Cluj, la ferma Craioveanu, în sufragerie. Sorin și Lorena se întorc acasă și sunt întâmpinați de gemeni, Melissa, Alberto și Gloria. După pupici și îmbrățișări...

Sorin: - A sosit momentul pentru cadouri!

Lorena: - Avem mai multe pentru fiecare.

Gemenii (în cor, zâmbind larg): - Super!

Melissa: - Mă duc să le caut pe fete. (Acum, băieților le dispare zâmbetul de pe buze) Așteptați-ne, vă rugăm!

Beto și Gloria: - Da, da!

*

La București. Văzând că nu poate nicicum să cânte bine, Talida se ridică de pe canapea și ia atitudine.

Talida: - Renunțați, doamna profesoară! N-am talent la cântat, iar dumneavoastră știți asta.

Profesoara: - Ce știu eu, Talida, e că muzica presupune mult mai multă tehnică decât talent. Iar tehnica ai putea s-o înveți, dacă ai fi atentă. Stai jos și continuă, te rog!

Talida (rămâne în picioare): - Nu vreți să ne simplificăm reciproc viața?

Profesoara (mirată): - Poftim?

Talida: - Uitați ce vă propun: voi continua să vă plătesc fiecare oră, ca până acum, dar fără să mă prezint; dacă părinții întreabă de mine, le spuneți că sunt o elevă foarte silitoare și că zilnic fac progrese. De acord? (Profesoara o privește consternată).

*

La Cluj, la ferma Craioveanu, operațiunea de căutare a fetelor este abia la început. Melissa intră din curte înapoi în sufragerie în graba mare și cu mină îngrijorată.

Melissa: - Miruna și Mirela nu sunt la fermă. Le-am căutat peste tot. Nici urmă de ele!

Sorin: - Cum e posibil, Melissa? Ferma e mare, undeva trebuie să fie.

Lorena: - Și eu cred la fel. Nu se puteau evapora.

Alberto: - Ai întrebat personalul, Mel?

Gloria: - Cineva trebuie să le fi văzut. Sau poate sunt la baie...

Gemenii (se prefac că sunt surprinși și își aruncă o scurtă privire unul altuia): - Nu se poate!

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 113

 

La ferma Craioveanu, toți au pornit în căutarea Mirunei și a Mirelei în fiecare colțișor. Chiar și Lorena îi însoțește, în scaunul cu rotile.

*

La București, profesoara de canto vrea să tranșeze rapid problema ridicată de eleva sa, gândindu-se la binele acesteia.

Profesoara (cu calm și fermitate): - Nu, nu sunt de acord.

Talida: - Dar...

Profesoara: - Talida, în viața asta nu se reduce totul la bani. Și cu atât mai puțin când vorbim despre artă. Arta se face cu inima. Dacă ție nu îți place să cânți, găsește ce te pasionează și fă acel lucru. Nu-ți irosi viața numai pentru bani și faimă!

*

Cluj. La fermă, căutarea celor două fetițe este în toi. S-a implicat întreaga familie, chiar și Iustin Bălan. Străbat ferma la pas, cu mașina sau călare. Extind căutările în împrejurimi, întrebându-i pe toți vecinii dacă le-au văzut. Culmea, se strică și timpul, ziua însorită transformându-se treptat într-una din ce în ce mai înnorată.

*

București. Profesoara de canto speră să o pună pe gânduri pe Talida, iar acest lucru să o ajute să se decidă. Însă eforturile par a avea întocmai efectul contrar.

Talida (într-un hohot de râs): - Mă scuzați, din ce secol e discursul ăsta învechit? Doamna profesoară, în ziua de azi, absolut totul se învârte în jurul banilor și a faimei. Un artist nu trăiește fără aceste două lucrușoare.

Profesoara: - Așa-i, dar pentru orice mare artist, aceste două lucrușoare sunt doar consecința muncii susținute în domeniul care-l pasionează. Gândește-te foarte bine la asta până la următoarea noastră întâlnire, te rog, Talida!

Talida (cu un gest dezaprobator din mână): - Eh, aiureli! La revedere! (Pleacă fără a mai aștepta răspunsul).

*

Cluj. Plouă cu găleata, iar tunetele și fulgerele sunt foarte puternice. Ploaie tipică de vară, după o zi toridă. Toți intră în sufragerie în graba mare, pentru a se adăposti.

Melissa: - L-am sunat pe Dragoș. Nu sunt nici cu el. În schimb, am găsit un bilet în camera Mirunei și a Mirelei. (Ceilalți așteaptă nerăbdători până când Melissa o deschide și citește cu voce tare): Dragilor, nu vrem să fim o povară pentru voi și nici motiv de ceartă. Plecăm. Ne întoarcem la Constanța. Nu vă faceți griji, o să fim bine. Vă iubim, Miruna și Mirela.

Toți ceilalți adulți (în cor, speriați): - La Constanța?! (Și Melissa pare îngrijorată)

Gemenii (acum, speriați cu adevărat): - Pe ploaia asta?! (Izbucnesc în plâns și fug la etaj, pe scările interioare).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 114

 

Sorin vrea să-i oprească pe gemeni, iar Melissa găsește oportunitatea de a le dezvălui tuturor adulților prezenți planul ei.

Sorin: - Așteptați, copii!

Melissa: - Stai liniștit, Sorine! Lasă-i să se gândească puțin. Le va prinde bine.

Lorena: - Melissa, nu știi ceva ce noi nu știm, așa-i?

Melissa: - Așa-i, Lorena. Vă spun imediat totul.

Toți: - Te rugăm!

*

În casa din Cluj- Napoca a familiei Craioveanu. Fetele, bunicii și Dragoș sunt la masa de prânz.

Mirela: - Voi chiar credeți că Luca și Matei o să ne accepte într-o zi?

Valeriu: - Nu numai că o să vă accepte, Mirela, ci o să vă și iubească. De fapt, deja vă iubesc. Doar că au încă nevoie de puțin timp pentru a se adapta la situație.

Miruna: - Dacă zici matale, tataie...Și voi, tati? Da, tu și Melissa. Care-i faza între voi?

Dragoș: - Relația mea cu Melissa ne privește pe noi doi, Miruna. Voi nu vă faceți griji, e totul în regulă.

Iolanda: - Și va fi chiar mai bine după ce începe școală și vă veți muta cu toții aici.

*

La fermă, în camera lor, Matei și Luca s-au așezat fiecare în patul lui și vorbesc printre lacrimi.

Matei: - Eu voiam să plece fetele pentru că mă deranjeau, dar niciodată nu le-am dorit răul. Nu vreau să moară pe stradă, din cauza vreunui fulger sau ceva.

Luca: - Nici eu, frățică. Trebuie să recunoaștem că erau de treabă. Când au venit ne-au adus cadouri, ne lăsau să ne jucăm cu papagalii lor...

Matei: - Și fotbal știu să joace, chiar foarte bine! Ne-au făcut tema la română... chiar dacă mami și tati ne-au pus s-o refacem, dar în fine... O să-mi fie dor de ele.

Luca: - Și eu, Matei. Cred că ar trebui să le spunem tuturor adevărul.

Matei: - Și să riscăm pedeapsa secolului?! Deși de data asta o merităm... (Sunt triști și îngândurați).

*

Jos, în sufragerie, adulții râd cu poftă după ce Melissa le povestește ce a pus la cale împreună cu fetele.

Melissa: - Pot conta pe voi pentru a păstra secretul și a continua cu planul, dragilor?

Toți: - Daaaa!

Melissa (le zâmbește): - Mulțumesc!

*

Mai târziu... Melissa este acum în camera gemenilor, a venit să îi cheme la cină, însă are de dus muncă de lămurire.

Melissa: - Dragii mei, știu că sunteți foarte triști pentru dispariția Mirunei și a Mirelei. Toți suntem. Dar dacă nu mâncați, va fi mai rău. Aveți nevoie de forță ca să continuați căutările. (Îl ia pe fiecare de o mână) Haideți, vă rog, mâncarea e pe masă!

Matei (își trage mâna): - Poate mai târziu. Acum trebuie să-ți spunem ceva foarte important, mami.

Melissa: - Sunt ochi și urechi, scumpilor.

Luca (după ce își retrage și el mânuța): - Miruna și Mirela au dispărut din vina noastră.

Melissa (pare foarte mirată): - Cum așa?!

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 115

 

Cluj. La ferma Craioveanu. Luca și Matei îi povestesc totul Melissei, printre lacrimi. Ea îi ascultă cu răbdare și înțelegere.

Matei: - Regulamentul concursului era că trebuiau să plece dacă pierdeau.

Luca: - Dar niciodată n-am avut intenția să le facem rău sau să le punem în pericol. Și nu ne-am gândit că o să ne fie atât de dor de ele.

Melissa: - Înțeleg.

Luca: - Trebuie să le găsim cât mai repede, mami! Nu vrem să pățească ceva singure pe drum la ora asta, pe ploaie...

Matei: - Poate că-s încă în Cluj. Hai să mergem la aeroport, să le aducem înapoi până nu iau avionul. Vii cu noi, mamă?

Melissa: - Nu-i nevoie. (Băieții se miră).

*

Cluj-Napoca. În casa familiei Craioveanu. În camera lor, în fața laptopului, Miruna și Mirela încearcă să o contacteze pe Ileana pe Skype. Sunt triste și chiar furioase că ea nu răspunde.

Mirela: - Iar nu răspunde! Ce mă enervează!

Miruna: - Nici pe Skype, nici pe WhatsApp...nicăieri. Cred că mama a uitat de noi.

Mirela: - Crezi? Io-s sigură!

Dragoș (intră, cu un DVD în mână): - Eu, nu. În plus, sunt eu aici ca să vă țin companie și să ne uităm împreună la comedia aia pe care tot ziceați voi că vreți s-o vedeți. Ce părere aveți, prințesele lui tati?

Miruna și Mirela (deodată, cu mult entuziasm): - Daaaa!!! (Lalo și Lola, papagalii, încep și ei să cânte; când îi aud, toți trei râd).

*

La fermă, în camera gemenilor, este rândul Melissei să spună adevărul și să îi surprindă. Matei și Luca sunt șocați, nu le vine să creadă.

Luca: - Adică ne-ați spus minciuni doar ca să ne speriați?!

Matei: - Așa ceva nu se face!

Melissa: - A fost o strategie temporară, dragilor, nu ca să vă speriem, ci pentru a vă gândi la gravitatea faptelor voastre și a vă schimba atitudinea.

*

În casa de la Cluj- Napoca a familiei Craioveanu. În timp ce dă drumul filmului pe laptop, Dragoș încearcă să fie din nou avocatul Ilenei, dar fără prea mult succes.

Dragoș: - Prințesele mele, nicio mamă nu-și uită copiii.

Mirela (cu tristețe): - În afară de a noastră, bineînțeles.

Dragoș: - Nici ea, credeți-mă. (Se așează pe pat, între cele două fete, și le îmbrățișază).

Miruna: - Atunci cum îți explici că până și Melissei îi pasă mai mult de noi decât mamei noastre? Tati, noi nu suntem toante. Știm că datorită Melissei suntem aici în siguranță.

Dragoș: - Adevărat. Fiindcă Melissa este o femeie și o mamă extraordinară. Și ce bine că voi ați învățat lecția din experiența asta! Hai, uite că începe filmul... (Toți trei sunt atenți).

*

Câteva minute mai târziu, se alătură și restul familiei la vizionarea filmului. Ultimii vin Lorena, Sorin, Melissa și gemenii. Îi găsesc pe ceilalți amuzându-se pe seama celor doi clovni care apar pe ecran.

Noii veniți: - Putem intra?

Toți ceilalți: - Da!!! (Copiii aleargă unii spre ceilalți și se strâng în brațe cu putere; adulții se uită cu drag la ei)

Alberto: - Noi am adus popcorn.

Gloria: - Cine vrea?

Toți ceilalți (în cor): - Euuu! (Izbucnesc toți într-un hohot de râs).

 

 

CAPITOLUL 116

 

În casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu, toți s-au adunat să urmărească filmul. Însă, înainte de orice, băieții vor să se asigure că surorile lor i-au iertat.

Matei: - Miruna, Mirela, ne iertați?

Luca: - A fost o tâmpenie concursul ăla, scuze!

Mirela: - Nu-i problemă, deja am uitat, așa-i, Miru?

Miruna: - Clar, da’ pentru asta băgăm o bătaie cu popcorn! (Copiii încep să arunce cu popcorn unii în alții; apoi li se alătură și adulții și se amuză, cu excepția lui Sorin).

*

La București. Casa Runceanu. În camera ei, Talida a dat la maxim volumul laptopului și se chinuie să interpreteze o melodie care se aude pe fundal. Dar în loc să cânte, strigă.

Talida (după câteva încercări nereușite, râde): - Aoleu, n-are niciun rost! Ce ore de canto pentru o privighecioară răgușită?! Aruncăm banii pe fereastră! Dar cine-i convinge pe părinții mei?

*

La Cluj-Napoca, în casa familiei Craioveanu, bătălia cu popcorn este în toi. Numai Lorena s-a retras, văzând expresia feței lui Sorin, plină de reproș.

Sorin: - Gata, măi! Nu-i voie să ne batem joc de mâncare! (Toți se opresc, dar îl privesc mirați)

Lorena: - Atâția oameni n-au nici măcar o pâine și noi aruncăm popcorn. Mai bine să ne uităm la film, vreți?

Deși se miră de reacția cuplului, toți sunt de acord. Încep să urmărească de la început comedia și mănâncă popcorn în liniște.

*

În ziua următoare, Matei și Luca termină de scris rezumatele lecturilor suplimentare pentru școală. Apoi, Dragoș și Melissa îi verifică și le explică unde să corecteze.

Mai târziu, toți patru și Miruna merg cu Mirela la spital pentru începerea tratamentului de imunizare la părul de pisică. Mirelei îi este groază de injecții. Toți o încurajează și o imobilizează în momentul injectării.

CAPITOLUL 117

 

La Cluj-Napoca, noaptea e foarte romantică. Dragoș se dovedește un îndrăgostit de modă veche: îi aduce Melissei o serenadă și cântă chiar el sub geamul ei. Curioși și foarte bucuroși, copiii urmăresc scena din camerele lor, la fel ca Valeriu și Iolanda.

*

La ferma Craioveanu, Sorin și Lorena s-au retras în dormitor, deși nu pot să adoarmă. Sorin se tot mișcă în pat.

Lorena: - Ai emoții pentru mâine, așa-i, iubire?

Sorin: - Da, Lore. Îți închipui? Două inaugurări într-o zi!

Lorena: - Adăpostul pentru animăluțele de pe stradă și centrul de îngrijire al animalelor de companie. Ce emoționant! Dar sunt convinsă că va fi un mare succes! Gloria, Beto și tu ați pus tot sufletul, nu are cum să fie altfel! (Își zâmbesc)

Sorin: - Nu-i așa, Lore?

Lorena: - Sigur! (Observă lumina de la telefonul mobil și îl ia în mână) Mesaj audio de la Melissa la ora asta? (Deschide fișierul audio de pe WhatsApp și ascultă: Lore dragă, fratele tău mi-a adus serenadă, ce mă fac?!)

Sorin (foarte mirat): - Poftim?! Mai există așa ceva?! (Râde)

Lorena: - Ce romantic!

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. În camera ei, Melissa ascultă răspunsul audio trimis de Lorena pe WhatsApp.

Lorena: - Mel, ascultă-ți inima! De data asta chiar n-ai cum să greșești, crede-mă!

Melissa coboară în curte să discute cu Dragoș care se oprește din cântat numai când o vede.

Dragoș: - N-am cuvinte să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, pentru fete și pentru unitatea familiei în ultima perioadă. Așa că îmi exprim recunoștința prin muzică.

Melissa: - E cel mai bun mod de a-mi mulțumi. Și cea mai bună melodie: a noastră de când ne-am cunoscut. Cât mă bucur că ți-ai amintit! (Îl strânge în brațe instinctiv, luându-l prin surprindere).

În camera lor, Sorin și Lorena nu se pot abține de la comentarea celui mai fierbinte subiect al nopții.

Sorin: - Foarte bun sfatul pe care i l-ai dat Melissei, cel mai bun.

Lorena: - Sper să-l aplice și să dea roade.

Sorin: - Să sperăm! Ne va povesti mâine, presupun.

Lorena: - În tot cazul, din câte se pare, mai avem un motiv să nu închidem ochii în noaptea asta. (Încep să râdă).

*

În casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. Fetele au venit în camera băieților. Stau toți patru lângă fereastră, în picioare, să nu piardă vreun detaliu din ce se petrece afară în curte.

Luca: - Ce???

Matei: - Și voi vreți să se împace părinții noștri și să rămână împreună?

Miruna: - Clar! Drept cine ne luați?

Mirela: - Melissa e foarte bună ca soție și mamă. Chiar dacă nu-i mama noastră. (Se întristează puțin, apoi continuă). Nu suntem proaste. Se vede de la o poștă că Melissa și tata sunt unul pentru altul. (Între timp, văd pe geam îmbrățișarea lui Dragoș cu Melissa și zâmbesc bucuroși toți patru).

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 118

 

Când își dă seama în ce situație se află, Melissa se desprinde din brațele lui Dragoș și încearcă să scape cât mai repede.

Melissa: - Ăăăă...scuze. Asta n-ar fi trebuit să se întâmple. Iartă-mă, Dragoș! (Și fuge de el cât o țin picioarele)

Dragoș: - Păi de ce nu, Melissa, dacă... Melissa, te rog, așteaptă! (Aleargă după ea).

*

Spionii de la fereastră, cei patru copii, sunt dezamăgiți de rezultatul final al întâlnirii părinților lor.

Luca: - Oare de ce mama a plecat așa de repede? (Speriat) Oare și-a dat seama că-i spionăm de la geam în loc să dormim?!

Miruna: - Imposibil, Luca! Nici măcar nu s-au uitat în sus, nici ea, nici tata.

Matei: - Maxim ce se putea întâmpla, zic eu, e să-i fi părut rău mamei că l-a îmbrățișat.

Mirela (cu tristețe): - Da, mare păcat! (Se întristează toți, apoi Mirela continuă cu optimism) Dar nu contează. Dacă serenada n-a funcționat ca să se împace, să trecem la planul B!

Toți ceilalți (mirați): - Care-i planul B???

*

Dragoș o ajunge din urmă pe Melissa în holul de la parterul casei. O prinde ușor de braț, iar ea se întoarce spre el.

Dragoș: - Melissa, îmbrățișarea a fost ceva absolut natural. N-am pentru ce să te iert.

Melissa: - Dragoș, eu... sunt confuză. Atâta tot.

Dragoș: - Se spune că atunci când suntem confuzi este pentru că lucrurile încep să se clarifice în interiorul nostru.

Melissa (privindu-l în ochi): - Ai răbdare! Te rog! (Apoi fuge din nou, fără a aștepta răspunsul)

Dragoș (în gând): - Bineînțeles, iubito!

*

Iolanda și Valeriu sunt în camera lor, întinși în pat. Nu pot să doarmă, discută relația lui Dragoș cu Melissa.

Iolanda: - Și eu care credeam că serenada inventată de Dragoș va schimba lucrurile între el și Melissa!

Valeriu: - Eu cred că ceva s-a schimbat, Iola. A existat acea îmbrățișare spontană din partea Melissei.

Iolanda: - Îmbrățișare după care ea însăși a fugit mâncând pământul.

Valeriu: - Dar Dragoș a mers după ea. Păcat că apoi n-am mai văzut nimic.

Iolanda: - Mi-ar plăcea să fiu optimistă ca tine, Valeriu, dar situația ăstora doi e foarte complicată. Eu una îi înțeleg.

Valeriu: - Tocmai d-aia, Ioli, să avem încredere în ei și să nu ne amestecăm!

Iolanda: - După mine, Valeriu, suntem deja mai mult decât amestecați, fiind părinții lui Dragoș. (Apoi zâmbește complice) Și știu deja cine ne-ar putea ajuta.

Valeriu: - Stai la locul tău, Iolanda! Aoleu, măi, nevastă, măi!

*

În ziua următoare, dimineața. Sorin, Alberto și Gloria inaugurează adăpostul pentru animăluțele fără stăpân și centrul de îngrijire pentru animalele de companie. Lorena și tot restul familiei sunt prezenți la evenimente și îi susțin. Curioșii se opresc și intră să vadă dotările clădirii, iar unii își aduc deja animalele de companie să se joace acolo.

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 119

 

Câteva zile mai târziu... Elevii au reînceput școala, în sistem hibrid. Cei care sunt în clase sunt distanțați fizic. Cei de clasa a patra sunt la ora de limba română.

Iustin Bălan: - Pe măsură ce vă strig, vă rog, să îmi aduceți caietele cu rezumatele lecturilor suplimentare. Craioveanu Luca, tu adu-mi caietul la catedră, iar tu, Matei, fiindcă ești conectat prin videoconferință, fă oral rezumatul operei...

*

La ferma Craioveanu. În camera ei, Gloria împreună cu o colegă pun în scenă o piesă de teatru. Melissa le asistă, le dă indicațiile și filmează.

*

La școală, în clasa Mirunei și a Mirelei. Copiii sunt la ora de matematică împreună cu învățătoarea Gina Golea.

Gina Golea: - Mirela, scrie cu mâna dreaptă, cum se cade!

Miruna: - Mă scuzați, doamna Gina, eu sunt Miruna. Mirela e cea din online.

Gina Golea: - Totuna e. Amândouă trebuie să corectați asta. Și nu-i nicio doamnă Gina aici. La școlile din Ardeal nu se permite acest gen de familiaritate. Aici există numai doamne învățătoare, așa că eu sunt doamna învățătoare și atât. Iar tu, Mirela, rezolvă următoarea adunare!

Mirela: - Da, doamna Gi... învățătoare! (Colegii, cei din clasă și cei din online, izbucnesc în râs, însă privirea dezaprobatoare a învățătoarei îi obligă să facă liniște; Mirela continuă) 200+52=252.

Gina Golea: - Foarte bine! Notați, copii! (Toți scriu în caiete).

*

Gloria duce mai multe animăluțe la cabinetul veterinar al lui Sorin. El și Alberto le vaccinează, le deparazitează și le fac toate celelalte tratamente necesare, în funcție de caz. Apoi, Gloria le duce la centrul de îngrijire, unde le face baie. În final, animalele respective ajung la adăpost, alături de celelalte, până când sunt adoptate.

*

Casa Craioveanu din Cluj-Napoca. În curte, la o măsuță, Lorena și Melissa discută în șoaptă aspecte ce țin de administrarea fermei. La o altă măsuță, la câțiva metri distanță, Mirela participă la orele online pe laptop.

Lorena: - Din câte văd eu, sunt ceva probleme la grajdurile notate în tabelul ăsta.

Melissa: - Da, și eu am observat, Lore. Cred că am putea să...

Conversația le este întreruptă de un strigăt ca din gură de șarpe al învățătoarei Gina Golea, care tocmai a prins-o din nou pe Miruna că scrie cu mâna stângă.

Gina Golea: - Ce v-am spus în legătură cu asta? Ți-arăt eu ție, Miruna, să te înveți minte! (O lovește pe Miruna cu rigla peste mână; când vede scena, Mirela izbucnește în plâns și închide repede capacul laptopului)

Melissa: - S-a întâmplat ceva, draga mea?

Lorena: - De ce țipa doamna învățătoare la surioara ta, Mirela?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 120

 

Mirelei îi este greu să explice tot ce se întâmplă la școală. Întreg mediul este nou pentru ea, chiar și familia. Încă nu reușește să se deschidă, așa că găsește repede o scuză.

Mirela: - Păi...fiindcă...a greșit la un calcul.

Lorena: - Pentru atâta lucru a strigat așa la ea?! Ce exagerare!

Melissa: - Ar fi bine să urmărim situația. În caz de nevoie, vorbim cu învățătoarea.

*

Iolanda s-a dus acasă la Iustin Bălan să îi ceară ajutorul. Stau de vorbă în sufragerie, la o cafea, așezați pe două fotolii.

Iolanda: - Ce-mi spui, dle. Iustin? Mă pot baza pe dumneata?

Iustin: - Doamna Iolanda, eu cred că nici dumneata și nici eu n-ar trebui să ne băgăm între Dragoș și Melissa. Este treaba lor, nu crezi?

Iolanda: - Evident! Totuși, noi ca părinți avem obligația măcar să-i orientăm, nu ți se pare?

Iustin: - Sigur că da. Și deja facem asta. Numai că nu este cazul să întrecem măsura, fiindcă una-i să-i orientăm dându-le sfaturi când ni le cer și cu totul altceva, să ne impunem punctul de vedere, băgându-ne în subiecte care nu ne privesc. (Iolanda cade pe gânduri).

*

În timpul liber rămas de la activitățile școlare, Gloria se ocupă de animale. Din ce în ce mai multe persoane își aduc prietenele necuvântătoare la centrul de îngrijire, unde se pot și juca într-un spațiu special amenajat. Proprietarii sunt atât de mulțumiți de serviciile complete oferite încât lasă și bacșiș.

*

După orele de curs, Miruna iese de la școală cu masca pe față. Din când în când, și-o mai dă jos preț de câteva secunde, până suflă în palmele rănite de rigla învățătoarei. În drum spre casă, intră într-un magazin second hand și își cumpără de acolo niște mânuși subțiri, tricotate și le pune imediat pe mâini.

*

Dragoș, Melissa, cei patru copii și bunicii Iolanda și Valeriu sunt la masa de prânz în bucătăria open space.

Valeriu: - Cum a fost azi la școală, copii?

Mirela: - OK.

Iolanda: - Cum adică OK, Mirela?

Dragoș: - Adică, în cazul ăsta, ceva obișnuit, mamă.

Melissa: - Voi cei mai tineri ar trebui să inventați un nou dicționar de limbă romgleză. (Toți râd, inclusiv copiii)

Tereza (după ce a terminat servirea): - Poftă bună tuturor!

Miruna: - Mulțumim, Tere! (Cele două își zâmbesc)

Matei și Luca (deodată): - Așteaptă, Tereza! (Apoi, își împing farfuriile cu mâna, aruncându-le pe jos dintr-o mișcare, spre marea mirare a celorlalți).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 121

 

Luca și Matei își explică impulsul de a arunca mâncarea pe jos, sperând că vor primi ceea ce își doresc.

Matei: - Nu vrem pește!

Luca: - Ți-am zis să ne faci cartofi prăjiți!

Tereza: - Păi voi numai cartofi prăjiți vreți. Părinții voștri spun că nu-i sănătos și au dreptate.

Iolanda: - Dar dacă ți-au cerut cartofi prăjiți, nu trebuia să-i refuzi, Tereza. Hai, te rog, fă-le ce vor ei!

Dragoș: - Nici vorbă! (Apoi se uită cu fermitate la băieți) Matei și Luca, ori mâncați pește, ori rămâneți fără prânz!

Matei și Luca: - Nu-i corect!

Melissa: - Din contră, e corect și necesar. Iar Tereza o să vă aducă alte porții. (Văzând că Miruna și Mirela luaseră deja măturile) Dar numai după ce curățați mizeria pe care ați făcut-o. Iar voi, fetelor, mergeți, vă rog, la loc!

Miruna: - Voiam doar să ajutăm.

Valeriu: - Știm și vă mulțumim. Dar responsabilitatea de a face curat este a gemenilor, pentru că ei au făcut mizerie.

Mirela (întorcându-se la masă, la fel ca sora ei): - Bine...

*

Lorena s-a dus cu Nicu la Târgul de Vite. Negociază prețul unei vaci cu un vânzător care, văzând-o în căruciorul cu rotile o privește de sus.

Vânzătorul: - Cu dumneata trebuie să negociez eu prețul vacii ăsteia?!

Lorena: - Da, domnule, chiar cu mine. De ce?

Vânzătorul: - Eh, știi matale motivul.

Nicu: - Dom’le, dumneata confunzi lucrurile. Te rog foarte mult să-i ceri scuze patroanei mele.

Vânzătorul (foarte mirat): - Ea e patroana matale?!

Nicu: - Da, ce părere ai? (Vânzătorul izbucnește într-un hohot de râs).

*

Casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. După prânz, Valeriu și Iolanda își beau cafeaua pe terasă.

Valeriu: - Ioli, ce-a fost faza aia de la masă?

Iolanda: - O, Valeriu, se vede că nu stai prea mult pe acasă! Ce să fie? Nepoții noștri cerându-și dreptul de-a alege ce mănâncă. Sunt copii cu multă personalitate.

Valeriu: - Din punctul meu de vedere, sunt copii fără nicio limită. Bine că părinții nu dansează după cum le cântă ei! Însă eu mă mir de tine: în loc să fii de partea Melissei și a lui Dragoș, ai fost de partea băieților. Ce te-a apucat? Tu nu erai așa, Iolanda.

*

La ferma Craioveanu. Gloria este în camera ei, vorbește prin apel video pe WhatsApp cu o colegă de clasă.

Camelia: - Ai văzut că am luat zece la proiectul de teatru?!

Gloria (zâmbește): - Da, Cami, am văzut. Ce bine!

Camelia: - Bine?! Excelent, Gloria! Eu în viața vieții mele n-am luat notă maximă la materia asta. Totul, datorită ție și Melissei. Dacă aș avea talentul vostru, m-aș ocupa de actorie fără să stau pe gânduri. De ce v-ați retras totuși? (Gloria se întristează).

*

Cluj-Napoca. La cabinetul veterinar al lui Sorin Panait a venit un bărbat care acum stă de vorbă cu el și cu Alberto Runceanu, asistentul lui.Cei trei își strâng mâinile.

Călin Serea: - Eu sunt producător publicitar, domnilor.

Sorin: - Ne bucurăm de cunoștință! Cu ce vă putem ajuta?

Alberto: - Aveți vreun animăluț de companie care are nevoie de serviciile noastre medicale?

Călin Serea: - Nu tocmai. Sunt în căutarea actriței Gloria Runceanu. Știți unde o pot găsi, nu-i așa? (Întrebarea îi surprinde pe cei doi).

CAPITOLUL 122

 

La cabinetul veterinar, producătorul publicitar își dezvăluie adevăratele intenții și caută colaborarea lui Alberto și a lui Sorin.

Sorin: - Da, știm, dar... ne puteți spune de ce o căutați?

Călin Serea: - Un prieten de-a meu și-a dus cățelul la centrul de îngrijire deschis de Gloria și a fost foarte mulțumit de serviciile oferite chiar de ea. Și fiindcă eu știu că este o actriță foarte talentată, voiam să o invit să fie protagonista unui spot publicitar la mâncare pentru câini. Cine dintre voi este reprezentantul ei acum?

Alberto: - Niciunul dintre noi, dle. Serea. Sora mea Melissa este acum reprezentantul artistic al Gloriei.

Călin Serea: - Dacă nu sunt indiscret, Alberto, de ce v-ați îndepărtat voi de restul familiei?

*

Și Gloria are de dat explicații privind viața personală și a familiei sale. Camelia o admiră sincer și are curiozitatea unui fan.

Gloria: - În cazul meu, așa cum v-am spus la școală, a fost pentru că aveam nevoie de timp pentru mine, să-mi pun gândurile în ordine.

Camelia: - Deci o să te întorci la actorie?

Gloria: - Nu neg că mi-ar plăcea, dar depinde de mai multe: oportunitățile din domeniul artistic, programul și responsabilitățile de la școală... în fine.

Camelia: - Eu sunt în favoarea revenirii tale. Sunt fanul tău numărul unu de mică.

Gloria: - Mulțumesc, Cami. (Își zâmbesc)

Camelia: - Dar sora ta Melissa de ce s-a retras? Din cauza scandalului de la moartea soțului ei? Știi tu, când a fost acuzată de omor...

Gloria: - Ce omor, Camelia? Cumnatu-meu Dragoș trăiește.

Camelia (șocată): - Serios?! Deci Melissa a fost acuzată pe nedrept?! Uau, ăsta ar fi un subiect foarte tare pentru un serial sau un roman!

Gloria: - Serial sau roman? Vai, Camelia! (Râde) Dacă vrei să știi mai multe despre Melissa, mai bine vorbește direct cu ea. Hai să ne întoarcem la ale noastre! Prezentarea piesei de teatru a fost ok și mă gândeam să...

*

Pe terasa casei de la Cluj-Napoca, Iolanda și Valeriu își beau cafeaua și discută în continuare liniștiți, deși subiectul este destul de polemic.

Iolanda: - M-a apucat că sunt bunică, Valeriu. O bunică mult mai prezentă decât tine în viața nepoților.

Valeriu: - Mult prea prezentă, aș zice eu.

Iolanda (deranjată): - Zise ăla care-i vede o dată pe an.

Valeriu: - Ce vrei să fac, Iola? Asta-i viața de artist. Deși, ca proprietar al circului, mi-am făcut deja alte planuri.

Iolanda: - Ce planuri?

Valeriu: - Vei afla. Acum, nu schimba subiectul, te rog! Vorbeam despre relația ta cu gemenii și despre faptul că îi înveți prost alintându-i atât.

Iolanda: - Valeriu, cine i-a crescut și le-a fost alături la bine și la rău timp de zece ani?

Valeriu: - Tu. Dar acum au părinți. Dă-le voie să-și exercite autoritatea cum se cuvine, Ioli, că altfel totul va fi un haos!

*

La Târgul De Vite, atmosfera după reacția deplasată a vânzătorului este și mai tensionată. Doar Lorena ar putea liniști spiritele.

Nicu (enervat): - Dumneata întreci orice măsură, omule! Te rog foarte mult să...

Lorena: - Nicu, îți mulțumesc. Dă-mi voie! Lucrurile stau în felul următor, domnule: dumneata îmi vinzi vaca la jumătate de preț, iar eu renunț să te reclam pentru discriminare.

Vânzătorul: - Poftim?! Domnișoară, nu face pe deșteapta cu mine! Prețul vacii e corect.

Lorena: - Corect? Vă rog, e cea mai scumpă din piață! Dar n-am de gând să discut în contradictoriu. Mă interesează propunerea pe care v-am făcut-o: o acceptați sau nu?

*

La cabinetul veterinar. Producătorul publicitar a pus o întrebare extrem de incomodă pentru Alberto, așa că băiatul face tot posibilul să ocolească subiectul.

Alberto: - Ba da, sunteți indiscret, dle. Serea. (Apoi continuă, după o scurtă pauză) Dacă mă așteptați câteva minute, vă duc eu la Melissa, să discutați direct cu ea.

Călin Serea: - Îți mulțumesc mult, Alberto. Da, voi sta în sala de așteptare.

Sorin: - Nici gând! Termin eu aici, Beto, mergi liniștit!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 123

 

Mai târziu... La ferma Craioveanu. Melissa și Călin Serea stau de vorbă cu Gloria în camera ei.

Gloria (cu entuziasm): - Fiind un contract pe termen limitat și care nu implică să mă mut din nou la București, sigur că accept, dle. Serea!

Călin Serea: - Asta înseamnă că nu te-ai retras complet din mediul artistic, Gloria.

Gloria: - Sigur că nu! Eu sunt fascinată de actorie! Tot ce vreau este și o viață privată, normală, în spatele camerelor. Iar aici la Cluj reușesc să o am.

Melissa (după ce semnează): - Poftiți contractul, dle. Serea!

Călin Serea: - Îți mulțumesc, Melissa! Sper că, la un moment dat, te vei întoarce pe scenă. Lumea spectacolului a suferit o mare pierdere când te-ai retras.

Melissa: - Vă mulțumesc. Cine știe?

*

Acasă la Cluj-Napoca, Iolanda profită de faptul că a rămas puțin singură cu cei patru nepoți: le duce pe ascuns, în camere, mici cu cartofi prăjiți la cină. Gemenii acceptă încântați, însă Miruna și Mirela refuză.

*

La fermă, Lorena îi ține companie lui Sorin în grajd, în timp ce el examinează noua văcuță cumpărată din târg.

Sorin: - E foarte sănătoasă văcuța asta. Foarte bună afacere ai făcut, iubire.

Lorena: - Mersi. (Își zâmbesc)

Sorin: - Cel mai mult mă impresionează detaliile negocierii, mi le-a povestit Nicu.

Lorena (râde): - Deja?! Nicu ăsta! Și mai zice că Naty e guraliva familiei lor! (Amândoi râd)

Sorin: - În orice caz, se observă talentul tău de administrator și femeie de afaceri. Ai obținut un superpreț. Ca să nu mai zic de cum l-ai pus la punct pe nea...vânzătorul ăla! Eu în locul tău...știi deja.

Lorena: - La fel ca la restaurantul de la Constanța, nu? (Râd din nou).

*

Casa din Cluj-Napoca a familiei Craioveanu. La ora cinei, toți sunt la masă, cu excepția gemenilor, mănâncă salată. Apoi, Dragoș și Melissa merg să vadă de ce băieții nu au coborât și îi găsesc în camera lor, dormind. Iar pe birou sunt două farfurii cu resturile cinei lor separate. Melissa și Dragoș iau farfuriile fără să facă zgomot și se privesc îngrijorați.

*

A doua zi, dimineața. Miruna și Mirela sunt la școală, la ora de română. O jumătate din clasă este prezentă fizic, cealaltă participă online.

Gina Golea: - Tema compunerii este Părinții mei. Vreau să scrieți cel puțin o pagină despre relația cu ambii părinți.

Un elev: - Și cei care n-au ambii părinți, doamna învățătoare?

Gina Golea: - Din câte știu, în clasa voastră nu există asemenea cazuri.

Un elev: - Ba da, este unul: Miruna și Mirela. Pe ele mama lor nici nu le mai bagă în seamă.

Ceilalți elevii: - Ooooh! (Miruna și Mirela izbucnesc în plâns).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 124

 

Gina Golea depune eforturi să liniștească spiritele elevilor ei, după bomba aruncată de colegul lor.

Gina Golea: - Gata, copii, terminați acum! Nu ne privește subiectul ăsta. Să scrie ce vor și ce pot.

Într-un final, se face liniște și toți se concentrează pe sarcină; observând că Miruna și Mirela scriu iar cu stânga, învățătoarea le lovește peste mâini cu liniarul.

*

În casa Craioveanu. Dragoș și Melissa discută cu Iolanda în sufragerie, îi cer explicații despre motivul pentru care gemenii au rămas acasă.

Iolanda: - Da, eu le-am dat voie lui Matei și Luca să rămână acasă azi.

Melissa (dezamăgită): - De ce, dna. Iolanda?

Dragoș (și el dezamăgit): - Cum adică, mamă? După ce că le dai să mănânce toate porcăriile pe care noi ne străduim să le scoatem din meniul lor, acum îi și lași acasă?!

Iolanda: - Sunt mici, Dragoș. Obosesc, nu le place să mănânce ce mănâncă adulții... Tu și Lorena erați la fel la vârsta lor.

Dragoș: - Da, iar tu ne-ai învățat să mâncăm sănătos și să ne achităm de responsabilitățile școlare.

Melissa: - Doamna Iolanda, știm că aveți cele mai bune intenții, dar prea mult alint le face chiar rău.

Dragoș: - Te rog foarte mult să-i trezești ca să meargă la școală.

Iolanda (îi privește cu drag): - În ciuda situației, mă bucur enorm să vă văd atât de uniți. (Dragoș și Melissa râd).

*

La școală, în timpul pauzei. Miruna și Mirela sunt la baie, își spală mânuțele pline de sânge. Două colege de clasă le văd, dar întorc repede capul, fiindcă imaginea le sensibilizează.

*

Beneficiarii fundației Noua Speranță urmăresc online spectacolul de circ organizat de Valeriu și trupa lui. Fiecare artist își prezintă numărul din mașina circului, iar de la fermă, Lorena și Sorin pun în scenă acrobațiile unora dintre animalele domestice. Toți sunt foarte bucuroși.

*

Casa Craioveanu. Iolanda tocmai i-a trezit pe gemeni, iar ei sunt furioși. Dragoș și Melissa urmăresc scena ascunși după ușa întredeschisă.

Luca: - Bunico, tu ai spus că putem să dormim până la ce oră vrem!

Matei: - Știi că am jucat jocuri video toată noaptea, de ce ne trezești?

Iolanda: - Pentru că nu-i bine să pierdeți nopțile și să lipsiți de la școală din acest motiv.

Matei: - Ceee?! Ai înnebunit sau ce ai, bunico?

Luca: - Mama și tata ți-au băgat prostii în cap, sunt sigur! Numai ei ar fi în stare să gândească așa aiurea și să ne oblige să mergem la școală!

Iolanda: - Dragii mei, înțelegeți că...

Luca și Matei (ridică mâna la ea, gata să o lovească): - Nu înțelegem nimic, babă nebună!

Dragoș și Melissa (intră în grabă și le imobilizează brațele): - Ajunge!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 125

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. Dragoș și Melissa sunt cu gemenii în camera lor, acum fără bunica.

Matei: - Vă rugăm să ne iertați!

Luca (plânge): - N-o să mai facem așa ceva nciodată!

Dragoș: - Noi vă iertăm, băieți. Dar în primul rând trebuie să vă ierte bunica. Iar pentru asta, nu-i suficient să vă cereți scuze, fiindcă greșeala a fost foarte gravă. Deci fiți creativi!

Melissa: - Dar înainte de toate, pregătiți-vă de școală! Aveți timpul exact cât să nu întârziați la a doua oră. Grăbiți-vă!

*

Lorena dă o raită prin toată ferma cu mașina personală. Se oprește în fiecare loc important pentru a observa cu atenție culturile de cereale și pomi fructiferi, precum și condițiile de viață ale animalelor. Discută cu lucrătorii și își notează aspectele care necesită rezolvare.

*

La școală, în timpul pauzei, toți elevii folosesc măști și își dezinfectează mâinile. Profesorii au grijă să le mai amintească să păstreze distanța fizică, pentru a nu se infecta cu virusul Covid-19. Miruna și Mirela se întâlnesc cu gemenii pe coridor.

Matei: - Vrem să vă vedem mâinile.

Miruna (râde, la fel ca sora ei): - Sigur, uitați-vă! (Fetele întind brațele)

Luca: - Nu, ne-am exprimat greșit: vrem să vă vedem palmele.

Mirela (speriată, la fel ca Miruna): - De ce?

Luca: - Pentru că deja știm tot adevărul.

Matei: - Învățătoarea voastră, Gina Golea, vă lovește peste mâini fiindcă sunteți stângace.

Miruna și Mirela: - Cine v-a spus asta?

Matei: - O colegă de-a voastră de clasă.

Luca: - Arătați-ne! (Când nimeni altcineva nu observă, fetele își scot repede mânușile și le arată palmele sângerânde)

Matei și Luca (furioși): - Asta nu va rămâne așa!

*

Casa Craioveanu. În sufragerie, Melissa și Dragoș discută, așezați pe canapea.

Melissa: - Sunt foarte îngrijorată, Dragoș. Luca și Matei se comportă din ce în ce mai rău. Și scuză-mă că-ți spun, dar conduita lor s-a înrăutățit după ce ne-am mutat aici.

Dragoș: - Sunt total de acord cu tine, Melissa. Mama le caută prea mult în coarne. Iar acum începe să culeagă roadele.

Melissa: - Da, și faza de dimineață a fost culmea culmilor. Ca părinți, nu putem și nici nu trebuie să permitem așa ceva. Trebuie să luăm măsuri rapid!

Dragoș: - Ce idee ai?

*

La ferma Craioveanu. Sorin și Lorena sunt în camera lor. Stau întinși în pat și citesc de pe tabletă despre un tratament pentru ea.

Sorin: - Doar atât am găsit pe net despre subiect. Ce crezi, păpușico?

Lorena: - Că ar trebui să încerc, iubire. (Își zâmbesc).

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 126

 

După descoperirea făcută, Lorena și Sorin își țin sub control entuziasmul și pun la punct detaliile planului.

Lorena: - Dar, te rog, Sorine, nu spui nimănui nici măcar un cuvânt!

Sorin (mirat): - Păi cum așa, Lore? Credeam că o să-i zici măcar tatălui tău.

Lorena: - Cum să-ți explic? E complicat... Cu tata am avut mereu o relație foarte apropiată, i-am spus totul, dar asta... mai bine nu. Nu vreau să-i creez așteptări. Nu știm ce rezultat va avea.

Sorin: - Într-un fel te înțeleg, Lore. Însă tocmai de aceea, din cauza incertitudinii, mă gândesc că ar fi bine să mai știe măcar cineva unde mergem și ce facem acolo.

Lorena: - Melissa. Ei o să-i povestesc.

*

Melissa îi împărtășește lui Dragoș ideea pe care o are pentru a-i ajuta pe gemeni, iar modul în care se înțeleg permite să transpară sentimente profunde, încă nerostite.

Melissa: - Cred c-ar fi bine să-i ducem la psiholog. Și să mergem și noi cu ei, ca să ne consilieze. Cum ți se pare?

Dragoș: - Excelentă idee, Melissa! Voiam să-ți propun același lucru. Eu chiar am salvat în telefon numărul unei terapeute specialiste în probleme de comportament infantil și terapie de familie. Dacă vrei, fac programarea.

Melissa: - Sigur, dragost...Dragoș, sună cât mai repede! (Își zâmbesc cu iubire).

*

La școală, după confirmarea primită, Matei și Luca pleacă în grabă, hotărâți să rezolve urgent situația.

Miruna: - Așteptați, Matei! Luca!

Mirela: - Ce aveți de gând să faceți?

Luca: - Nimic rău. Dar ceva definitiv.

Matei: - Încă nu vă putem da detalii, dar aveți încredere în noi.

*

Gloria este și ea la școală, la liceu, în timpul orei de geografie. Visează cu ochii deschiși, imaginându-și o școală de actorie, unde ea interpretează diverse personaje, iar Melissa este profesoară.

Profesorul de geografie: - Care sunt cele mai cunoscute și emblematice monumente ale Egiptului? (Observând că Gloria nu este atentă) Gloria Runceanu, ne spui tu?

Gloria (se ridică): - Școala de actorie. (Colegii și profesorul izbucnesc în râs).

*

La fermă. Lorena a chemat-o pe Melissa în camera ei, la o discuție confidențială și cât se poate de serioasă.

Melissa (foarte mirată): - Acum înțeleg de ce ai vrut să mă vezi atât de urgent și să discutăm în particular.

Lorena: - Ți se pare foarte nebunească ideea, Mel?

Melissa: - Mi se pare riscantă. Dar cine nu riscă nu câștigă, nu-i așa? Poți conta pe mine pentru orice, Lore.

Lorena: - Îți mulțumesc din suflet, Meli! (Se îmbrățișază).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 127

 

Sorin și Lorena sunt la București, în cabinetul medicului, discută cu el despre tratament.

Sorin: - Puteți garanta, domnule doctor Palade, că acești electrozi implantați în coloana vertebrală nu implică niciun risc pentru soția mea?

Dr. Palade: - Absolut niciun risc, dle. Panait. Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla ar fi ca soția dumneavoastră să iasă din operație exact așa cum a intrat, adică fără nicio ameliorare. În plus, este de datoria mea să vă informez că nu ne putem aștepta la minuni, fiind un tratament experimental. Acceptați sau refuzați, doamnă?

Lorena: - Întrucât nu se poate întâmpla nimic mai rău, accept, domnule doctor. (Hotărâtă și zâmbind) Mergem înainte cu încredere și ce o fi, o fi!

*

După școală, Gloria se întâlnește cu Melissa și merg împreună să discute cu mai mulți proprietari de imobile. În final, semnează un contract de vânzare-cumpărare cu unul dintre ei.

*

Casa Craioveanu. Matei și Luca sunt în camera lor, la birou, în fața laptopului.

Matei (răsuflă ușurat): - În sfârșit e gata!

Luca: - Am avut mult de lucru, dar a meritat, nu?

Matei: - Logic! Acuma doar îl punem pe net și gata.

Luca: - Întâi, le chemăm pe Miruna și Mirela să-l vadă.

Matei: - Mai bine, nu. Lasă să fie surpriză mâine.

Luca: - O să fie o supersurpriză pentru toți, sunt sigur! (Râd în hohote)

Matei: - Îl trimit întâi pe grupul școlii și apoi...

*

La București. Talida Runceanu este la o petrecere privată într-un club, unde bea în exces și se droghează, la fel ca toți ceilalți participanți.

*

În casa Craioveanu de la Cluj-Napoca. În camera lor, Miruna și Mirela își fac paturile pentru culcare.

Miruna: - Sincer, pe mine mă îngrijorează că Matei și Luca n-au vrut să ne povestească planul cu care vor să ne ajute.

Mirela: - Și pe mine, tu. După cum îi cunosc, s-ar putea să dăm de belea. Dar măcar asta arată că țin la noi.

Miruna: - Crezi? Io zic că gemenii ăia-s un pic bipolari.

Mirela: - Ce-i aia bipolari, Miru?

Miruna: - Nu știu exact, Mire. I-am auzit pe adulți. Cred că-i ceva gen că uneori de iubesc, și alteori ne urăsc.

Mirela: - Aha! Nu știu... Dar presimt că Matei și Luca o să intre în belea din cauza noastră. (Amândouă sunt îngrijorate).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 128

 

La spitalul din București. Sorin și Lorena sunt singuri într-un salon, li s-a permis să stea împreună. Fiecare este în patul lui, iar lumina lunii intră pe geam.

Lorena: - Iubire, dormi?

Sorin: - Încă nu, de ce, ai nevoie de ceva?

Lorena: - Nu, vreau doar să-ți spun că îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine. Ești cel mai bun soț pe care l-aș putea avea.

Sorin: - Pentru că tu mă inspiri și meriți tot ce-i mai bun, Lore. (Se țin de mână, își zâmbesc și se privesc cu dragoste).

*

În club, din cauza fumului de țigară, a alcoolului și a drogurilor, Talida leșină. La început nimeni nu observă și nu îi acordă ajutor. Până la urmă, cineva cheamă ambulanța.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, în camera lor, Iolanda și Valeriu încearcă să adoarmă, însă nu reușesc. Ea se tot mișcă în pat.

Valeriu: - Iola, ce-i cu tine?

Iolanda: - Exact ce-i și cu tine: nu pot să dorm, fiindcă-s îngrijorată pentru Lorena.

Valeriu: - Ah, nu, eu nu pot să dorm fiindcă te tot foiești tu în pat.

Iolanda (cu ironie): - Ha, ha, ha, ce amuzant! Vrei să zici, Valeriu, că tu nu ești îngrijorat pentru Lorena?

Valeriu: - Absolut deloc! E cu soțul ei, de ce mi-aș face griji?

Iolanda: - Adică nu ți se pare ciudată povestea asta că s-a dus cu el la București, unde cică el ar avea un curs... Foarte suspect!

Valeriu (îi mângâie părul): - Ioli, dormi, da?

Iolanda (se întoarce cu spatele): - Of, bărbații ăștia, nu se prind de nimic!

*

București. Talida Runceanu ajunge de urgență la spital, unde medicii o preiau imediat pentru investigații. Părinții și cei doi frați ai ei vin într-un suflet, îngroziți la unitatea de primiri urgențe.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu, nici Dragoș și Melissa nu pot să doarmă. Se plimbă prin curte, fiecare separat, la lumina lunii. La un moment dat, se întâlnesc lângă un copac. Inițial, se sperie unul de altul, apoi izbucnesc în râs.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 129

 

În curte, Dragoș și Melissa profită de liniștea nopții pentru a sta de vorbă despre îngrijorările lor.

Dragoș: - Nici tu nu poți să dormi, Melissa?

Melissa: - Nu, Dragoș. Sunt atâtea lucruri care mă preocupă zilele astea!

Dragoș: - Împărtășirea îngrijorărilor le face mai ușor de dus.

Melissa: - Copiii mă preocupă cel mai mult.

Dragoș: - Sigur, mai ales gemenii. Te gândești că nu vor reacționa bine la ideea de terapie, nu-i așa?

Melissa: - Da. Și de asemenea Miruna și Mirela. Eu nu cred povestea asta că-i o modă să porți mânuși la școală și profesorii sunt de acord. Oare ce-i cu ele?

Dragoș: - Nu știu, dar vom afla curând, la terapie.

*

La București. Familia Runceanu este în sala de așteptare, la spital, încă în stare de șoc.

Roxana: - Nu pot să cred că așa-zișii prieteni ai Talidei n-au fost în stare să ne aștepte, măcar pentru a ne spune ce s-a întâmplat.

Pavel: - Măcar au adus-o aici, mamă.

Jean: - Va veni doctorul și ne va explica totul, Roxana, liniștește-te.

Junior: - În plus, nu-i prima dată când Talida își face de cap și sfârșește la spital. Cu siguranță, nici acum nu-i nimic grav.

*

Cluj-Napoca. A doua zi dimineața, la școală. Pe coridor, Matei, Luca și colegi de-ai lor din toate clasele sunt cu telefoanele în mână, urmăresc un clip video pe internet în timpul pauzei. Râd și comentează zgomotos. Miruna și Mirela sunt și ele acolo, dar puțin mai departe de grupul vorbăreților.

Miruna: - Asta-i o greșeală, Mire.

Mirela: - O mare greșeală, fată! Dacă știam ce vor să facă, le ziceam să-și vadă de treabă.

Directorul (prin stația radio): - Luca și Matei Craioveanu, la direcțiune acum!

Mirela: - Oh, oh!

Miruna: - E groasă treaba! (Amândouă sunt îngrijorate).

*

La București, la spital. În timp ce medicii o operează pe Lorena și îi implantează electrozi în coloană, în salon, Sorin face ture, agitat. Până la urmă, spune o rugăciune și reușește să se calmeze.

*

Cluj-Napoca. La școală. Matei și Luca au ajuns să dea explicații în fața directorului.

Directorul (nervos): - Ce clip e ăsta, băieți?!

Matei (râde, văzând videoclipul pe telefonul directorului): - V-a plăcut? Fain, nu?

Directorul: - Foarte faină o să fie exmatricularea voastră!

Luca (speriat, ca fratele lui): - Exmatriculare?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 130

 

La direcțiune, Luca și Matei își apără cauza cu toate argumentele pe care le au, însă niciunul nu îl convinge pe director.

Matei și Luca: - Nu-i corect așa ceva!

Directorul: - Ah, nu-i corect?! Dar videoclipul ăsta, care a devenit viral, în care vă bateți joc de doamna Gina Golea, învățătoarea surorilor voastre, numind-o Umflata XXL, Grasa Umple Casa și câte și mai câte, cine l-a făcut?

Luca: - Noi. Dar dânsa a meritat, domnule director!

Directorul: - Voi doi meritați exmatricularea definitivă!

Matei: - Exmatriculare și în plus aia definitivă?! Pe bune?!

*

Sorin ia Bucureștiul la pas, prin împrejurimile spitalului, în căutarea unei florării unde să găsească florile preferate ale Lorenei, calele. Când în sfârșit găsește, cumpără un buchet mare și frumos.

*

Matei și Luca sunt tot la direcțiune. Când credeau că s-a terminat conversația cu directorul, acesta mai aruncă o bombă.

Directorul: - Și, bineînțeles, că vreau să vorbesc cu părinții voștri despre cele întâmplate.

Luca: - Și asta?!

Matei: - Auziți, dar de ce nu vorbiți și cu gra...adică doamna învățătoare Golea despre cum le tratează pe surorile noastre?

*

Pe holul spitalului, asistentele și brancardierii le duc la saloanele lor, în același timp, pe Lorena și pe Talida, care dorm. Sorin, care tocmai intrase din stradă cu buchetul de flori, aude conversația medicului cu familia Runceanu.

Roxana: - În sfârșit, domnule doctor! Ne-ați ținut cu sufletul la gură! Talida nu are nimic grav, nu-i așa?

Doctorul: - Îmi pare rău să vă spun, dar de data asta chiar este grav. Talida a amestecat o cantitate impresionantă de alcool și droguri.

Pavel: - Bine, dar nu-i prima dată când o face. Ăsta-i obiceiul ei, știți dumneavoastră.

Junior: - Și mereu a scăpat ieftin.

Doctorul: - Mereu, în afară de acum.

Jean: - Ce vreți să spuneți, domnule doctor? Vorbiți clar, vă rugăm!

Doctorul: - De data aceasta, periculosul amestec i-a provocat Talidei un accident vascular-cerebral sever. Dacă supraviețuiește, va avea multe probleme.

Roxana izbucnește în lacrimi; Jean o strânge în brațe; Junior se lasă încet pe scaun, iar Pavel își pune mâinile în cap. Sorin este și el șocat și aproape că scapă din mână buchetul de cale.

*

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. La bucătărie, Melissa o ajută pe Tereza la gătit. Intră Dragoș, vorbind la telefonul mobil.

Dragoș: - Prințesele lui tati, liniștiți-vă și vorbiți pe rând ca să pot înțelege! Mulțumesc. Cum adică Luca și Matei, ce? Bine, eu și Melissa venim imediat acolo, dar calmați-vă, totul se va rezolva!

Melissa (îngrijorată, se întoarce spre el): - Ce s-a întâmplat, Dragoș? Ceva cu Luca și Matei?

Tereza: - E vreo problemă la școală?

Dragoș: - Da, și se pare că-i mare de tot! (Toți sunt îngrijorați).

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 131

 

Dragoș și Melissa sunt la școală, la direcțiune, stau de vorbă cu directorul.

Dragoș: - Înțelegem perfect, domnule director, și nu scuzăm comportamentul lui Matei și Luca. Totuși, ați discutat și cu doamna învățătoare Golea?

Directorul: - Desigur că am discutat, domnule Craioveanu. Dânsa dă asigurări că nu le-a agresat pe fete. Doamna Gina Golea este un excelent cadru didactic, de care nu am absolut niciun motiv să mă îndoiesc.

Melissa (cu voce tare, dar pentru sine): - Povestea și desenele!

Directorul: - Poftiți?

Dragoș: - Ce ai spus, Melissa?

*

București, la spital. Lorena este deja în salon, încă nu s-a trezit din anestezie. Sorin este acolo lângă pat, la picioarele ei,  o privește, dar gândul îi zboară la familia Runceanu.

Sorin (trist și îngrijorat): - Oare Melissa, Beto și Gloria știu deja ce a pățit sora lor Talida? Oare să le spun? Sărăcuța Talida! Bieții de ei toți!

*

La direcțiune, Melissa le arată directorului și lui Dragoș dovada agresiunii suferite de fete.

Melissa: - Chiar i-am spus lui Dragoș că mi se părea ciudat obiceiul Mirunei și al Mirelei de a purta mânuși. Am investigat mai în profunzime și am descoperit această poveste ilustrată. Uitați poza! (Le arată pe telefonul ei povestea intitulată Fluturașul cu aripi frânte)

Dragoș (profund impresionat): - Este povestea unui fluture căruia învățătoarea i-a rupt aripile lovindu-l fiindcă era singurul stângaci din clasă.

Directorul: - Foarte emoționantă povestea într-adevăr, însă avem nevoie de dovezi concrete. Altfel, poate fi doar imaginația bogată a unor copii. Știu cum am putea afla. (Își sună secretara) Beatrice, te rog, trimite-le pe Miruna și Mirela Craioveanu la mine în birou. Da, acum. Mulțumesc.

*

La București. Jean, Roxana, Junior și Pavel intră pentru câteva momente la Terapie Intensivă, cu acordul medicilor. Când o văd pe Talida conectată la aparate, le dau lacrimile. Se simt neputincioși și fără speranță.

*

Cluj-Napoca. La școală. Acum, Miruna și Mirela sunt și ele la direcțiune.

Directorul: - Fetelor, arătați-mi mâinile!

Mirela: - E absolut necesar, domnule director?

Dragoș: - Nu vă fie teamă, prințesele mele!

Melissa: - Suntem cu toții aici ca să vă ajutăm și să rezolvăm problema în cel mai bun mod, dragilor.

Miruna: - Bine... (Ea și sora ei își scot mânușile și toți se emoționează la vederea mânuțelor lor însângerate).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 132

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. Tereza, Iolanda și Valeriu sunt în bucătărie.

Iolanda (cu reproș): - Cum adică nepoții mei au o problemă gravă la școală și tu nu mi-ai spus, Tereza?!

Tereza: - Pentru că au mers deja părinții lor, dna. Iolanda.

Iolanda: - Chiar și așa, eu...

Valeriu: - Tu stai aici cumințică, Iola, că de asta au părinți. (O ia ușor de braț) Hai mai bine să punem masa pentru când ajung toți acasă.

*

La spitalul din București, în salonul Lorenei și al lui Sorin. Ea tocmai se trezește din anestezie.

Sorin: - Iubire, te-ai trezit!

Lorena: - Dragule, ești aici! (Își zâmbesc) Și mi-ai adus cale, florile mele preferate!

Sorin: - Meriți mult mai mult de atât. Cum te simți?

Lorena: - Bine, puțin adormită.

Sorin: - Normal, de la anestezie. Domnul doctor Palade zice că în vreo trei zile ar trebui să apară rezultatele.

Lorena: - Oare? Să sperăm! (Zâmbește, plină de speranță) Oricum ar fi, mă cunosc și știu că aș fi regretat mult mai mult dacă nu aș fi încercat decât lipsa de rezultat.(Văzându-l foarte distras) Iubi, s-a întâmplat ceva? Sorine!

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Gloria tocmai se întoarce de la școală, cu ochii în telefon, în timp ce intră în sufragerie. Pe internet găsește un articol despre starea surorii ei Talida.

Gloria (șocată, izbucnește în plâns): - Talida?! Nu se poate! Tali?!

*

La spitalul din București, Lorena încearcă să converseze cu Sorin, să afle ce îl frământă, însă el este prea absorbit de propriile gânduri.

Lorena: - Sorin! Dragoste! Măi, Sorine!!!

Sorin (speriat, ca trezit din visare): - Ăăăă... ce?

Lorena: - Scuze că am țipat, dar erai pe altă planetă. S-a întâmplat ceva?

Sorin: - Ce să se întâmple?

Lorena: - Ceva grav. Cum ești așa de aerian...

Sorin: - Nu, nimic, nici vorbă!

Lorena (neîncrezătoare): - Sorine?!

Sorin: - Nimic de care să fie nevoie să te îngrijorezi tu, Lore. (Se gândește) Doar că îmi stă mintea la săraca Talida.

*

La același spital, în rezerva de Terapie Intensivă. Medicul stă la căpătâiul Talidei și o privește preocupat.

Doctorul: - Haideți, domnișoara Runceanu, reacționați! Altfel, nu ne va mai rămâne decât să vă deconectăm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 133

 

Cluj-Napoca. În casa Craioveanu. Fetele sunt în camera lor, cu Dragoș, Melissa și gemenii. Ele îi îmbrățișază și îi pupă pe frații lor, plângând de emoție.

Miruna: - Luca, Matei, vă mulțumim că ne-ați luat apărarea!

Mirela: - Nu ne așteptam la asta și suntem foarte fericite! Asta înseamnă că ne iubiți, nu-i așa?

Matei: - Dacă mai plângeți în halul ăsta, nu vă mai apărăm deloc.

Luca (se șterge pe față): - Și nici dacă ne tot pupați. (Toți râd)

Dragoș: - Foarte frumoasă atitudinea voastră de a lupta pentru adevăr, băieți. Eu și mama suntem mândri de voi.

Melissa: - Tocmai de aceea, n-o să primiți altă pedeapsă decât cea de la școală. Totuși, de săptămâna viitoare, vom merge cu toții la psihoterapie.

Copiii: - Ceee???

*

La București, pe holul spitalului. Presa îi sufocă pe membrii familiei Runceanu, în încercarea diserată de a le smulge o declarație la cald referitoare la Talida. În cazul vedetelor a căror imagine vinde bine, chiar și respectul pentru durere ajunge pe ultimul plan, dacă îl mai prinde și pe acela. Familia Runceanu scapă de hărțuire abia după intervenția celor de la pază și a unora dintre medici care, cu chiu, cu vai reușesc să-i scoată pe jurnaliști din clădire.

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu. Toți sunt la masa de prânz și trag concluziile despre cele petrecute la școală.

Dragoș: - Datorită Mirunei și Mirelei, gemenii au scăpat de exmatricularea definitivă.

Matei: - Da, directorul ne-a exmatriculat doar pentru două săptămâni.

Luca: - Nici asta nu-i corect. Dar nu contează, avem mai mult timp pentru jocurile video.

Melissa: - Nici să nu vă gândiți că o să pierdeți vremea toată ziua, domnișorilor! Veți avea un program. Tata și cu mine ne vom ocupa de asta.

Miruna: - În schimb, învățătoarea noastră și-a luat-o rău de tot în freză: va lua doar jumate din salariu timp de șase luni.

Mirela: - Și cică o dau afară dacă se mai poartă urât cu noi. Săraca! Nouă oricum ne pare rău de ea.

Valeriu: - Da, păcat. Dar să sperăm că își învață lecția. Pe ce lume trăiește de vă lovește pentru că sunteți stângace?! Atitudinea asta e de pe vremea bunică-mii!

Iolanda: - Vai, dacă aș fi fost eu acolo, așa aș fi pus-o la...

Intrarea Gloriei în graba mare, în lacrimi și strigând întrerupe conversația și îi sperie pe toți.

Gloria: - Melissaaa!!!

*

În București, la spital. Doctorul Palade și Sorin sunt cu Lorena în salon. Medicul tocmai a examinat-o.

Sorin (foarte îngrijorat): - Cum adică totul este în regulă, domnule doctor Palade? Vă spun că a vomat și nu poate să mănânce nimic.

Dr. Palade: - Trebuie să fie efectul anesteziei, se întâmplă uneori. Dar trece, nu vă faceți griji. Voi cere să-i pună perfuzie.

Sorin: - De ce nu-i faceți niște investigații suplimentare, mai bine?

Lorena: - Hai să avem încredere în domnul doctor, iubire! Cu siguranță, cum spune dânsul, e doar o stare de rău pasageră.

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu, toată lumea este speriată de starea Gloriei și încearcă să afle ce s-a întâmplat, deși Iolanda nu se poate abține de la comentariile privind eticheta.

Iolanda: - Bună! Pe vremea mea se saluta, domnișoară Gloria.

Gloria: - Hai, lăsați tâmpeniile, tanti! Melissa, se pare că Talida a făcut un accident vascular foarte grav!

Toți (îngroziți): - Ceee???!!!

 

CAPITOLUL 134

 

La București, la spital. Rămași singuri în salon, Lorena încearcă să-l liniștească pe Sorin în ce o privește.

Lorena: - Sorin, iubire, știu că îți faci griji pentru mine și îți mulțumesc. Te rog totuși să păstrezi proporțiile. Domnul doctor Palade e un specialist recunoscut.

Sorin: - Lore, sunt veterinar, e adevărat, dar știu să îmi dau seama când ceva nu-i în ordine și în cazul oamenilor. Atâta vomă nu este normală.

Lorena: - Să avem încredere în capacitatea de evaluare a doctorului Palade, iubire! Sau continuă să-i știrbești autoritatea, și ne va da afară până la urmă.

Sorin: - Cum am fost dați afară din restaurantul de la Constanța? (Râd).

*

Dragoș s-a decis să o însoțească pe Melissa la București. Sunt amândoi în avion.

Melissa: - Îți mulțumesc că vii cu mine, dragost...Dragoș.

Dragoș: - Cu cea mai mare plăcere, Melissa...în ciuda circumstanțelor. (Își zâmbesc cu dragoste)

Melissa: - Deși cred că mai bine ai fi rămas acasă. Doamna Iolanda e singură cu băieții. Biata, o săi-i scoată perii albi! De Miruna și Mirela nu-mi fac probleme, ele sunt cuminți, dar gemenii...

Dragoș: - Lasă că-i și tata acolo să dea o mână de ajutor.

Melissa: - Am vorbit și cu tatăl meu...mă refer la dl. Iustin. O să ajute și el încântat.

Dragoș: - Ei, vezi? Sunt încercuiți din toate părțile. (Râd).

*

Cluj. La ferma Craioveanu. Gloria este în camera ei, încearcă să învețe. De fapt, cartea este deschisă pe birou, însă mintea ei zboară în altă parte. Cu privirea pierdută și ochii scăldați în lacrimi, îi revin în memorie momentele frumoase petrecute alături de sora ei Talida: îmbrățișările, râsetele, ocaziile în care au cântat împreună pe scenă, călătoriile. Lacrimile i se preling pe obraji și cad pe paginile cărții, udându-le.

*

Efectele veștii șocante despre Talida își pun amprenta și asupra lui Alberto. Aflat la cabinetul veterinar, se străduiește să pună niște fișe în fișier, dar face mai multă dezordine. Gândurile i s-au blocat la Talida, așa că lucrează pe pilot automat, aruncând fișele de-a valma în sertare. Ochii lui triști abia rețin lacrimile.

*

Cele două fete și gemenii sunt cu cei trei bunici – Iolanda, Valeriu și Iustin- la Circul Internațional Bucuria. Respectând normele de distanțare fizică și purtare a măștii, se bucură de spectacolul oferit de clovni, trapeziști și iuzioniști. Valeriu, în calitate de proprietar al circului, este în spatele scenei, le dă indicații artiștilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 135

 

Circul Internațional Bucuria. După numărul de trapez, Florian se întoarce în camera lui, se trântește pe pat și scoate din sertarul noptierei o cutie cu fotografii. Se uită la pozele lui cu Lorena.

Florian (trist și nostalgic): - Of, Lorena, nu am nicio colegă ca tine! Actuala mea colegă de trapez e... Cum să zic? ...bună, dar nu are nici grația, nici carisma ta. Să fiu sincer, nu există alta ca tine nici la trapez, nici în viață! Dar asta este, ce să facem? Era imposibil pentru mine să mă descurc cu tine invalidă. Viața merge înainte. Chiar dacă pentru mine e mult mai tristă. (Îi dau lacrimile).

*

La București, la spital. Lorena și Sorin mănâncă împreună, conversează și se amuză. Însă ea începe să se simtă rău și vomită imediat după masă. Sorin este foarte îngrijorat și merge la baie să verse ligheanul.

*

La Constanța, în sufrageria apartamentului său, Ileana stă la birou și se uită la pozele de pe laptop cu familia: ea, fetele, Dragoș (Alin) și tatăl ei Laurențiu.

Ileana (se gândește): - Trebuie să recunosc că mi-e dor de ei...câteodată. (Între timp îi intră un apel de la Miruna și Mirela pe Skype) Dar nu le simt lipsa chiar atât de tare încât să-mi pierd timpul ascultându-le poveștile. Știi ceva? Mai bine mă duc puțin pe faleză, la alergat. (Lasă în jos capacul laptopului și se ridică de la birou).

*

În București, la spital. Soții Runceanu sunt în cabinetul medicului neurolog. El i-a chemat să discute situația Talidei.

Neurologul: - Talida, fiica dumneavoastră, încă nu s-a trezit.

Roxana: - Dar se va trezi.

Jean: - E doar o chestiune de timp, nu-i așa, domnule doctor?

Neurologul: - Problema este că a trecut deja prea mult timp, domnilor Runceanu.

Jean: - Ce vreți să spuneți, domnule doctor?

Neurologul: - Probabil a venit momentul să decideți în familie dacă o deconectați sau nu.

Roxana (durerea sfâșietoare o face să izbucnească în lacrimi de deznădejde, iar Jean o strânge în brațe): - Adică s-o lăsăm să moară?!

*

Melissa și Dragoș au ajuns în fața spitalului într-un taxi. În timp ce el îi plătește șoferului cursa, Melissa se uită pe geam, iar ceea ce vede o neliniștește.

Melissa (se gândește): - Vai, am uitat complet amănuntul: e același spital unde-i internată și Lorena! Dragoș nu poate să afle, i-am promis prietenei mele. Ce mă fac acum?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 136

 

În fața spitalului, Melissei îi vine ideea salvatoare ca să nu o dea de gol pe draga ei prietena și cumnată Lorena.

Melissa: - Dragoș, vreau să te rog ceva.

Dragoș: - Sigur, Melissa, spune-mi!

Melissa: - Știi că am adus un album special de fotografii pentru Talida? L-am uitat la hotel. Ai putea să mergi după el, te rog?

Dragoș: - Cum să nu, Melissa? (Apoi, taximetristului) Domnule, fiți amabil, o lăsăm aici pe soția mea și ne întoarcem la hotel. (Între timp, Melissa coboară din mașină).

*

Conversația din cabinetul medicului neurolog este deosebit de încărcată emoțional, plină de sentimente contradictorii.

Neurologul: - Doamna Runceanu, știu că pare o cruzime, dar, în cazul Talidei, este cea mai bună opțiune.

Roxana (furioasă): - Cum puteți să spuneți o asemenea grozăvie, domnule doctor?! E vorba despre fiica noastră!

Neurologul: - Știu și n-aveți idee cât de rău îmi pare! Așa cum vă spuneam, decizia de a o deconecta sau nu vă aparține. Totuși, deconectarea de la aparate este recomandată în cazul ei.

Jean: - Înțelegem, domnule doctor, și vom ține cont. Vă rugăm să ne mai dați doar puțin timp, să zicem două zile, să hotărâm în familie, se poate? (Medicul încuviințează din cap).

*

Cluj- Napoca, în casa familiei Craioveanu. Miruna și Mirela sunt la biroul lor, creează o poveste ilustrată.

Miruna: - Ce idee bună ai avut, Mire, să-i trimitem lui mami o poveste ilustrată pentru tataie!

Mirela (tristă): - Dacă nu cumva uită de ea, așa cum uită de obicei de tot ce are legătură cu noi, Miru.

Miruna (o îmbrățișază): - O să i-o ducă, o să vezi!

*

În aceeași casă, în camera lor, Matei și Luca joacă jocuri video, iar pe ușă au lipit un afiș mare: Intrarea interzisă! Pregătire pentru campionat.

*

București. La spital, Melissa trece pe la Lorena și Sorin. Le aduce niște fructe și stau puțin de vorbă. Melissa încearcă să zâmbească și chiar să râdă pentru a nu-i da Lorenei de bănuit. Nu vrea să-i spună despre Talida, pentru ca vestea să nu-i influențeze cumva, indirect, recuperarea după operație. În timp ce mănâncă o banană, Lorenei i se face greață și varsă din nou.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 137

 

La spitalul din București. Acum, Melissa este cu sora ei Talida, la terapie intensivă. Îi arată o fotografie clasică, îndreptând-o spre ea ca și cum fata ar putea vedea și auzi, în speranța că va reacționa.

Melissa: - Îți amintești de poza asta, Tali? E de la primul nostru concert împreună. Aici pe spate scrie: Cântăm împreună Dragoste de soră. Ce vremuri! Și acum, uite, ești în comă! Dar îți vei reveni! (Cu un zâmbet trist).

*

La Constanța. Ileana este la bancă, tocmai a depozitat în contul lui Dragoș bani pentru fete.

Ileana (se gândește): - Gata, acum chiar le-am trimis mai mult decât era necesar. Sper să fie mulțumite și să nu mă mai sune atât.

*

Cluj-Napoca. La școală. Miruna și Mirela se chinuiesc să scrie cu mâna dreaptă, însă, spre marea lor mirare și bucurie, învățătoarea Gina Golea le dă voie să își folosească mâna stângă.

În clasa lor, în timpul orei de biologie, Matei și Luca dorm cu capul pe bancă. Profesorul îi observă, îi trezește și apoi captează atenția lor și a celorlalți elevi cu animația 3D a aripii unui fluture. Copiii sunt fascinați.

*

La București, la spital. Timp de mai multe zile, Melissa le vizitează pe Talida și pe Lorena pe ascuns de restul familiei. Talidei îi vorbește despre amintiri, în speranța că va reacționa la un moment dat. De asemenea, discută cu neurologul pentru a înțelege mai multe despre starea surorii ei și despre cum poate ajuta. Pentru Lorena sunt îngrijorați atât ea cât și Sorin, deoarece continuă să aibă stări de greață și vărsături.

*

Într-o noapte, Lorena se trezește. Vrea să se transfere din pat în scaunul cu rotile, cum făcuse deja de nenumărate ori în ultimii cinci ani de când rămăsese imobilizată. De data aceasta însă, în timp ce coboară din pat, observă că își poate mișca picioarele.

Lorena (izbucnește în lacrimi de fericire): - Sorineeeeee!!!

CAPITOLUL 138

 

În urma strigătului disperat al Lorenei, Sorin tresare și, dintr-o mișcare este lângă ea. Când se dezmeticește, observă că soția lui stă în picioare, susținută de el.

Sorin (îi dau lacrimile): - Lore, tu... Operația...

Lorena: - Da, se pare că a reușit. (Plâng de bucurie îmbrățișați și apoi...) Mă duceam la baie.

Sorin: - Hai că te însoțesc.

Lorena: - Nu-i nevoie, mă des... (Nu apucă să termine propozția că se și dezechilibrează, nemaifiind obișnuită să se sprijine pe propriile picioare; Sorin e pe fază, o prinde și o însoțește la baie).

*

A doua zi dimineața, Melissa și Dragoș zboară înapoi spre Cluj-Napoca. Ea este tristă, își sprijină capul de pieptul lui și își amintește cele petrecute în noaptea precedentă când era la căpătâiul Talidei, iar ea a deschis ochii pentru prima dată după accident.

Melissa: - M-am bucurat atât de mult când Tali a deschis ochii, Dragoș!

Dragoș: - Normal, e sora ta. Și măcar acum avem certitudinea că medicii nu se mai gândesc să o deconecteze.

Melissa: - Da, măcar atât. Ce bine că părinții nu s-au putut decide să o deconecteze și au tot amânat! Dar restul... S-o văd așa, în imposibilitatea de a se mișca, de a vorbi...ca o legumă! (Izbucnește într-un hohot de plâns)

Dragoș (mângâindu-i părul): - Să avem încredere că terapia va da rezultate, Melissa!

*

La Cluj-Napoca, în casa Craioveanu. Bunica Iolanda își pregătește nepoții de școală. La insistențele băieților, este pe punctul de a le pune dulciuri în ghiozdan, însă Valeriu o convinge să pună câte un măr ca desert, ca în ghiozdanele fetelor.

*

Lorena și Sorin sunt încă la spital în București. Ea începe recuperarea pentru a putea din nou să meargă singură, pe propriile picioare. Sorin și medicii specialiști o încurajează și o susțin.

CAPITOLUL 139

 

Întoarsă acasă la Cluj, Melissa își continuă activitatea la fermă. Momentan, pe lângă contabilitate, se ocupă și de chestiuni administrative, în lipsa Lorenei: vinde și cumpără cereale și animale, face calcule, discută cu muncitorii și multe altele. Deși este foarte ocupată, se bucură că poate ajuta, iar peisajul o relaxează și îi dă o liniște aparte.

*

Dragoș primește un cadou special și neașteptat în timpul programului de muncă la firma de asigurări: o cutie mare însoțită de un bilețel.

Dragoș (citind biletul): - În semn de recunoștință pentru tot sprijinul pe care mi l-ai oferit la București. Melissa. Și mi-a cumpărat exact costumul ăla pe care îl tot admiram în vitrină fără să zic nimic. Nu degeaba se spune că femeile au al șaselea simț. Nevastă-mea îl are și pe al șaptelea! Iubita mea Melissa! (E foarte bucuros).

*

Constanța. Ileana își vizitează tatăl la Penitenciarul Poarta Albă și îi duce scrisoarea de la Miruna și Mirela, cu povestea ilustrată.

Laurențiu (citind cu voce tare): - Iar pentru greșeala făcută, ursulețul va trebui să petreacă mult timp izolat în bârlogul lui. Totuși, pentru el acest timp este scurt, fiindcă și-a învățat lecția și cu siguranță va ieși de acolo fiind un ursuleț mult mai bun. Ce drăguțe și talentate sunt nepoțelele mele! Mi-e tare dor de ele!

Ileana: - Și lor de tine. Toate trei sperăm că vei face cum spune povestea și vei ieși de aici un om mai bun.

*

București. Familia Runceanu a adus-o pe Talida acasă și i-a creat toate condițiile pentru începerea terapiei de recuperare motorie și vocală. Deja cei mai buni specialiști fac tot posibilul să o ajute.

*

Tot la București, la spital. Lorena și Sorin sunt în cabinetul doctorului Palade, șeful echipei care a operat-o. Le dă ultimele recomandări înainte de externare.

Dr. Palade: - E adevărat că operația a fost un succes, iar perioada de recuperare este la fel, însă eu nu v-aș recomanda să vă schimbați mașina adaptată pentru persoane cu dizabilități și nici să renunțați la bastonul cu patru picioare cu care vă deplasați pe stradă. Nicio reconstrucție, oricât de reușită, nu egalează originalul.

Lorena: - Sigur, domnule doctor Palade! Oricum, eu nu am cuvinte să vă mulțumesc dumneavoastră și întregii echipe pentru tot ce ați făcut! Pentru mine, acesta este un miracol, chiar dacă nu este identic cu originalul dinainte de accident. (Îi dau lacrimile)

Sorin: - Și nu vă faceți griji, domnule doctor, vom urma întocmai toate recomandările!

Dr. Palade: - A fost o plăcere! Dacă toți pacienții ar fi ca dumneavoastră, doamna Panait, noi medicii n-am avea atâta păr alb. (Râd toți trei).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 140

 

Melissa și Dragoș sunt împreună la școală, la ședințele cu părinții. Atât gemenii, cât și fetele sunt lăudați de profesorii lor, iar părinților le crește inima. Dragoș poartă costumul cel nou primit cadou de la Melissa.

*

Între timp, cei patru copii profită de ocazie și organizează o cină romantică pentru părinții lor în curtea casei. Cei trei bunici plus Gloria, Beto și Tereza sunt complici, având grijă de fiecare detaliu. Entuziasmul tuturor este contagios.

*

La București, așa cum era de așteptat, familia Runceanu nu are răbdare cu recuperarea Talidei. La doar câteva zile de la ieșirea din spital, o internează într-un centru particular de recuperare neuromotorie. Acolo fata are toate condițiile, însă este departe de familia care, așa cum ne-a obișnuit, își vede nestingherită de munca în televiziune.

*

Cluj-Napoca. Melissa și Dragoș iau cina romantică în curtea casei Craioveanu. Tot acolo, ascunși după un copac falnic, toți complicii îi spionează. Și se pare că totul merge conform planului, iubirea plutește în aer din ce în ce mai evident. Dar tot fără declarații sau gesturi clare.

*

Puțin mai târziu, întreaga familie merge la un spectacol de circ organizat de Valeriu cu trupa lui. Înainte de începere, Valeriu primește un telefon.

Valeriu (îngrijorat): - Cum adică ești răcit, Andy?! Bine, înțeleg, dar cine prezintă spectacolul acum?

Lorena și Sorin aud totul de după cortină.

 

 

 

 

CAPITOLUL 141

 

La circ. Lorena ia pe moment decizia să își ajute tatăl. A învățat de când era de-o schioapă că, indiferent de situație, spectacolul trebuie să continue, așa că nu mai stă pe gânduri. Tocmai când vrea să urce pe scenă în scaunul cu rotile...

Sorin (îi pune o mână pe umăr): - Iubire, nu știi textele. Ai de gând să improvizezi? Și de ce să urci pe scenă în scaunul cu rotile dacă deja...

Lorena (îi face cu ochiul și îi zâmbește): - Nu-ți face griji, dragule, o să vezi! (Iese din spatele cortinei).

*

La București. Familia Runceanu ajunge acasă, iar în curte este întâmpinată de o grămadă de jurnaliști, bărbați și femei, curioși și avizi după exclusivități senzaționale. Câțiva, aflați în față, încep tirul de întrebări.

Jurnalistul 1: - Cum se simte Talida?

Jurnalistul 2: - Unde ați dus-o?

Jurnalistul 3: - Are șanse de vindecare?

Jurnalistul 4: - Poate primi vizite?

Jurnalistul 5: - Cum vă simțiți în legătură cu situația ei?

Familia încearcă să-i ignore și să intre în casă fără a răspunde la nicio întrebare, însă este imposibil să depășească zidul uman format, care este întărit de echipamentele tehnice.

*

Cluj-Napoca. Lorena este deja pe scena circului îmbrăcată corespunzător, în haine de spectacol.

Lorena: - Bună dimineața, bună ziua sau bună seara, dragi spectatori, în funcție de locul din care ne urmăriți online! Este o plăcere să fim alături de fiecare dintre voi și să vă prezentăm un spectacol de neuitat. Evident, și ridicolul poate fi de neuitat. Iar lucrurile extrem de ridicole sunt și mai memorabile. În concluzie, important este să vă distrați! (Hohote de râs) După cum știți, la Circul Internațional Bucuria distracția este garantată! Sigur, pentru că altfel nu s-ar numi Bucuria, ci Tristețea, Depresia, Anxietatea... (Din nou, hohote de râs).

*

La București, în curtea casei. Văzând că nu au nicio șansă să scape de jurnaliștii insistenți, membrii familiei Runceanu decid să dea declarații scurte.

Roxana (cu ochii inundați de lacrimi): - Suntem răvășiți de cele întâmplate!

Jean: - Talida se simte foarte rău, dar nu ne pierdem speranțele că își va reveni.

Junior: - Sora noastră se află într-un centru de sănătate specializat. Ne dorim pentru ea cel mai bun tratament posibil și vom cheltui oricât pentru asta.

Pavel: - Talida poate primi vizite, iar noi o vizităm zilnic. Tocmai de la ea venim acum.

*

Cluj-Napoca. La Circul Internațional Bucuria spectacolul a decurs cu râsete (în timpul numerelor clovnilor), adrenalină și chiar emoții până la lacrimi (pentru Lorena când a văzut exercițiile la trapez) și nerăbdare la numerele iluzioniștilor. Acum, ea, Lorena, este din nou pe scenă, face încheierea spectacolului.

Lorena: - Ce spuneți, drag public? V-a plăcut spectacolul?

Publicul (cu entuzasm și aplaudând): - Daaaa!!!

Lorena: - Ce bine! Eh, acum și dacă nu v-ar fi plăcut, ne pare rău, dar până în sezonul următor n-avem altul. (Râsete) Iar pentru a încheia cu cireașa din copac... pardon, de pe brioșă sau... (Pocnește din degete de parcă ar încerca să-și amintească ceva) Cum se numește celălalt desert? (Râsete)

Publicul: - Tort! Cireașa de pe tort!

Lorena: - Așa, mulțumesc! Cireașa de pe tot, cum ați zis voi... (din nou hohote de râs)... ca să terminăm așa, vă propun să ne ridicăm toți și să ne unim în dansul bucuriei! 1... 2... 3... și!

Se ridică toți, inclusiv ea, și se unesc în dans. Lorena dansează alături de colegii ei de scenă, care o sprijină instinctiv, deși toți sunt uimiți; pentru câteva secunde, nimeni nu dansează, nici pe scenă, nici în public, toți ochii fiind ațintiți asupra ei. Sorin, acum și el în tribune, o privește fericit, cu un zâmbet până la urechi.

 

 

CAPITOLUL 142

 

Lorena simte că, având în vedere uimirea de pe chipurile tuturor, este potrivit să dea o scurtă explicație, înainte de orice.

Lorena: - Mesajul meu de astăzi este: păstrați vie speranța și faceți tot ce depinde de voi pentru a vă îmbunătăți calitatea vieții! Nu știm niciodată ce ne aduce ziua de mâine, așadar să avem mereu așteptări optimist-realiste și să luptăm în fiecare zi pentru lucrurile bune! (În aplauze frenetice, începe dansul bucuriei, în grup, atât cei de pe scenă, cât și cei din sală).

*

Seara. La București. Familia Runceanu este în jurul mesei, la cină. În aer plutește o liniște apăsătoare. Sunt cu toții extenuați după ziua de muncă asiduă, dar parcă este mai mult de atât.

Jean: - Ce-i cu liniștea asta?

Pavel: - Ce are?

Roxana: - Are că-i foarte apăsătoare. Haideți, ziceți ceva!

Junior: - Sincer, după interviul minunat de astăzi, eu nu mai am cuvinte. Pe zi ce trece, mi-e tot mai clar că familia noastră trăiește în propria bulă plină de minciuni.

*

Și la Cluj-Napoca găsim familia Craioveanu în timpul cinei, însă aici atmosfera este una plină de entuziasm.

Valeriu: - Superb, Lorena, ai făcut spectacol cum numai tu știi să faci! Și, de data asta, chiar n-a avut nimeni habar de nimic. Ne-ai lăsat pe toți mască.

Dragoș: - Parcă a fost premeditat, fiindcă ai prezentat spectacolul ținând cont de scenariu și tot...

Melissa: - Da, parcă ai fi știut că trebuie să-l înlocuiești pe Andy.

Lorena: - Dar nu știam nimic, pe cuvânt! Doar am auzit accidental conversația telefonică a lui tata și am hotărât să ajut. Atâta tot.

Iustin: - Și cum de știai textele? Sau ți-au fost suflate?

Lorena (se uită discret la Valeriu și la Dragoș, iar ei îi fac cu ochiul): - Adevărul e că...eu scriu textele.

Toți (cei care nu știau, inclusiv copiii, uimiți): - Ceee?!

*

București. La centrul de recuperare unde este internată, Talida e singură într-o rezervă. Doar lumina lunii îi luminează patul pe care stă întinsă, în imposibilitatea de a vorbi și de a se mișca. Nu putem ști ce îi trece prin minte, cert este că plânge amarnic, lacrimile udându-i patul.

*

Cluj-Napoca. Discuția de la masa familiei Craioveanu devine din ce în ce mai interesantă, iar Lorena trebuie să dea explicații.

Luca: - Cum așa, mătușă?! Deci tu lucrezi în continuare pentru circ?!

Melissa: - Și nu ne-ai spus nimic?

Mirela: - În orice caz, acum știm de ce toate spectacolele sunt așa mișto.

Miruna: - Ești foarte talentată, mătușă Lorena!

Lorena (zâmbește): - Vă mulțumesc, fetelor. Știți cum se zice: odată artistă, mereu artistă. De asta nu pot abandona circul și fac tot ce pot în situația mea actuală.

Sorin: - Așa cum știi, eu sunt cel mai mare fan al tău, păpușico. (Își zâmbesc cu multă iubire)

Iolanda: - Ia stați așa! Stați așa, că nici nu știu ce-i mai rău: faptul că Lorena continuă să aibă legături cu circul sau operația pe care a făcut-o fără să ne anunțe!

Iustin: - Important este că operația a reușit, Iolanda.

Iolanda: - Nu-i atât de simplu, Iustine.

Valeriu: - Acum că Lorena merge pe picioarele ei, poți și tu să mă ierți, nu, Iola?

Lorena: - Pentru ce să te ierte, tată?

Iolanda (foarte supărată): - Ce simplu, Valeriu! După ce Lorena a fost cinci ani imobilizată într-un cărucior cu rotile, după ce eu i-am văzut sufernța, în vreme ce tu erai plecat teleleu Tănase și îți vedeai de viața ta ca și cum nimic nu se întâmplase...

Valeriu: - Hei, nici chiar așa, Ioli! Tu știi că eu...

Iolanda: - Da, da, tu ai inimă de artist iresponsabil, care n-a fost în stare nici măcar să verifice trapezul ăla! De asta Lorena s-a accidentat și a rămas paralizată de la mijloc în jos timp de cinci ani. De fapt, nici după operație nu și-a revenit perfect...

Lorena (se ridică de pe scaun și strigă din răsputeri): - Gataaaaa!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 143

 

Strigătul Lorenei este urmat de o liniște de mormânt. Exact ceea ce ea avea nevoie pentru a da toate explicațiile.

Lorena: - În primul rând, îmi cer scuze că am țipat. În al doilea rând, operația a fost un succes chiar mai mare decât mă așteptam. Închipuiți-vă: nu mai am nevoie de cărucior, adio cateter pentru a-mi face nevoile, pot să fac baie fără ajutorul nimănui... Nu am cuvinte să descriu cât de mult înseamnă asta pentru mine! (Îi dau lacrimile)

Gloria: - Nu are cuvinte, dar are lacrimi, scumpa de ea! (O îmbrățișază, iar Lorena o pupă pe obraz)

Lorena: - Cât despre tata, n-a avut absolut nicio vină în accidentul respectiv.

Alberto: - Cum așa?

Lorena: - Îl chemase pe inginer să facă lucrările de întreținere ale trapezului cu doar o săptămână înainte. A venit omul, a făcut ce a făcut, dar, cum a greși e omenește, nu a fixat bine unele componente, astfel că trapezul s-a prăbușit. Mi-a plătit bietul spitalizarea, și-a cerut o mie de scuze, îmi plătește toată terapia de recuperare până în ziua de azi... Ce mai vrei, mamă?

Matei: - Nu știu ce mai vrea bunica, tuși Lore, dar eu am o curiozitate: cum e să fii pe jumătate robot? (Toți râd).

*

Timp de mai multe zile, Melissa și Gloria pregătesc terenul pentru școala de actorie: văruiesc, mobilează și decorează clădirea și, de asemenea, intervievează și angajează profesori înalt calificați.

*

La cabinetul veterinar. La finalul zilei de muncă, Sorin se pregătește să plece acasă, iar Alberto este absorbit de un articol dintr-o revistă tipărită.

Sorin: - Plecăm, Betito?

Alberto: - Îhî...Imediat...

Sorin (se apropie de el și vede titlul articolului): - Trebuie să fie interesant: Familia Runceanu deplânge amarnic situația Talidei și dorește să-i trimită în judecată pe medicii care au tratat-o la spital.

Alberto: - Vezi, Sorine? Părinții mei n-au leac!

Sorin: - Nu pricep. De ce îi acuză pe medici?

*

Iolanda la invitat pe Valeriu să ia prânzul la un restaurant, numai ei doi, cum nu o mai făcuseră demult.

Iolanda: - Invitația asta e o modalitate de a-mi cere scuze pentru că te-am învinuit atâția ani de accidentul Lorenei. Am greșit. Te rog să mă ierți, Valeriu!

Valeriu: - Te-am iertat deja. După așa un banchet, sunt și eu ca orice bărbat: cucerit prin stomac. (Râd amândoi).

*

La ferma Craioveanu. Lorena se plimbă pe propriile picioare, încet, admirând peisajul. La câțiva pași în spatele ei este Florian, fostul ei coleg de trapez și logodnic.

Florian: - Ce mare fericire să te văd așa, iubire! (Vrea să o prindă și să o sărute, însă ea îl îndepărtează)

Lorena (indignată): - Florian!

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 144

 

La ferma Craioveanu. Lorena îi cere socoteală lui Florian pentru comportamentul lui anterior, care a șocat-o.

Lorena: - Ce-i cu tine, Florian? Cum îndrăznești să mă iei așa și să încerci să mă săruți?!

Florian: - Cum îndrăznesc? Tu ai uitat ce a fost între noi, Lorena? Am fost logodiți!

Lorena: - Corect: am fost, la timpul trecut.

Florian: - Știi cum se spune: unde a fost foc rămâne cenușă.

Lorena: - Rămâne cenușă între persoane care nu și-au clarificat relația. Între noi este totul clar, Florian. Iar eu sunt căsătorită.

Florian: - Căsătoria asta a ta e o greșeală, Lorena.

Lorena: - Poftim?!

*

La restaurant, Iolanda și Valeriu își deschid inima unul în fața celuilalt, iar, printre cuvinte, gesturi și priviri, transpare iubirea.

Valeriu: - Sincer să fiu, Ioli, mă durea foarte tare că mă învinuiai de accidentul Lorenei. Probabil pentru că eu însumi m-am învinovățit ani la rând...

Iolanda (îi cuprinde mâinile): - Nu te mai gândi la asta, Valeriu! În sfârșit am înțeles cu adevărat cum au stat lucrurile. De aceea ți-am cerut iertare.

Valeriu: - De fapt, mereu am înțeles poziția ta, era logică. (Își zâmbesc cu iubire).

*

Cluj-Napoca. După program, Sorin și Alberto rămân puțin în cabinetul veterinar și discută despre ultima descoperire.

Alberto: - De malpraxis, Sorine. Îți vine să crezi o asemenea calomnie?

Sorin: - Cum așa, Beto? Pe ce se bazează?

Alberto: - Pe absolut nimic, chiar asta-i problema. Sorin, Talida și-a făcut rău singură, ducând o viață dezordonată. Mie mi-e foarte clar! Și toată familia mea știe, dar nu vrea să accepte.

Sorin: - În cazul ăsta, trebuie găsită modalitatea de a opri infamia.

Alberto: - Îhî... Iar pentru asta, eu trebuie să stau de vorbă cu Melissa și cu Gloria. Să mergem acasă! (Se ridică de pe scaunul de la birou și ies împreună din cabinet).

*

La ferma Craioveanu. Lorena încă se străduiește să-l îndepărteze pe Florian în cel mai civilizat mod posibil.

Florian: - Lore, noi ne iubim.

Lorena: - Ne-am iubit în trecut.

Florian: - Eu te iubesc până în ziua de azi.

Lorena: - Îmi pare rău pentru tine, Florian. Eu îl iubesc pe Sorin. Un bărbat extraordinar, care mi-a fost alături la rău, nu numai la bine. Fabian, tu și eu am făcut echipă bună la trapez, nimic mai mult.Între noi este totul lămurit de mult timp. Pleacă, te rog! (Se privesc cu tristețe, însă Lorena este fermă).

*

În casa Craioveanu din Cluj-Napoca. Gloria și Melissa discută cu Alberto în sufragerie. El le-a adus revista cu articolul scandalos, iar ele o răsfoiesc consternate.

Gloria: - E absurd, Beto! Dar nu mă miră, venind din partea părinților noștri.

Alberto: - Nici pe mine nu mă miră, Gloria. Dar trebuie să facem repede ceva!

Melissa: - Desigur, mai târziu va fi prea târziu. Și știu deja cum am putea ajuta!

Alberto și Gloria (nerăbdători): - Cum?

 

 

 

 

CAPITOLUL 145

 

Melissa a mers în vizită la Iustin Bălan, să-i ceară ajutorul. Ceea ce aude de la fiica lui îl șochează. Stau de vorbă în sufragerie.

Iustin: - Cum așa, Melissa?! Există deja o acțiune legală inițiată?!

Melissa: - Acțiune nu încă, dar există amenințarea. Și cunoscându-mi familia, trebuie să fim pregătiți, tată.

Iustin: - Corect, Melissa. Deși, sincer să fiu, pe mine mă șochează poziția familiei Runceanu în privința asta. Să acuze așa medicii mi se pare prea mult chiar și venind din partea lor.

Melissa: - Mie-mi spui, tată? Talida e sora mea și o ador, iar situația în care se află îmi rupe inima, dar era dependentă de alcool și droguri, părinții noștri știau asta. Cum pot să-i acuze acum pe medicii că nu au făcut mai multe pentru ea? Au făcut tot ce se putea. În loc să-i reclame, ar face bine să le mulțumească pentru că Talida a rămas în viață.

Iustin: -Nu-ți face griji, fata mea! Contactează-l pe avocatul care te-a ajutat pe tine și cu siguranță, dacă va fi nevoie, îi va ajuta și pe medici. Acum, schimbând puțin subiectul, cum merg lucrurile între tine și Dragoș? Am auzit că ați fost împreună la București s-o vedeți pe Talida când era internată.

Melissa: - Așa-i, tată, Dragoș a mers cu mine. Iar acum sunt și mai confuză, fiindcă...

*

Sorin a însoțit-o pe Lorena la un consult ginecologic de rutină, fiind îndrumați de medicul de familie, din cauza frecventelor ei grețuri și vărsături.

Sorin (foarte emoționat): - Deci, domnule doctor, stările acestea sunt de fapt...

Doctorul: - Un efect al sarcinii. Cu atât mai mult că este o sarcină gemelară.

Lorena (foarte uimită și emoționată): - Sarcină gemelară?!

*

Melissa și-a deschis inima în fața tatălui ei, iar acesta o sfătuiește cu înțelepciune și iubire.

Iustin: - Înțeleg. Melissa, sincer, cu mâna pe inimă, ce vrei să faci?

Melissa: - Să-l iert pe Dragoș și să-mi reiau relația cu el. Dar e atât de greu, tată, încât mi-e teamă.

Iustin: - Teama este o piedică, draga mea.

Melissa: - Știu. Asta mi-a spus și Lorena.

Iustin: - Melissa, ideea este că atunci când lași frica să preia controlul, îți reduci șansele de a fi fericită cu Dragoș și cu minunata familie pe care o construiți împreună.

*

La cabinetul ginecologic, Lorena și Sorin sunt entuziasmați de vestea proaspăt primită și vor să se asigure că totul este în regulă cu sarcina.

Doctorul: - Da, dna. Panait, aveți aproximativ o lună și jumătate de sarcină, iar în uterul dumneavoastră sunt doi fetuși.

Sorin: - Iubirea mea, ce mare binecuvântare! (O îmbrățișază)

Lorena: - Și operația pe care am făcut-o recent? Eu atunci nu știam că sunt însărcinată. Vreau să spun... ar putea afecta bebelușii?

Sorin: - Copiii sunt bine, nu-i așa, domnule doctor?

Doctorul: - Sunt foarte bine.Totuși, e prea devreme pentru o certitudine. Să sperăm că sarcina va continua să evolueze favorabil.

*

Casa Craioveanu. Matei și Luca sunt în camera fetelor, tocmai au citit unele dintre poveștile lor ilustrate.

Matei: - Poveștile voastre ilustrate sunt foarte faine, fetelor!

Luca: - Da, ar trebui să creați un canal pe YouTube sau ceva de genul ăsta unde să le promovați.

Mirela (foarte bucuroasă): - Chiar?!

Miruna (sceptică): - Nu știu dacă tata o să fie de acord.

Mirela: - Un mesaj de la mama pe WhatsApp!

Miruna: - Ce zice? Citește repede!

Mirela: - Bunicului i-a plăcut foarte mult povestea pe care i-ați trimis-o. Vă pupă și vă îmbrățișează. Și eu, la fel. Pa!

Matei: - Atât?!

Luca: - Matei! (Fetele se întristează, iar băieții le strâng în brațe).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 146

 

Miruna și Mirela sunt acum în cabinetul psihoterapeutei la care a mers întreaga familie.

Mirela: - La început, tati n-a vrut, dar l-a convins Melissa. Acum avem canal pe YouTube: M&M Povești Ilustrate.

Psihoterapeuta: - Ce mișto, cum spueți voi! Pot să văd?

Miruna (îi arată pe telefon): - Sigur, uitați! Ce chestie! Chiar și Melissei îi pasă mai mult de noi decât mamei noastre! (Se întristează toate trei).

*

Circul Internațional Bucuria. Lorena a venit să aducă un dosar. Încă de la intrare, o întâlnește pe Dina, trapezista.

Dina (nervoasă): - De ce ai venit, Lorena?

Lorena (cu amabilitate): - Salut, Dina! Ce mai faci? Am venit să-i aduc lui tata niște acte pe care mi le-a cerut.

Dina: - Dă-mi-le! I le duc eu. Să nu cumva să te întâlnești cu Florian și să te convingă să te întorci la trapez.

Lorena (la început se miră, apoi râde): - Vai, Dina, Dina!

*

În același cabinet psihologic, gemenii sunt cu terapeutul lor, soțul psihologăi fetelor.

Luca: - Și fiindcă învățăm mai bine și nu mai facem fițe la mâncare, mama și tata s-au hotărât să ne dea voie să participăm la Campionatul Internațional de Jocuri Video, nu-i fain?

Psihoterapeutul: - Ba da, foarte fain! Felicitări, Matei, Luca, și mult succes în finală!

Matei: - Mulțumim. Singurul lucru rău e că părinții noștri nu se împacă. Și numai din cauza celor întâmplate acum zece ani! (Psihologul detectează furia la cei doi copii).

*

La circ, Dina e pusă pe harță, iar Lorena se străduiește să o înțeleagă și să o liniștească vorbindu-i calm.

Dina: - De ce râzi, Lorena? Crezi că nu știu că ai păstrat legătura cu circul doar ca să-mi iei locul la trapez la momentul potrivit?

Lorena: - Imposibil, Dina, nu îți face griji! Așa ceva n-o să se întâmple. În primul rând, pentru că eu nu sunt genul de persoană care să ia locul nimănui în mod abuziv. Și în al doilea rând, deși iubesc trapezul, nu mai am nicio șansă să mă urc pe el. Nu mai am echilibrul dinainte de accident.

Dina (rușinată): - Vai, Lorena, scuză-mă! N-ar fi trebuit să-ți vorbesc așa. Prietene?

Lorena (îi strânge mâna): - Ca întotdeauna, Dina! (Își zâmbesc).

*

Toată familia participă la inaugurarea școlii de actorie, proiectul Gloriei și al Melissei. Împreună, cele două taie panglica în aplauzele asistenței.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 147

 

A venit rândul Melissei și al lui Dragoș să participe la ședință cu cei doi psihoterapeuți.

Terapeuta: - Miruna și Mirela te apreciază foarte mult, Melissa. Și, din câte am putut observa, cea mai mare problemă a lor este că se simt vinovate pentru că au apărut în viața ta.

Melissa: - Vai, dar de ce?! Doamna psiholog, eu nu le consider vinovate. Iar ele știu asta, le-am spus-o deja de repetate ori.

Dragoș: - Miruna și Mirela sunt foarte sensibile, Melissa.

Terapeutul: - În plus, relația complicată dintre voi doi îi afectează pe toți cei patru copii. Inclusiv, pentru gemeni este dificil să le accepte pe fete, fiindcă asociază venirea lor cu pierderea armoniei familiale. De aceea, va trebui să lucrăm mult la legăturile de familie și la relația voastră de cuplu. (Dragoș și Melissa încuviințează din cap). Dragoș, Melissa, ați făcut o treabă excelentă menținând familia unită, însă, pentru liniștea copiilor voștri, va fi nevoie să lucrați și la relația de cuplu.

*

Sorin și Lorena vizitează centrul de plasament unde a crescut el. Le duc copiilor hăinuțe, jocuri, jucării, cărți și alimente. Cu acordul directoarei și al îngrijitorilor, le fac baie celor mici, îi schimbă sau îi duc la culcare citindu-le povești.

*

Cuplul de psihologi discută acum cu cei trei bunici: Valeriu, Iolanda și Iustin.

Terapeutul: - Ca bunică, este normal să vă răsfățați nepoții, dna. Iolanda. Numai să aveți grijă ca răsfățul să nu depășească limitele regulilor stabilite de părinți.Când există consens, copiii se simt siguri.

Iustin: - Dar se pot simți și frustrați văzând că nu le mai sunt satisfăcute toate capriciile.

Valeriu: - Sigur, este și normal la început. Cu timpul, se obișnuiesc.

Iolanda: - Asta zici tu, Valeriu, fiindcă nu știi ce înseamnă să-i pierzi.

Terapeuta: - Așadar, cea mai mare temere a dumneavoastră, dna. Iolanda, este că vă veți pierde nepoții dacă nu îi răsfățați. (Iolanda încuviințează din cap). Vom lucra la această frică și la cum pot bunicii să rămână bunici fără a știrbi autoritatea părinților.

*

La școala de actorie. Melissa, Gloria și profesorii îi învață pe elevii de toate vârstele tehnici de respirație și relaxare, deoarece pentru actori este esențial să-și dezvolte conștiența corporală.

*

București. Melissa, Gloria și Alberto o vizitează pe sora lor Talida la centrul de recuperare. Îi vorbesc, îi arată fotografii și îi citesc. De asemenea, discută cu responsabilii centrului, cu medicii și cu asistentele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 148

 

Într-o seara. La Cluj-Napoca, în casa familiei Craioveanu, toți iau cina. Liniștea este întreruptă de Roxana Runceanu care intră ca o furtună furioasă.

Roxana: - Cum ai îndrăznit să-i ajuți pe medici la proces, Melissa?! Cum ai fost în stare să te împotrivești familiei tale ca să pierdem procesul?!

Melissa: - Mamă, te rog, să vorbim în particular.

Iolanda (cu reproș): - Cum adică te-ai întors împotriva propriei familii, Melissa? Cum e posibil?

Gloria: - Vreți să vă spun cum e posibil, dna. Ioanda? Familia noastră i-a dat în judecată pe medicii care s-au ocupat de Talida, învinuindu-i de starea ei. Dar ce credeți? Talida era o alcoolică și o drogată!

Toți (șocați): - Oooh!

Iolanda (cu părere de rău): - Îmi cer scuze. Nu am știut.

Gloria: - Asta-i problema, dna. Iolanda: dumneavoastră judecați pe toată lumea fără să aveți habar de nimic. Ați învinuit-o pe Melissa de presupusul deces al lui Dragoș, când adevărații vinovați erau cei din familia Udrea; ne-ați acuzat pe toți trei că ne-am îndepărat de familie, fără să știți că eram roboți care lucrau de dimineața până seara; l-ați acuzat pe soțul dumneavoastră de accidentul Lorenei, fără să vă gândiți că vina ar putea fi a tehnicianului care a verificat aparatul; și acum asta.

Alberto: - Destul, Gloria, că întreci orice măsură! Încetează!

*

La școala de actorie, Melissa îi învață pe cursanți mimică și gestică, dicție, interpretare, improvizație și multe altele. În câteva luni, unii încep deja să primească oferte de muncă pentru a lucra în diverse producții.

*

Melissa, Beto și Gloria călătoresc săptămânal la București. O vizitează pe sora lor Talida la centrul de recuperare și o ajută cu tot ce pot. Ea este foarte bine îngrijită acolo, însă nu există progres în ce privește ameliorarea stării în care se află.

*

Familia Craioveanu continuă psihoterapia: individuală, de cuplu și familială. Devin mai uniți și mai fericiți. Cei patru copii petrec mai mult timp împreună și se înțeleg din ce în ce mai bine. Fetele sunt tot mai apropiate de Melissa și nu le mai afectează atât de tare faptul că Ileana vorbește foarte rar și scurt cu ele. De asemenea, gemenii acceptă noile reguli ale familiei și îi respectă pe adulți.

*

Într-o seară, Melissa stă pe pat în camera ei. Privind fotografiile cu Dragoș, îi dau lacrimile și îi vin în minte evenimentele din ultimele luni. În amalgamul de emoții și sentimente contradictorii, își amintește cuvintele Iolandei: Melissa, nu mă voi băga între tine și Dragoș, deși cu mare greutate mă abțin. Te rog doar să te gândești bine ce pierzi și ce câștigi dacă voi rămâneți împreună sau dacă divorțați. (Melissa oftează adânc și se cufundă și mai mult în gânduri).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 149

 

Sorin și Lorena sunt la consultația ginecologică periodică în sarcină. Medicul le dă vestea cea mare.

Ginecologul: - Sunt doi, băiețel și fetiță.

Sorin: - Pereche?! Ce minunat!

Lorena (plânge de bucurie): - Nici nu se putea mai bine!

*

Matei și Luca participă la un concurs online de jocuri video pe echipe. Echipa lor accede în finală și câștigă medalia de aur.

*

Lorena și Sorin au ajuns acasă. În sufragerie, stau de vorbă cu Valeriu și cu Iolanda. Tocmai le-au dat vestea că vor fi din nou bunici.

Sorin: - La dublu, dragilor, fată și băiat!

Lorena: - Extraordinar, nu?

Iolanda: - Cum a fost posibil?! Și operația ta, Lorena? Dacă vor avea copiii vreo problemă?

Valeriu: - Ioli, nu vorbi prostii! Ce a zis medicul, dragilor?

Lorena: - Ambii copii sunt foarte bine, tati.

Sorin: - O însoțesc pe Lorena la fiecare consult, iar ea urmează conștiincios toate recomandările. Nu vă faceți griji! (Se îmbrățișază și sunt cu toții foarte fericiți).

*

Miruna și Mirela sunt în camera lor. Urmăresc pe laptop comentariile de pe canalul lor de YouTube. Multă lume le felicită și chiar există și o editură care dorește să publice poveștile lor ilustrate.

*

Ferma Craioveanu. Melissa a venit după Dragoș și îl găsește în grajd la cai.

Melissa: - Dragoș!

Dragoș (mirat): - Melissa?! Tu, aici?!

Melissa: - Trebuie să discutăm, Dragoș. E urgent.

Dragoș: - Sunt de acord. Mai târziu va fi prea târziu. (Se privesc în ochi cu seriozitate).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 150

 

Melissa și Dragoș sunt în grajd, tolăniți pe fân, îmbrățișați. În sfârșit, după multe luni, își deschid inima unul față de celălalt.

Melissa: - Îți mulțumesc că m-ai așteptat cu atâta răbdare, Dragoș. Și îți mulțumesc și pentru că ești bărbatul și soțul de care m-am îndrăgostit. Asta m-a ajutat să mă decid.

Dragoș: - Meriți chiar mai mult de atât, Melissa. Meriți tot ce-i mai bun. Și îți eram dator, după toate cele întâmplate. (Se privesc cu dragoste și se sărută) Știi? Acum mi-am amintit de tine ca femeie și soție. Încă am multe lacune în memorie, iar medicii nu pot să garanteze că îmi voi recupera toate amintirile. Totuși, de când m-am întors acasă, îmi revin în minte tot mai multe lucruri. Iar asta ți-o datorez într-o mare măsură, iubita mea.

Melissa: - Mă bucur mult să te ajut, dragoste. Și nu contează cât îți vei aminti. Importante sunt sentimentele și viața noastră de familie. Tu ești un bărbat, soț și tată extraordinar, iar eu te ador. (Se sărută din nou și se îmbrățișază cu putere).

*

Beneficiarii fundației Noua Speranță asistă la un spectacol cu animalele de la fermă pe care îl organizează Lorena (încă însărcinată) și Sorin. Apoi urmează spectacolul de circ coordonat, de la distanță, de Valeriu. El acum lucrează mai mult de acasă, face numai călătorii scurte și rare cu circul. Întrucât nu mai are nevoie de el, Lorena își donează scaunul cu rotile unuia dintre beneficiarii fundației.

*

Afacerile familiei Craioveanu-Runceanu prosperă. Atât școala de actorie, cât și centrul de îngrijire al animalelor ajung în atenția presei prin succesul lor, iar Melissa chiar o angajează pe Dorina, fosta ei colegă de celulă, ca menajeră pentru a face curățenie în respectivele clădiri. Gloria acceptă oferta de a filma un serial la Cluj-Napoca și în împrejurimi, iar astfel, în restul timpului, poate să se ocupe de școală și să ducă viața unei adolescente obișnuite. Munca la fermă continuă în mod obișnuit. Așa cum își doreau demult, Nicu și Natalia reușesc să dea avansul pentru apartamentul lor.

*

Cei patru copii obțin note bune la școală. Melissa și Dragoș merg împreună la ședințele cu părinții, se bucură și îi felicită. Fetele chiar învață să scrie cu ambele mâini. De asemenea, cărțile lor de povești ilustrate au mare succes, iar Dragoș și Melissa le facilitează contactul cu editura și vânzările. Băieții, Luca și Matei, continuă să participe și să câștige campionate de jocuri video. Părinții sunt mândri de ei. Toți cei patru termină cu bine anul școlar.

*

Cu dorința de a sărbători succesele copiilor, întreaga familie face o vizită la un centru comercial (virusul Covid-19 și-a mai pierdut din forța distrugătoare, iar pandemia este controlată prin metode de prevenție). Când să se așeze la masă, Lorena își pierde echilibrul, însă Dragoș și Sorin sunt atenți și o prind înainte să cadă. După ce mănâncă, urmăresc un film de familie la cinematograful din respectivul mall. În timpul filmului, Melissa și Dragoș stau îmbrățișați și se privesc cu iubire, fapt care îi încântă pe copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

/