Despre pozitivitatea marca Brazilia

Ce îți vine în minte când auzi Brazilia? Carnavalul? Plajele superbe? Diversitatea culturală? Sau, poate, aspectele negative precum violența? Eu mă gândesc, în primul rând, la pozitivitate. Brazilienii respiră și inspiră pozitivitate!

De la brazilieni înveți că a fila anda, adică un fel de rândul merge înainte. Expresia este folosită atunci când, de exemplu, se încheie o relație. Decât să dai în depresie, mai bine spui că rândul merge înainte și în acel rând vei găsi și tu persoana potrivită.

Tot de la ei aflii că tem que correr em frente, porque atras vem gente, cu alte cuvinte, profită de oportunitățile pe care le ai, că sunt și alții care le caută!
 

Atunci când lucrurile nu-ți ies atât de bine cât ai fi vrut sau nu în intervalul dorit, tem que correr atrás do prejuízo, adică e momentul să depui eforturi pentru a îndrepta situația, pentru a o întoarce în favoarea ta, pe cât posibil.

Se levar um não, só vai até o chão (Un nu te duce doar până la podea- în traducere aproximativă), o altă expresie care îmi place mult. Un răspuns negativ din partea cuiva, un refuz este neplăcut, dar nu te omoară. Poți să îl accepți și să mergi înainte!

Și sunt numai câteva exemple de expresii! Ceea ce m-a inspirat să scriu postarea este însă o situație de aseară. Citeam niște comentarii de pe un grup de fani brazilieni ai gimnasticii. Era acolo o postare despre Larisa Iordache (printre brazilieni sunt mulți fani ai gimnasticii românești). Își exprimau, dragii de ei, convingerea că echipa feminină a României (cu Larisa Iordache și fetele din actuala generație) nu doar se va califica la Jocurile Olimpice Tokyo 2020, dar va și lua medalie! Eu, obiectivă din fire, am exprimat o părere contrară. Mi s-a răspuns că tot există speranță. 

Da, așa sunt ei, latino-americanii în general și brazilienii în special, aș spune: speră până în ultima clipă, oricât de multe contraargumente raționale le-ai aduce! Nu te poți pune cu pizitivismul lor! Pur și simplu, nu poți! E absolut dezarmant, în fața oricărei logici!

Optimism nerealist? Uneori, da. Alteori, nu. Depinde de situație. De la brazilieni înveți însă că, atunci când doar speranța ți-a mai rămas, e bine să te agăți de ea. S-o folosești ca motivație pentru a face tot ce depinde de tine în contextul respectiv, în special atunci când nici retragerea nu este o opțiune pentru tine (aici vorbesc despre gimnastică). Și, cine știe, poate, se întâmplă totuși minunea! De ce? Pentru că viața bate filmul! Gimnasticii românești i-a mai rămas doar speranța. Deci să sperăm până în ultimul moment, ca brazilienii!