Despre natura umana: o perspectiva psiho-logico-morala

Ce este OMUL? O intrebare grea. Uneori, e mai usor sa spunem ce nu este. Sau cum nu este.
Omul nu este bun. Nu este nici rau. Rautatea si bunatatea sunt concepte definite in functie de principiile morale. Omul este NEUTRU! De ce? Pentru ca este imperfect.

Eu nu am vazut niciun om care sa faca doar binele si niciunul care sa faca doar raul. Sunt unii care fac mai mult bine decat rau. Pe aceia ii numim OAMENI BUNI. Pe ceilalti, la care predomina raul, ii catalogam drept OAMENI RAI. Si facem aceasta dintr-un motiv simplu: economia cognitiva. Adica nu vrem sa ne umplem mintea cu prea multe tipologii. Sau cu prea multe feluri de individualitati unice. Iar cuvantul "neutru" ne pare mai ambiguu decat celelalte doua. Insa, indiferent cum ni s-ar parea, oamenii sunt, totusi, neutri.

Un om "bun" este asa din mai multe motive: poate ca l-a ajutat genetica si nu a mostenit vulnerabilitatea spre o anumita tulburare psihologica, ce l-ar face diferit de majoritate si i-ar crea niste probleme pe baza carora l-am eticheta drept "rau"; probabil ca l-a ajutat si mediul, fiind unul prielnic dezvoltarii sale. Insa acest om "bun", in anumite conditii nefavorabile de mediu, poate ajunge sa faca unele lucruri necugetate, rele. In mod asemanator, un om "rau" are probabil o tulburare psihologica ce ii creaza probleme in viata de zi cu zi, reactii pe care le consideram rele. Si poate proveni dintr-un mediu conflictual, care nu l-a ajutat in dezvoltarea umana. Acest om "rau", intr-un mediu prielnic sau chiar in anumite contexte favorabile din mediul sau, poate face anumite lucruri bune. Iata de ce spun ca oamenii sunt, in realitate, neutri!

Asa si? La ce ne foloseste aceasta informatie? La a renunta sa mai judecam. La a nu mai cataloga. La a oferi sanse. Si nu, asta nu inseamna sa fim neselectivi atunci cand ii alegem pe oamenii din anturajul nostru! Nu inseamna sa acceptam sa ne fie incalcate drepturile! Inseamna sa INTELEGEM! In momentul in care ii intelegem pe ceilalti, nu-i mai condamnam, ci le dam noi un bun exemplu si speram ca-si vor schimba acele comportamente care nu ne plac. Atunci cand ii intelegem pe altii, nu ne mai asteptam nici sa fie perfecti, facand doar binele. Avem ASTEPTARI REALISTE si suntem dispusi sa iertam. Atunci cand ii intelegem pe altii, putem sa ii stimam (chiar daca, in cazul unora, vor fi mai multe motive de stima decat in cazul altora) si sa le vorbim deschis si constructiv despre ce asteptam de la ei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Curajul de a renunța

TREI COPII PERICOL PUBLIC-Greșeli de educație, ADHD sau tulburare de conduită? Cum le tratăm?-