Psihologie Practică

Poate că nu vom ajunge la fel de cunoscuți precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, George Enescu sau orice altă personalitate. Și nici nu e necesar! Fiecare dintre noi poate fi campion în domeniul lui de activitate și în viața de zi cu zi. Așa cum am citit cândva într-o carte, fiecare dintre noi are mini-olimpiada sa, situații grele pe care să le depășească, obiective pe care să le atingă zilnic. Și zilnic poate câștiga câte o mini-competiție. Care sunt câteva secrete care ne ajută să devenim campioni în propria viață și să ne păstrăm, ca să spunem așa, titlul? 1. Dorința. Să vrem să fim campioni! Iar asta presupune să înțelegem și să ne asumăm faptul că putem fi mai sus de locul 2, că putem face o treabă foarte bună, nu doar mediocră. Acest lucru nu înseamnă că vom deveni obsedați de perfecțiune și de locul 1. În realitate, orice obsesie ne poate demotiva și ne poate stagna progresul. Important este să facem tot ce depinde de noi în fiecare situație. Atât. Dacă ai făcut tot ce a dep...

Roua. Ce ne vine prima dată în minte când auzim acest cuvânt? Probabil ceva răcoritor, revigorant, reînsuflețitor. La fel ca roua ne-ar plăcea să fie și sfaturile. Și chiar pot fi așa! Dacă sunt date pe un ton potrivit, la momentul oportun și după metoda sandviș (pe care am prezentat-o într-un articol anterior). Totuși, indiferent cum ne sunt date, NOI ALEGEM cum le primim! Cum primim sfaturile, pentru ca ele să ne fie cu adevărat utile? Iată câțiva pași: 1. Să ascultăm cu atenție și în mod activ. Nu doar auzind ce ni se spune și așteptând ca interlocutorul să termine, ci gândindu-ne de ce ne dă acel sfat și cum l-am putea aplica. Ba chiar putem pune întrebări, cerând lămuriri suplimentare. Și să o facem dintr-un interes sincer. Nu ca un trandafir care, aflat în defensivă, e gata să înțepe. Mai degrabă, ca unul care știe că roua îi face bine și o acceptă cu deschidere. 2. Să fim umili. Stai așa: umili?! Adică să plecăm, pur și simplu capul, luând de bună orice sugestie? Nu! În ni...

Pentru momentele în care ne invadează îngrijorările: Și dacă mâine n-ar mai fi, Ce-aș face astăzi altfel? Și dacă m-aș îmbolnăvi De ceva incurabil? Și dacă toți m-ar părăsi, Plecând de-aici în grabă? Și dacă nu voi reuși Să fac o bună treabă? Și dacă nu m-aș mai gândi La toate astea-acum, În schimb, cu-atenție, aș croi Chiar propriul meu drum? Degeaba îmi imaginez Necazul de departe Când important e să lucrez La ce am azi aproape. Chiar azi contează tot ce fac Pentru ziua de mâine Și, de sunt lucruri ce nu-mi plac, Acum le schimb în bine! Cu bucurie eu trăiesc În fiecare zi, Gândind că mâine iar vor fi Motive să zâmbesc!

Sfaturile! E o adevărată provocare atât să le oferim, cât și să le primim! Mai ales când nu sunt cerute, nu-i așa? Sincer, de câte ori nu ni s-a întâmplat să primim un sfat și să nu-l acceptăm, ba poate, chiar să ne supărăm pe cel care ni l-a dat? Sau de câte ori nu am dat un sfat care a fost primit cu o grimasă? Azi m-am gândit să scriu despre o tehnică în 3 pași, care ne poate ajuta atunci când oferim sfaturi (despre cum să le primim voi vorbi într-o altă postare). Metoda se numește SANDVIȘ și, cu toate că este simplă, necesită practică. Să luăm o situație ipotetică: ai întâlnire cu cineva. Vine, dar cu întârziere. Ai vrea să-i spui că te-a deranjat lipsa de punctualitate și că speri că nu se va repeta. Însă cum să-i mai zici ceva când îți spune că era aglomerat traficul, că a pierdut autobuzul fiindcă a trebuit să scoată câinele la plimbare, că, pe nepusă masă, au venit rudele și n-a putut ieși la timp din casă etc? 1. Fă o remarcă pozitivă. "Mă bucur că ai ajuns deși ai ...