Psihologie Practică

Observ din ce în ce mai des (şi nu doar pe Facebook) ştiri senzaţionale: "elevii români au obţinut locul I la Olimpiada X", "un român este cel mai inteligent de pe planetă" etc. Nu contest performanţele, iar cei care le obţin merită felicitări. Ceea ce mă deranjează este tenta naţionalistă a acestor ştiri. Adică se atribuie României performanţele unor oameni, de parcă ar avea vreun merit că s-au născut în România. Naţionalitatea e o întâmplare, iar performanţele sunt ale LOR, nu ale ţării. E adevărat, sistemul încurajază patriotismul şi chiar naţionalismul prin faptul că oameni de ştiinţă, elevi, sportivi reprezintă ţara la anumite evenimente internaţionale. Dar, repet, rezultatele, performanţele SUNT ALE ACELOR OAMENI şi sunt obţinute, de multe ori, fără susţinerea prea mare din partea ţării pe care o ridică în slăvi. De exemplu, unii sportivi obţin performanţe remarcabile în condiţii de pregătire improprii. Şi apoi ce se întâmplă? România a luat aur...

Pacienti care, dupa ani de zile, acuza medici de malpraxis. Parinti care, tot dupa ani de zile, acuza profesori de rele tratamente aplicate copilului lor. Va suna cunoscut, nu-i asa? In unele cazuri, justitia dovedeste vinovatia celor incriminati, in altele, nu. Si da, ca principiu, vinovatii sa plateasca! Total de acord! Intrebarea, totusi, ramane: de ce, dupa atat timp, te-ai trezit, omule, sa acuzi?! In multe cazuri, acuzatorii spun asa: "nu am stiut", "am avut incredere in persoana respectiva", "copilul meu nu mi-a zis nimic pana azi". Chiar? Gandeste-te putin: in tot acest timp, n-ai observat niciun indiciu care sa te faca sa crezi ca exista o problema?; daca l-ai observat, de ce nu ai luat imediat masuri? Sa fim seriosi, nu mai suntem in 1800-1900, cand, intr-adevar, nu existau atatea mijloace de informare! In anul 2016, numai daca nu vrei nu aflii! Chiar si tanti Veta de pe deal stie o multime de lucruri (chiar daca acolo la ea functioneaza doar...

Textul acesta ar putea fi despre dorinte: cu cat ai mai mult, cu atat iti doresti si mai mult, pentru ca ti se pare ca-ti lipsesc multe lucruri esentiale. Totusi, azi vreau sa vorbesc despre altceva: despre parinti, copii si societate. Despre diferenta dintre ceea ce ni se ofera si ceea ce ni se pretinde. In special dupa '90, societatea a inceput sa ne bombardeze cu oferte: revolutia digitala, deschiderea granitelor... crearea de noi oportunitati, practic, pe toate planurile. Adultii tineri de atunci au zis asa: "Eu vreau sa le dau copiilor mei tot ce e mai bun, ca sa nu le lipseasca nimic din ceea ce eu n-am avut". Frumos obiectiv! Frumos si periculos! Frumos, pentru ca multi dintre copiii nascuti dupa Revolutie au avut de toate: de la Pampers (care a inlocuit scutecele de carpa) si jucarii sofisticate, pana la jocuri video, liber la discoteci si cluburi, retele de socializare etc. Pericolul a venit tocmai din acest bombardament cu lucruri neesentiale. Parintii au ince...

  Schimbarea începe din interior. Aţi mai auzit asta, aşa-i? Vă propun să facem un exerciţiu interesant şi util: citiţi următoarea poezie întâi de sus în jos, apoi de jos în sus. La final veţi zâmbi!     Azi a fost cea mai rea zi din viaţa mea   Şi nu încerca să mă convingi că   Există ceva pozitiv în fiecare zi pe care o trăim   Pentru că, dacă observi cu atenţie,   Lumea asta e plină de răutate.   Inclusiv când   Ceva bun iese la iveală din când în când,   Fericirea şi satisfacţia nu durează.   Şi nu este adevărat că   Totul e în minte şi în inimă    Pentru că   Adevărata fericire poate fi atinsă   Numai dacă ceea ce te înconjoară este bun   Nu-i adevărat că există lucruri bune   Cu siguranţă eşti de acord cu mine că   Realitatea   Creează   Atitudinea mea   Nu există nimic ce să pot controla.   Şi niciodată nu mă vei auzi spunând că   Azi a f...

Vad periodic unele comentarii care au ca scop sustinerea persoanelor cu dizabilitati. Demersul in sine e laudabil, dovada ca, cel putin unora dintre noi, le pasa! In acelasi timp insa, modul in care sunt formulate astfel de mesaje ii "handicapeaza" si mai mult pe oamenii la care fac referire. De ce? Dati-mi voie sa explic din perspectiva unei persoane cu dizabilitati care este psiholog:   1. Majoritatea acestor mesaje sunt negative. Saracele persoane cu nevoi speciale, pe ele nu le intelege si nu le sustine nimeni, sunt discriminate la tot pasul etc. Pai ce, nu-i adevarat? NU IN TOATE CAZURILE!!! E adevarat ca in alte tari exista o educatie cu privire la dizabilitate si mai multe programe de insertie sociala, dar si la noi sunt unele facilitati de acest gen si nu toti suntem needucati in aceasta privinta si discriminam. Mai mult decat atat, cu cat compatimesti mai mult o persoana, cu atat o poti convinge mai usor ca, intr-adevar, nu e capabila de nimic. Si a...

Ce este OMUL? O intrebare grea. Uneori, e mai usor sa spunem ce nu este. Sau cum nu este. Omul nu este bun. Nu este nici rau. Rautatea si bunatatea sunt concepte definite in functie de principiile morale. Omul este NEUTRU! De ce? Pentru ca este imperfect. Eu nu am vazut niciun om care sa faca doar binele si niciunul care sa faca doar raul. Sunt unii care fac mai mult bine decat rau. Pe aceia ii numim OAMENI BUNI. Pe ceilalti, la care predomina raul, ii catalogam drept OAMENI RAI. Si facem aceasta dintr-un motiv simplu: economia cognitiva. Adica nu vrem sa ne umplem mintea cu prea multe tipologii. Sau cu prea multe feluri de individualitati unice. Iar cuvantul "neutru" ne pare mai ambiguu decat celelalte doua. Insa, indiferent cum ni s-ar parea, oamenii sunt, totusi, neutri. Un om "bun" este asa din mai multe motive: poate ca l-a ajutat genetica si nu a mostenit vulnerabilitatea spre o anumita tulburare psihologica, ce l-ar face diferit de majoritate si i-ar cre...

#LarisaLaRio  ‪#‎ LarisaLaRio‬  Nu e nimic politic, e doar munca acestei copile! Să semnăm petiţia!!! E cererea noastră pentru ca tot efortul ei şi toate rezultatele obţinute până acum să aibă o finalitate!  Distribuiţi, ca să semneze cât mai mulţi!!! Mulţumesc! http://www.ipetitions.com/petition/larisaiordache/?utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_campaign=button

#LecţiiDeViaţă  Morcovul, oul şi cafeaua  Pentru un timp, o fată a trecut prin foarte multe probleme care s-au ţinut lanţ: când rezolva una şi părea că totul e OK, apărea alta şi mai gravă. Într-o zi, fata i-a povestit mamei ei prin ce trecea. După ce a ascultat-o cu răbdare, mama i-a spus să o însoţească în bucătărie. Acolo, a pus la fiert un morcov, un ou şi câteva boabe de cafea. Apoi, le-a luat de pe foc şi i-a zis fiicei sale:    "Morcovul, oul şi cafeaua au avut toate de înfruntat aceeaşi problemă: apa fierbinte. Fiecare a reacţionat diferit: morcovul, iniţial puternic, a slăbit; oul a devenit dur; boabele de cafea s-au transformat într-o băutură delicioasă. Tu alegi cum vei reacţiona în faţa problemelor vieţii. Poţi fi asemenea morcovului, în aparenţă puternic, dar apoi slăbit. La fel ca oul, dacă îţi ascunzi emoţiile şi permiţi problemelor să te facă mai dură. Sau, precum cafeaua, poţi accepta problemele şi le poţi permite să te transforme, să te ajute să ...

Ştiu că majoritatea populaţiei globului sărbătoreşte Revelionul. Spun "majoritatea" pentru că sunt şi unii pentru care această zi este una obişnuită (din motive pe care nu este nici momentul, nici locul să le detaliez). Cum spuneam, înţeleg motivul sărbătorii, înţeleg sentimentele. În acelaşi timp, ridic întrebarea: s-ar putea găsi metode mai puţin zgomotoase de a marca evenimentul? Cine vrea să celebreze este liber să o facă, inclusiv cu materiale pirotehnice, dacă doreşte.Totuşi, consider că ar fi o dovadă de civilizaţie şi de respect să aprinzi artificiile undeva în afara oraşului, unde nu-i deranjezi la 12 noaptea pe cei care vor să doarmă. De ce să se trezească la miezul nopţii persoanele în vârstă, care apoi, probabil, nu vor mai reuşi să adoarmă toată noaptea? Ce ar fi să se sărbătorească fără zgomot în oraşe, iar cine vrea, să meargă în locuri special amenajate pentru artificii şi alte materiale prirotehnice? Cred că aşa ar fi mai uşor să se evite accidentele, s-ar...